"imoralitatea" lui Dumnezeu din Biblie? Nu exista asa ceva!

În prealabil postat de Jane Says

Si eu am furat in clasa I, la 6 ani, si m-am simtit foarte aiurea pe urma. Nu a stiut nimeni si dupa doua zile in care am tinut ascunsa guma aceea roz si frumos mirositoare, nu am mai suportat presiunea interioara si am scapat-o pe jos, sub banca, spunandu-i colegei de la care o furasem: Crina, uite, ti-am gasit guma!

Si asta fara educatii religioase in familie, fara trilulilu. Mi s-o fi spus candva ca nu e frumos sa furi, dar frumusetea asta presupune si o contemplare din exterior a furtului: e nasol sa furi daca te vede cineva. Adica, daca intr-adevar nu intelegi, te poti limita la frumusetea sau uratenia exterioara a gestului. Daca nu te vede, poate fi indiferent dpdv moral si estetic :) Pe mine nu m-a vazut nimeni ba m-am mai si expus banuielilor in momentul in care am lasat-o sa cada pe jos, ca prea era culmea sa apara guma dupa 2 zile.

[ Nu am spus-o ca sa vedeti ce fiinta morala eram. Din contra, eram un copil mediocru, crescut de o bunica depasita de situatie din anumite puncte de vedere. ]

Si de ce trebuie sa gasim explicatii supranaturale pentru gestul tau? Ma refer la cel de furt, cel de inapoiere si cel de regret?

[Jane Says]

În prealabil postat de topcat

Si de ce trebuie sa gasim explicatii supranaturale pentru gestul tau? Ma refer la cel de furt, cel de inapoiere si cel de regret?

Pai nu am invocat nici o explicatie supranaturala.
Am aratat doar ca exista mustrare de constiinta in afara pedepsei si la copii de 6 ani.
Ba chiar sunt de parere ca e inclinatia naturala, si ca lipsa acestui simt e patologica. Tu intrebai daca se poate un copil pocai sincer: pai se poate, daca e normal si n-are vreo afectiune psihica.