desfranarea in casatorie

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani, nu vrei copiii.. e foarte clar: traiesti in curatenie. Nu poti separa placerea de responsabilitate.
Pana la urma totul se reduce la un singur lucru: pentru ce traiesti? Pentru a ajunge la cunoasterea Dumnezeului celui viu? Sau pt placerea proprie?
Copiii aceia 1, 2 sau 10, cati da Dumnezeu, nu-i creste nimeni singur, ci tot cu ajutorul lui Dumnezeu cresc.
Este un punct de vedere arogant si necrestin sa crezi ca-i cresc doar parintii. Nu. Dumnezeu este foarte prezent: El ii tine sanatosi, El tine parintii in stare sa munceasca, El creaza oportunitati si fericite coincidente in viata fiecaruia, El ne ghideaza si ne indreapta cu dragoste.. El este adevaratul parinte.
In ce priveste a ajuta copiii sa ajunga oameni adevarati.. la fel, asta nu tine de nr de copii. Eu cunosc o familie cu 12 copii, tatal era croitor. Sunt oameni extraordinari, este o bucurie sa-i cunosti.

Nu-ti impune nimeni sa faci 10 copii. Dar daca nu vrei sa ai copii, mi se pare firesc sa nu te ascunzi dupa cuvinte pretinzand ca ai alte scopuri si nu placerea. Cautarea placerii nu este o cale catre mantuire. Doar sacrificiul. Un sacrificiu este sa faci copii (te sacrifici pe tine). Alt sacrificiu este abstinenta.
Dar mantuire fara sacrificiu eu nu cred ca exista.

Pai nu ai scris chiar tu mai sus ca unirea dintre soti nu este doar pentru procreere, ci si pentru unirea dintre soti? Dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica? Deci nu numai pentru placere, ci si pentru unire trebuie ea sa aiba loc intr=un cuplu.

Ajutorul lui Dumnezeu nu exclude responsabilitatea noastra, luarea responsabila a unei hotarari si ducerea ei la capat.
Cum se spune, Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista.
Daca tu nu esti capabil fizic, psihic, material sau din alte motive sa ai zece copii, dar nu iti dai seama sau te arunci cu capul inainte, poti tu cat vrei sa te bazezi pe Dumnezeu, la fel ca in povestioara cu pustnicul care nu a acceptat ajutorul pompierilor ca 'il va ajuta pe el Dumnezeu', si s-a innecat.
Exista si familii cu multio copii in care o iau de izbeliste pentru ca parintii nu sunt capabili sa ii educe. Nu numai familii, admirabile, in care toti sunt iubiti si cresc oameni adevarati.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Pai nu ai scris chiar tu mai sus ca unirea dintre soti nu este doar pentru procreere, ci si pentru unirea dintre soti? Dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica? Deci nu numai pentru placere, ci si pentru unire trebuie ea sa aiba loc intr=un cuplu.

Gasesc ciudata aceasta remarca.
Exista multe situatii in care aceasta unire nu poate avea loc din varii motive: boala, distanta, sarcina - alaptare.. ca sa nu mai vorbesc despre posturile pe care ar trebui sa le respecte un crestin (si nerespectarea posturilor este neindoielnic un pacat).. etc. Se iubesc acei soti mai putin?
De unde pana unde acest "trebuie"? Cum il impaci cu cerinta postirii?
Cei care au ales sa traiasca in curatie, desi casatoriti, au incalcat cumva o porunca?

Si cum ramane cu depasirea si ridicarea de la sexualitate la eros (despre care vorbesc ortodocsii contemporani gen J. Breck - care nu este pe gustul meu, dar evident este tocmai spiritul in care se formeaza astazi cei care studiaza teologia in occident)?
Si cum interpetezi neputinta sexuala naturala a oamenilor care vine cu varsta, din mila lui Dumnezeu? Impiedica aceasta iubirea sotilor?
Etc..

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Gasesc ciudata aceasta remarca.
Exista multe situatii in care aceasta unire nu poate avea loc din varii motive: boala, distanta, sarcina - alaptare.. ca sa nu mai vorbesc despre posturile pe care ar trebui sa le respecte un crestin (si nerespectarea posturilor este neindoielnic un pacat).. etc. Se iubesc acei soti mai putin?
De unde pana unde acest "trebuie"? Cum il impaci cu cerinta postirii?
Cei care au ales sa traiasca in curatie, desi casatoriti, au incalcat cumva o porunca?

Si cum ramane cu depasirea si ridicarea de la sexualitate la eros (despre care vorbesc ortodocsii contemporani gen J. Breck - care nu este pe gustul meu, dar evident este tocmai spiritul in care se formeaza astazi cei care studiaza teologia in occident)?
Si cum interpetezi neputinta sexuala naturala a oamenilor care vine cu varsta, din mila lui Dumnezeu? Impiedica aceasta iubirea sotilor?
Etc..

Poate ca m-am exprimat gresit cand am spus 'trebuie'. Ar fi trebuit sa spun 'este firesc sa aiba loc', este in firea lucrurilor sa aiba loc acest fel de unire intre cei doi, daca ei nu fac abstinenta periodica (post) hotarata de amandoi (vezi sf Pavel - si nu, nu sunt de acord ca este pacat pentru orice cuplu nerespercatrea stricta a unor reguli in acest domeniu), daca nu sunt impiedicati de boala, varsta sau altele.
Ridicarea la alt nivel a sexualitatii nu se face neaparat prin renuntare la ea mai ales numai ca sa nu mai ai copii.
Ia exemplul unui cuplu tanar (in orice caz, inca in faza fecunda), care traieste impreuna si are deja cativa copii.^Pentru ei nu mai este valabila ideea ca unirea sexuala este si pentru altceva in afara de procreatie?