Despre viclenia sectantilor

[Doriana]

În prealabil postat de AdrianAamz

Cred cu toata convingerea ca Papa, episcopul Romei de azi, ca si predecesorii lui cu care am fost contemporan incepand cu 1964, au calcat pe urmele lui Hristos, ca l-au cunoscut pe Dumnezeu, ca au trait nu doar niste ani de zile ci toata viata intr-o stransa relatie cu Dumnezeu, ca s-au pazit de pacat si ca si-au rastignit zilnic firea pamanteasca. Si daca Dumnezeu i-a invrednicit cu functia suprema in BRC, inseamna ca le-a dat nu doar un singur dar.

Vedeti, dvs, ideile acestea bolduite trebuie intai demonstrate, apoi afirmate cu convingere.

Ce inseamna sa calci pe urmele lui Hristos? Inseamna sa traiesti cum a trait El. A renuntat la orice in viata pentru a sluji altora, a rabdat si a suferit, a vindecat oameni, i-a eliberat de sub apasare demonica, a proorocit lucruri care se vor intampla, iar pentru aceasta a fost dispretuit si parasit, neinteles de cele mai multe ori, urat de multi sus-pusi ai vremii.
Ca sa calci pe urmele lui Hristos nu e musai sa fii conducator; poti la fel de bine sa fii rastignit. Lumea in care traim are niste gusturi ciudate in ceea ce priveste tratamentul acordat oamenilor lui Dumnezeu. In afara de ilie si alti cativa prooroci, restul au murit ucisi, nu conducatori. Cam atat pretuieste lumea cuvantul lui Dumnezeu.

Iar daca ai un dar sau mai multe trebuie de asemenea sa se vada. Proorociile tale se implinesc, bolnavii se vindeca, mortii invie si untdelemnul vaduvei se inmulteste. Astfel de lucruri s-au intamplat si se intampla si in zilele noastre; nu le cunosc numai din Biblie si de aceea cred ca inca le mai pot vedea. Dumnezeu are aceeasi putere azi ca si in vechime.