Conservatorismul in Religie

[AlinB]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

a primit apoi şi adausul Filioque când s-au găsit alţii care să diminueze dumnezeirea Fiului.

Trecand dezechilibrul asupra Duhului Sfant?
Nu prea mi se pare multumitoare explicatia.
O trimitere la o informare mai ampla?

Exact la fel s-au petrecut lucrurile şi cu următoarele două dogme mariane (Imaculata Concepţie şi Asumpţia).

Au fost ele adoptate in mod ecumenic ca cele 7 Sinoade?

În prezent, 5 cardinali şi un grup de episcopi a cerut adoptarea unei a cincea dogme (Coredemptrix Mater), dar papa a respins cererea ca nefondată, fără a adopta, totuşi, o declaraţie solemnă prin care cu autoritate petrină să declare că Maica Domnului NU este co-răscumpărătoare.

Probabil si-a dat seama ca ar fi bine sa se opreasca aici cu dogmele mariane avand in vedere ca sunt deja destule obstacole intre BO si BRC mai ales ca astfel de invataturi chiar nu vad cum ar ajuta la mantuire.

Pe de alta parte, parca n-ar vrea sa inchida usa in nas unor oameni care au pus o anumita ambitie in lucrul asta.
Ambitiile refulate pot da rezultate neasteptate. Si neplacute.

Atunci când Spiritul Sfânt va hotărî, Biserica va declara în mod infailibil ceea ce trebuie să credem în această privinţă.

Revin cu intrebarea: are vreo relevanta? Utilitate practica?

Biserica este un organism viu, aşa cum viu este Isus Cristos, Care o animă. Ea nu este decât prelungirea Lui (elongatio Christi). Ideea de a îngheţa hotărârile dogmatice numai la nivelul primelor 3 sinoade ecumenice, aşa cum doresc monofiziţii, sau numai la nivelul primelor 7 sinoade ecumenice, aşa cum doresc ortodocşii, nu face parte din felul în care catolicii văd lucrurile.

Pai tocmai cam asta este problema vizavi de o eventuala apropiere intre BRC si BO..
Daca problemele dogmatice ar fi ramas inghetate la nivelul de la 1054 lucrurile ar fi fost mai simple.

Dar de atunci lucrurile s-au inrautatit si asta tind sa consider ca dintr-o ambitie care nu prea are legatura cu mantuirea.

Sigur, se prea poate ca un sinod ecumenic să nu adopte nici o hotărâre dogmatică, aşa cum a fost cazul cu al XXI-lea Sinod Ecumenic (Vatican II), totuşi, oricând Biserica îşi ia libertatea să meargă mai departe pe drumul deschis de aposoli la Ierusalim, când s-au clarificat lucruri al căror adevăr nu era evident pentru toţi cei care Îl urmaseră pe Domnul în perioada primilor paşi ai Bisericii.

Faptul ca numiti sinoadele de la 8 la 21 "ecumenice" este iarasi o parte a prapastiei dintre BRC si BO.
Din motive cred eu, destul de evidente.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AlinB

O trimitere la o informare mai ampla?

Legături spre pagini catolice în româneşte despre acest domeniu nu am. Iată una spre o pagină în englezeşte, având imprimatur arhieresc: http://www.catholic.com/library/Filioque.asp

Au fost ele adoptate in mod ecumenic ca cele 7 Sinoade?
(...)
Faptul ca numiti sinoadele de la 8 la 21 "ecumenice" este iarasi o parte a prapastiei dintre BRC si BO.

Conciliile ecumenice sunt adunări solemne ale episcopilor Bisericii (sau ale trimişilor lor) în prezenţa episcopului Romei (sau a trimisului lui). Împrejurarea că episcopii ortodocşi nu vin (deşi au fost invitaţi, inclusiv la ultimul, la Vatican II) este regretabilă, dar nu este de natură a anula caracterul ecumenic al unui conciliu (=sinod). Nu avem non-calcedonieni pe forum, dar dacă am avea şi i-aţi întreba câte sinoade ecumenice au fost, ar răspunde că 3. Nici episcopii greco- sau romano-catolici din România nu au fost la ultimul sinod ecumenic: primii nu mai existau în mod oficial, iar ceilalţi pesemne că nu au primit paşaport. Totuşi, nu ne-ar trece prin cap să renegăm Conciliul Vatican II deoarece episcopii noştri nu au fost acolo.
Dar vedem că ortodocşii reneagă chiar şi sinoadele ecumenice la care au acceptat să vină, cum ar fi cel de al XVII-lea de la Ferrara-Florenţa, deşi nu numai că au fost, dar au şi semnat documentele, în afară de Marcu al Efesului care a făcut opinie separată. Inclusiv episcopul ortodox al Moldovei a fost acolo, s-a unit cu Biserica Romei şi cu ceilalţi episcopi în comuniune cu ea, apoi a revenit în scaunul mitropolitan al Moldovei şi a mai domnit mulţi ani în pace şi onor, murind ca bun ortodox şi ca bun catolic.

Aşa cum am mai spus, nu poate fi îngheţată activitatea Bisericii, inclusiv pe tărâm dogmatic, la anul 787, când la Conciliul al VII-lea s-a clarificat controversa asupra icoanelor. Controverse vor fi mereu şi mereu Biserica va fi chemată să le răspundă. Până la sfârşit, "când toate se vor da în vileag". A fi conservator nu înseamnă a fi om închis şi căzut în captivitatea trecutului, ci înseamnă a da răspunsuri înţelepte în baza tezaurului tradiţiei la probleme, frământări (şi, adesea, provocări) ale lumii de azi.

Spre exemplu: este utilizarea anticoncepţionalelor permisă sau interzisă moral ? Nci Biblia, nici Sfinţii Părinţi sau Magisteriul anterior nu dau răspunsuri explicite la asta. Deocamdată, la câţiva ani de la apariţia anticoncepţionalelor, a apărut deja o enciclică papală în care, în baza Tradiţiei, se stabileşte că practica adminsitrării anticoncepţionalelor (cu anumite excepţii şi limite) este interzisă moral. Dacă se vor găsi episcopi care să conteste această învăţătură, Biserica ar putea, în principiu, să convoace un Sinod Ecumenic cu această problemă pe agendă. Sau un Sinod Ecumenic cu tema hirotoniei femeilor, dacă învăţătura lui Ioan Paul al II-lea potrivit căreia Biserica nu poate hirotoni în mod valid femei ar fi contestată în mod serios din interior.
Mereu se va întâmpla asta. Mereu Biserica va trebui să facă efort de reflecţie teologică pe schema "ce ar spune Isus, ce ar spune apostolii dacă....(şi aici completaţi cu orice problemă de azi). Noi credem că în adunările lor solemne şi sub inspiraţia Duhului Sfânt, episcopii vor găsi mereu răspunsuri negreşelnice la aceste lucruri.