desfranarea in casatorie

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Cu ceea ce scriai mai sus sunt intru totul de acord. In afara de ideea ca ferirea de a avea copii ar fi intotdeauna pacat.

Da, sigur ca putem sa ne indreptatim in slabiciunea noastra neincercand sa ne depasim nivelul.
Pacatul, cum spui si tu in alta parte de altfel, nu este nerespectarea unui set de reguli care ne-ar indreptati in fata lui Dumnezeu. Este departarea de Dumnezeu. Iar calea catre El nu este pur si simplu ridicarea brusca a stachetei dupa un numar de legi, din cauza ca ne stim slabi si vrem sa facem ascultare.
Orice duhovnic isi sfatuieste copii duhovnicesti sa nu isi impuna de la inceput unele lucruri pe care nu le-ar putea duce. De ex: sa nu isi propuna de la inceput sa se roage ore in sir pe zi, ci sa inceapa cu mai putin. Tine si de smerenie pana la urma.
Revenind la problema noastra, cred ca fiecare ar trebui sa se cerceteze pe sine, impreuna cu sotul sau sotia si cu sfatul duhovnicului, cati copii poate sa creasca. Si nu exista un standard de sfintenie pentru cei casatoriti definit: sa ai cati mai multi copii. Mai sus am scris ca idealul ar fi sa te lasi in voia lui Dumnezeu si sa ai cati copii ar veni natural, dar as adauga: idealul este si sa cresti copii multi sau putiniii cu dragoste si in credinta. Sa ii ajuti sa devina oameni adevarati. Daca te lasi sa ai zece copii si pe urma ii neglijezi, nu mi se pare prea aproape de idealul de sfintenie crestin..
Or, daca nu ai forta fizica si psihica, sau sprijinul partenerului, necesare, nu ar fi o greseala sa ai prea multi copii? Nu ar fi o depasire inconstienta a nivelului pe care il ai, nu numai duhovnicesc, dar si fizic si psihic?
Adaug ca bineinteles, avortul este un pacat in sine pentru ca este omorul unei fiinte nevinovate. Nu de asta vorbesc, ci de mijloacele de 'ferire' neabortive. Ele nu sunt pacat in sine. Asta reiese din conceptia ortodoxa despre casatorie descrisa si de tine, si de mine mai sus.

Uneori, acest nivel pe care il avem (duhovnicesc, psihic si fizic) poate creste si de unde la inceput te feresti sa ai inca un copil, Dumnezeu te ajuta sa capeti curaj si sa ai inca unul, sau inca doi, si sa reusesti sa ii cresti. Dar uneori nu.. Sau ai depasit momentul (esti deja nefertil(a) din cauza varstei). Dumnezeu ne cheama poate sa ne oprim si sa incercam sa daruim cat putem celor pe care ni i-a dat deja.
Eu asa vad lucrurile, din tot ce am citit si invatat despre credinta ortodoxa.

Fani, nu vrei copiii.. e foarte clar: traiesti in curatenie. Nu poti separa placerea de responsabilitate.
Pana la urma totul se reduce la un singur lucru: pentru ce traiesti? Pentru a ajunge la cunoasterea Dumnezeului celui viu? Sau pt placerea proprie?
Copiii aceia 1, 2 sau 10, cati da Dumnezeu, nu-i creste nimeni singur, ci tot cu ajutorul lui Dumnezeu cresc.
Este un punct de vedere arogant si necrestin sa crezi ca-i cresc doar parintii. Nu. Dumnezeu este foarte prezent: El ii tine sanatosi, El tine parintii in stare sa munceasca, El creaza oportunitati si fericite coincidente in viata fiecaruia, El ne ghideaza si ne indreapta cu dragoste.. El este adevaratul parinte.
In ce priveste a ajuta copiii sa ajunga oameni adevarati.. la fel, asta nu tine de nr de copii. Eu cunosc o familie cu 12 copii, tatal era croitor. Sunt oameni extraordinari, este o bucurie sa-i cunosti.

Nu-ti impune nimeni sa faci 10 copii. Dar daca nu vrei sa ai copii, mi se pare firesc sa nu te ascunzi dupa cuvinte pretinzand ca ai alte scopuri si nu placerea. Cautarea placerii nu este o cale catre mantuire. Doar sacrificiul. Un sacrificiu este sa faci copii (te sacrifici pe tine). Alt sacrificiu este abstinenta.
Dar mantuire fara sacrificiu eu nu cred ca exista.