
22.04.2010, 10:46:29
|
 |
Senior Member
|
|
Data înregistrării: 26.02.2010
Locație: București
Mesaje: 5.788
|
|
Citat:
În prealabil postat de Jane Says
Pentru ca nu intelegi nimic. Nu e vorba de o pedeapsa in sensul secular: e pur si simplu faptul ca pacatul de orice fel ar fi, ma desparte de Dumnezeu, ma pune intr-o stare in care eu nu il pot primi pe Dumnezeu sau il refuz.
Nu pot sa-ti descriu starea, pentru ca trebuie sa le fi trait pe amandoua ca sa poti sa-ti dai seama cat de groaznica e a doua. Cat de infiorator e sa nu te poti ruga, sa nu poti sa ceri iertare, ba chiar sa te ascunzi de Dumnezeu, sa iti refuzi orice gand indreptat spre El in preajma comiterii unui pacat, cand stii ca nu faci bine si totusi vrei neaparat sa faci lucrul ala si-ti tragi singur obloanele pe ochi. Si vorbesc din proprie experienta, nu din cititul in carti.
Un copil de 10 ani stie ca unele lucruri sunt rele sau de rusine, adu-ti aminte cum erai tu la varsta aia si nu spune ca faceai tot ce doreai tu si cu o mare seninatate fara sa simti vreodata o remuscare sau ca "totusi, parca n-ar fi bine sa fac chestia asta", si nu doar de frica bataii.
De-asta incepand de la varsta de 7 ani copiii trebuie spovediti inainte de a se impartasi.
|
Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.
|