desfranarea in casatorie

[vsovivi]

Voi ați auzit de desfrânarea care vine din lupta tiranică cu desfrânarea?


Soluția este să nu dați soluții, căci orice soluție vine de la cel rău... și iată că eu am dat soluție, iar Domnul ne-a chemat ca din 2 heruvimi cu 2 aripi să formăm un singur heruvim cu 4 aripi... dar fără dragoste curată și haină sfântă primită de sus și păstrată ca pe ochii curați din cap și ca pe urechea din inimă foarte curată nu se poate, fără nemulțumiri și cârtiri și fără să cauți să-ți închipui ca să te asemeni cu joaca de-a păcatele altora, ca să ști și tu cum e... deci fără paza bună care păzește bostăneii... adică pe îngerași, de rușinea care o să cadă peste ei... nu se poate o căsnicie... deci problema este că voi în loc să primiți pe Domnul îl primiți pe gLumeail ca mare „preot” să consfințească... și el vă educă cum să vă satisfaceți cât mai mult și cât mai bine... iar cine seamănă „vânturiuri” va culege furfurtună și fulgeră... pe cineva de pe centură.

De aia zice să păstrezi patul curat... adică în el să nu vezi nimic necurat, și nici să simți, și nici să închipui, să nu te visezi vrednic și puternic...

că defapt nici nu ești... iar căsătoria este din dragoste pentru dragoste și nu pentru prunci... nesilit de nimeni...

Deci dacă nu vei ucide dragostea curată atunci cu siguranță nu vei desfrâna lepădând ouăle sau copiii nenăscuți că dragostea nu se bucură de pofte rele și plăceri deșarte sau de mângâieri după cum se mângâie omul ce este trup și suflet sub ascultare de gLumeail... și-l ascultă pe gLumeail doar pentru că e mai ușor ca să asculte de credința ce a crezut minciuna aia decât să lupte cu ea ca să o scoată afară din inima sa...

Deci pentru împăcarea cu credința din tine și din gLume ce a crezut bârfa răutății, împăcare nebună, de aia ai pofta aia rea care oridecâte ori îți amintești de ea, te readuce pe calea părăsirii Lui Dumnezeu, fugi de Domnul... că ți se pare mai ușor să crezi ceea ce ai crezut și ieri deși era o minciună venită din bârfă, care te-a și învins și ți-a plăcut, ți-a fost mai ușor atunci ca s-o crezi și mai ușor acum ca amintindu-ți să urăști la fel deși ești conștient că era o minciună... dar defapt nu e mai ușor ci drumul tău devine infernal astfel... deci greutatea din cârcă devine de o tonă sau un kintal... kintal roial.

Și asta vine din faptul că memoria de animal își reamintește și de frică vrea să scape de ceva, și crede mereu minciuna doar că nu știe cum să n-o mai creadă...

Păi e simplu, minciuna e minciună, și credința în minciună nu este bună chiar dacă te îngâmfă cu slavă de la oameni că ai fi un viteaz că doar tu îți zici că iată că ai luptat cu desfrânarea... dar nu vezi că defapt te-ai desfrânat ca un tiran... cu lupta? Și pentru ce luptă omul dacă nu ca să se desfrâneze? Păi știe omul lupta ca Domnul?

Deci e greu... dar nu imposibil...


Domnul ajută dar nu te obligă cu bâta sau cu pulanul sau cu parul ci te lasă să ajungi în groapă și să slujești la turma de porci și să mănânci lăturile cu care se hrănesc ele... așteptându-te cu dragoste că poate te vei rușina și te vei căi de dorința de a-ți lua partea și de a pleca să te distrzi cu desfrânatele... cu cele cinci fecioare nebune... care nu și-au luat undelemn în candelele lor... dar ce reprezintă undelemnul, feștila, flacăra, și candela în sine? E o taină la care dacă nu știi răspunsul... nu te amărâ... te va Lumina Dumnezeu... dar numai dacă mergi pe Cale... că altfel pune farul pe tine câte un fariseu... așa ca mine..., un far de rîs... dar nu e de râs ci e de comă.