"imoralitatea" lui Dumnezeu din Biblie? Nu exista asa ceva!

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Pentru ca nu intelegi nimic. Nu e vorba de o pedeapsa in sensul secular: e pur si simplu faptul ca pacatul de orice fel ar fi, ma desparte de Dumnezeu, ma pune intr-o stare in care eu nu il pot primi pe Dumnezeu sau il refuz.
Nu pot sa-ti descriu starea, pentru ca trebuie sa le fi trait pe amandoua ca sa poti sa-ti dai seama cat de groaznica e a doua. Cat de infiorator e sa nu te poti ruga, sa nu poti sa ceri iertare, ba chiar sa te ascunzi de Dumnezeu, sa iti refuzi orice gand indreptat spre El in preajma comiterii unui pacat, cand stii ca nu faci bine si totusi vrei neaparat sa faci lucrul ala si-ti tragi singur obloanele pe ochi. Si vorbesc din proprie experienta, nu din cititul in carti.
Un copil de 10 ani stie ca unele lucruri sunt rele sau de rusine, adu-ti aminte cum erai tu la varsta aia si nu spune ca faceai tot ce doreai tu si cu o mare seninatate fara sa simti vreodata o remuscare sau ca "totusi, parca n-ar fi bine sa fac chestia asta", si nu doar de frica bataii.
De-asta incepand de la varsta de 7 ani copiii trebuie spovediti inainte de a se impartasi.

Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.

[glykys]

În prealabil postat de Dumitru73

Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.

De ce? Nu ai vazut copii de 7-10 ani mintind, furand, neascultand parintii, injurand, lovind, etc etc???

[Dumitru73]

În prealabil postat de glykys

De ce? Nu ai vazut copii de 7-10 ani mintind, furand, neascultand parintii, injurand, lovind, etc etc???

Ba da. Trebuie doar sa imi aduc aminte de propria copilarie si as putea sa dau sute de exemple
Dar nu poti sa pui egal intre furtul unul copil si furtul unui adult.
Este o diferenta de intelegere intre cei 2.

[glykys]

În prealabil postat de Dumitru73

Ba da. Trebuie doar sa imi aduc aminte de propria copilarie si as putea sa dau sute de exemple
Dar nu poti sa pui egal intre furtul unul copil si furtul unui adult.
Este o diferenta de intelegere intre cei 2.

Nu pun semnul egal intre cele doua, spun doar ca toate aceste exemple sunt tot pacate,indiferent de circumstantele atenuante... Tocmai de aceea este recomandata spovedania copiilor de peste 7 ani, pentru ca ei sa poata dobandi, incetul cu incetul, aceasta intelegere duhovniceasca a pacatului, sa nu ajunga la varsta maturitatii si sa zica, asa cuma am auzit eu: "de ce sa te spovedesti, draga? Ce pacate ai facut, ai omorat oameni, ai dat in cap, ai furat?" Sunt pacate si pacate...

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Ba da. Trebuie doar sa imi aduc aminte de propria copilarie si as putea sa dau sute de exemple
Dar nu poti sa pui egal intre furtul unul copil si furtul unui adult.
Este o diferenta de intelegere intre cei 2.

Si eu am furat in clasa I, la 6 ani, si m-am simtit foarte aiurea pe urma. Nu a stiut nimeni si dupa doua zile in care am tinut ascunsa guma aceea roz si frumos mirositoare, nu am mai suportat presiunea interioara si am scapat-o pe jos, sub banca, spunandu-i colegei de la care o furasem: Crina, uite, ti-am gasit guma!

Si asta fara educatii religioase in familie, fara trilulilu. Mi s-o fi spus candva ca nu e frumos sa furi, dar frumusetea asta presupune si o contemplare din exterior a furtului: e nasol sa furi daca te vede cineva. Adica, daca intr-adevar nu intelegi, te poti limita la frumusetea sau uratenia exterioara a gestului. Daca nu te vede, poate fi indiferent dpdv moral si estetic :) Pe mine nu m-a vazut nimeni ba m-am mai si expus banuielilor in momentul in care am lasat-o sa cada pe jos, ca prea era culmea sa apara guma dupa 2 zile.

[ Nu am spus-o ca sa vedeti ce fiinta morala eram. Din contra, eram un copil mediocru, crescut de o bunica depasita de situatie din anumite puncte de vedere. ]

În prealabil postat de Jane Says

Si eu am furat in clasa I, la 6 ani, si m-am simtit foarte aiurea pe urma. Nu a stiut nimeni si dupa doua zile in care am tinut ascunsa guma aceea roz si frumos mirositoare, nu am mai suportat presiunea interioara si am scapat-o pe jos, sub banca, spunandu-i colegei de la care o furasem: Crina, uite, ti-am gasit guma!

Si asta fara educatii religioase in familie, fara trilulilu. Mi s-o fi spus candva ca nu e frumos sa furi, dar frumusetea asta presupune si o contemplare din exterior a furtului: e nasol sa furi daca te vede cineva. Adica, daca intr-adevar nu intelegi, te poti limita la frumusetea sau uratenia exterioara a gestului. Daca nu te vede, poate fi indiferent dpdv moral si estetic :) Pe mine nu m-a vazut nimeni ba m-am mai si expus banuielilor in momentul in care am lasat-o sa cada pe jos, ca prea era culmea sa apara guma dupa 2 zile.

[ Nu am spus-o ca sa vedeti ce fiinta morala eram. Din contra, eram un copil mediocru, crescut de o bunica depasita de situatie din anumite puncte de vedere. ]

Si de ce trebuie sa gasim explicatii supranaturale pentru gestul tau? Ma refer la cel de furt, cel de inapoiere si cel de regret?

[Jane Says]

În prealabil postat de topcat

Si de ce trebuie sa gasim explicatii supranaturale pentru gestul tau? Ma refer la cel de furt, cel de inapoiere si cel de regret?

Pai nu am invocat nici o explicatie supranaturala.
Am aratat doar ca exista mustrare de constiinta in afara pedepsei si la copii de 6 ani.
Ba chiar sunt de parere ca e inclinatia naturala, si ca lipsa acestui simt e patologica. Tu intrebai daca se poate un copil pocai sincer: pai se poate, daca e normal si n-are vreo afectiune psihica.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Si eu am furat in clasa I, la 6 ani, si m-am simtit foarte aiurea pe urma. Nu a stiut nimeni si dupa doua zile in care am tinut ascunsa guma aceea roz si frumos mirositoare, nu am mai suportat presiunea interioara si am scapat-o pe jos, sub banca, spunandu-i colegei de la care o furasem: Crina, uite, ti-am gasit guma!

Si asta fara educatii religioase in familie, fara trilulilu. Mi s-o fi spus candva ca nu e frumos sa furi, dar frumusetea asta presupune si o contemplare din exterior a furtului: e nasol sa furi daca te vede cineva. Adica, daca intr-adevar nu intelegi, te poti limita la frumusetea sau uratenia exterioara a gestului. Daca nu te vede, poate fi indiferent dpdv moral si estetic :) Pe mine nu m-a vazut nimeni ba m-am mai si expus banuielilor in momentul in care am lasat-o sa cada pe jos, ca prea era culmea sa apara guma dupa 2 zile.

[ Nu am spus-o ca sa vedeti ce fiinta morala eram. Din contra, eram un copil mediocru, crescut de o bunica depasita de situatie din anumite puncte de vedere. ]

Ai dat guma inapoi fara sa ai o educatie religioasa? Cum asa?
Deci se poate sa faci fapte bune si sa fii o persoana cu valori umane reale si fara sa ai o educatie crestina.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Ai dat guma inapoi fara sa ai o educatie religioasa? Cum asa?
Deci se poate sa faci fapte bune si sa fii o persoana cu valori umane reale si fara sa ai o educatie crestina.

Evident ca se poate :)
Chipul lui Dumnezeu exista in fiecare om, asta e motivul pentru care nu avem voie sa judecam aproapele si sa-l ucidem, indiferent de apartenenta etnica rasiala religioasa whatever. Cand ii fac rau unui om, pacatuiesc impotriva chipului lui Dumnezeu care e in el.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Faptul un copil de 7-10 ani poate fi considerat pacatos, ma infioara.

Mai Dumitru, eu am citit o chestie foarte interesanta: ca de fapt ce vedem in ortodoxie, aia suntem. Tu pleci din start cu ideea ca e mai rau ca Inchizitia si imi interpretezi toate textele in cheia aceea, faci ceea ce se cheama jumping to conclusions, in loc sa iei lucrurile pas cu pas. Personal cred ca esti un tip foarte ok, dar cu mici intunecimi pe ici pe colo.

Eu nu am vorbit de copii pacatosi, ti-am explicat cum functioneaza pacatul si din cate imi dau seama, eu acord copiilor mult mai mult credit decat voi, care ii considerati niste handicapati fara urma de discernamant, si manati in lupta numai de instinct, sau ceva de genul asta, fara a le recunoaste potentialul: ca pot fi destepti, pot fi empatici, pot simti mila, pot simti rusine, pot discerne intre bine si rau (atat cat e binele si raul la varsta aceea), pot avea mustrari de constiinta, pot crede, pot invata atat din experienta cat si din ce li se spune.

Spoveditul unui copil de 7 ani nu are rolul doar de a-l ierta, asta nu se rezuma la iertare nici la varsta adulta. E mai mult de atat. E insa un dialog acolo si o taina care te obliga la introspectie, printre altele, ca eu poate nu am facut o greseala dar in sinea mea as fi dorit sa o fac sau chiar regret ca nu am facut-o, si fara spovedanie nu as fi constientizat lucrul acela. Pentru ca nimeni nu ne intreaba sau nimanui nu simtim ca am putea sa-i spunem si sa verbalizam lucrurile care zac in noi. Prietenii au tendinta sa ne aprobe si sa ne cocoloseasca de multe ori (fereasca Dumnezeu sa ma apuce criza de constiinta cu prietena mea cea mai buna, ca imediat incepe sa arunce nisip si sa-mi spuna ca hai ca nu e chiar asa, hai ca nu stiu ce, hai ca toti facem, hai ca e omeneste), parintii nu stiu cata rabdare si cat credit acorda ei insisi omuletului din fara lor. Insa un preot intreaba. Si daca pana ieri minteam si nu stia nimeni, iar azi ma intreaba popa daca am mintit si eu zic da, si el imi zice, pai sa nu mai faci, ramane in mine ideea ca nu e bine sa mint si pe viitor o sa stiu si o sa fiu mult mai constient de ce scot pe gura si in ce scopuri.

In fond voi ce numiti discernamant si cum va imaginati ca se dobandeste el, daca nu prin educatie si prin "lege"? Voi le spuneti copiilor vostri ca e ok sa minta, e ok sa loveasca? Sau cand fac acel lucru nu stati de vorba cu ei sa le explicati ca nu e bine, sau barem politicos sau acceptabil din punct de vedere social? Si daca pana la 10 ani si nici dincolo nu are discernamant, la ce te mai chinui sa ii explici, la ce il mai mustri si la ce nu-l mai lasi sa se uite la desene animate daca face prostii, daca oricum ai convingerea ca nu pricepe?