Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Ma bucur ca s-a revenit la tema initiala.
As vrea sa spun doua vorbe:
1. Sa nu comparam pe duhovnici, indiferent ca sunt monahi sau de mir, cu Iisus. EL a avut puteri de la Tatal si a stiut totul, sau mai precis a intuit si eprceput totul, chiara daca nu le-a trait.
Puterea data duhovnicilor, care sun t oameni totusi, are o limita. Eu asa zic.
Da, nu contesta nimeni ca ei au o intelepciunhe, chiar clarviziune, dar anumite lucruri le stie numai fiecare om in parte.
Poti sa intrebi multe pe duhovnici, or fi stiind multe lucruri la modul teoretic, invatat la scoala, la lectia de anatomie, sau dintr-o carte, dar simtirea legata de anumite lucruri lumesti nu o pot avea.
Ei nu stiu ce simte o femeie in anumite perioade ale vietii, asa cum nici noi nu stim ce simte un barbat, chiar daca suntem experti in medicina, psihologie si etc.
Calugarii nu stiu anumite lucruri de simtire legate de casatorie si traiul in doi si nu ma refer numai la sex, ci la totul. Asa cum nici noi nu stim anumite simtiri legate de viata de calugarie.
Numai daca te pui in pielea altuia poti sa simti cu adevarat.
Eu asta am vrut sa spun cu firul meu.
Si revin la framnatarea mea legata de duhovnic.
Te duci la un duhovnic de mir pentru sfaturi. Costel spune ca trebuie sa fim multumiti. Depinde de duhovnic si cum da aceste sfaturi. Si ma refer acum la duhovnicii de mir. Depinde cum simt ei lucrurile si cum stiu sa le dea mai departe in sfaturi. Si ei sunt tot oameni, n-avem ce face si cum sa schimbam, degeaba o dam ascunsa. Duhovnicii sunt tot oameni.
Cu tot harul si puterea primita de la Dumnezeu, depinde si de terenul pe care cade samanta (cum se spune si in pildele lui Iisus).
Nici nu stiu de fapt daca misiunea calugarilor este de a da sfaturi mirenilor. Ei se duc la manastire sa se roage si atat, cel putin in ortodoxie, ca in alte confesiuni fac mult mai mult. De ce ne ducem noi dupa ei si nu-i lasam in pace, ma intreb?
Daca asta ar fi rolul lor, atunci nu s-ar izola, ci ar sta printre oameni si i-ar sfatui si daca sunt mai buni si cu mai mult har, poate ar trebuie sa-i ajute mai cuseama pe confratii intru credinta, pe preotii de mir.
Am cerut de cateva ori sfaturi unei maici pe care o cunosteam, legat de probleme lumesti si religioase. La ultimele m-a lamurit imediat si f.bine.
La primele n-a stiut si chiar s-a suparat: "de unde sa stiu eu sa te sfatuiesc in probleme de iubire, nunta etc.?" Si avea dreptate.
Mi se pare si lipsit de respect sa ceri sfaturi lumesti unui monah, fie el barbat sau femeie.
Eu am oarece reticente si fata de preotii de mir.
La un sfat legat de casnicie pot primi trei feluri de raspuns, prin prisma experientei de viata a fiecaruia:
- unul casatorit in pace si fericire - iti spune ceva (pozitiv, incurajator, etc.)
- unul care este vaduv - iti spune si din tristetea durerii si singuratatii
- unul divortat - iti mai spune si partile negative
Si mai am in final o intrebare pe care mi-a pus-o preotul ca raspuns la una a mea: calugarii spun ca femeia nu este curata, sau cei casatoriti. Si atunci mama, tata, bunica, sora, lor nu sunt curati? Ei asa considera?
Poate ca da, poate ca ei lasa sufleteste in urma totul, inclusiv familia si alunga de la ei niste lucruri firesti si refuza sa stie de ele, se le accepte. Cum simt ei in sufletul lor, nu stiu.
(ca sa intelegeti la ce ma refer: exista de ex. fete/femei care refuza sa accepte sarcina, nu percep nici macar simptomele si asta pana ajung la durerile nasterii. Ele sustin ca nu sunt insarcinate, pana nasc.)
Iisus a stiu bine anumite lucruri si nu le-a refuzat, sau alungat prin prisma credintei. A stiut bine si ce facuse Maria Magdalena si stim bine rolul ei in Noul Testament.
Poate ca vina monahilor mai ales si a altor duhovnici este ca se bazeaza inca pe V.T, sau amesteca cele doua legi. Fiindca in N.T se spune suficient de clar despre anumite lucruri si altfel decat in V.T.

Uite aşa ne rătăcim şi-n viaţă şi credinţă. Multe confuzii Sofia , foarte multe. Pune-ţi ordine în gândire, în viaţă, în tot dragă Sofia, altfel un pic câte un pic nu numai că ne rătăcim, dar si mintea o ia razna, şi e păcat, mare păcat. Credinţa în general şi în mod special Ortodoxia de o complici mai mult decât trebuie, mergând pe 7000 de variante şi punând mai mult întrebări la întrebări şi stând într-o frământare continuă şi nefirească, totul e in zadar şi mult mai rău de atât, adică înebunirea minţii pentru tot restul vieţii.

[Lavrentiu]

În prealabil postat de sophia

Da, nu contesta nimeni ca ei au o intelepciunhe, chiar clarviziune, dar anumite lucruri le stie numai fiecare om in parte.
Poti sa intrebi multe pe duhovnici, or fi stiind multe lucruri la modul teoretic, invatat la scoala, la lectia de anatomie, sau dintr-o carte, dar simtirea legata de anumite lucruri lumesti nu o pot avea.
Eu am oarece reticente si fata de preotii de mir.

Draga Sophia, eu iti multumesc pentru mesajul detaliat care clarifica putin mai mult divergenta mare dintre parerile noastre.

Mie sincer mi se pare ca ai o reticenta fata de preoti, fie ei calugari sau de mir, in ce priveste puterea lor de sfatuire.

Dar tu ai dat exemplul cu Hristos, ca nimeni nu e ca El in lucrurile astea, si partial iti dau dreptate. Dar nu trebuie sa uiti ca El a dat efectiv apostolilor si ucenicilor tot ce are El, ca El ne iubeste desavarsit, nu partial. Ce zicea Pavel? Mai bine este sa fiti ca mine, dar daca nu puteti, nu e pacat. Si cine a povatuit mai multi mireni decat el?

Mie mi se pare sincer si te rog nu te supara pe mine, ca aratam un soi de ingamfare, cand cautand smerenie capatam nemultumire: ala nu stie aia, ala nu stie aia, de parca duhovnicii ar trebui sa fie niste atotstiutori.

Mi se pare ca noi nu stim ce vrem de la ei: lor, Dumnezeu le da luminare in ceea ce conteaza, in drumul spre mantuire, ca sa ne dea sfatul, in ceea ce e important. Daca avem aceasta credinta, Dumnezeu ii lumineaza. Daca nu avem credinta asta, Dumnezeu nu le da gandul cel bun, ca doar nu zace acel gand ca apa intr-un vas din care duhovnicul scoate cu cana si ne toarna-n cap.

Asa ca eu cred ca daca noi ne ducem la duhovnic cu preconceptii de genul: nu se pricepe la casatorie, nici nu avem vreo sansa sa se priceapa. Ca repet, Dumnezeu le da si dupa smerenia noastra.

Asta e parerea si credinta mea, rog iertati-ma daca am zis prostii.

[sophia]

Cristi - eu mai rau ma zapacesc si ma derutez cand va citesc pe voi pe forum si altii care taie firul in 100 ( ca si aici pe forum). Pe cuvant. Inainte sa ma apuc sa citesc diverse idei si lucrari teologice, eram mai linistita. Stii: "fericiti cei saraci cu duhul..."

Lavrentiu - eu nu m-am dus cu preconceptii, a fost suficient sa gasesc si sa citesc ideile parintelui Cleopa pe internet si m-a darmat sufleteste pe toata viata. Si m-am dus pentru ca am auzit unele idei la unul si la altul si am vrut sa ma lamuresc.
Ii respect pe toti cei intru credinta si unii imi sunt chiar dragi si as vorbi mult cu ei: preoti, monahi, dar sa nu cada in exagerari si sa darame sufletul oamenilor.
Preotii de mir la care m-am spovedit n-au indraznit nici unul sa spuna astfel de lucruri si sa-mi faca rau. Asta este diferenta ce mi-a aratat-o viata.
Asta este tot.
Si sa nu uitam: despre Pavel nu prea stiu pana sa-l prigoneasca pe Domnul, ce viata privata a avut. Stiu insa ca cel mai mare sfant al Ortodoxiei (si primul), a fost lasat de Domnul - Petru. Si el a fost om insurat, cu familie si copii si a avut si rataciri si a fost om normal. Oare de ce L-a luat tocmai pe el sa-i dea cheile Raiului?

[ovidiu-s]

În prealabil postat de sophia

Poate ca vina monahilor mai ales si a altor duhovnici este ca se bazeaza inca pe V.T, sau amesteca cele doua legi. Fiindca in N.T se spune suficient de clar despre anumite lucruri si altfel decat in V.T.

Nu am mai auzit o astfel de părere până acum. Pe ce te bazezi când o faci?

[Lavrentiu]

În prealabil postat de sophia

Cristi - eu mai rau ma zapacesc si ma derutez cand va citesc pe voi pe forum si altii care taie firul in 100 ( ca si aici pe forum). Pe cuvant. Inainte sa ma apuc sa citesc diverse idei si lucrari teologice, eram mai linistita. Stii: "fericiti cei saraci cu duhul..."

Lavrentiu - eu nu m-am dus cu preconceptii, a fost suficient sa gasesc si sa citesc ideile parintelui Cleopa pe internet si m-a darmat sufleteste pe toata viata. Si m-am dus pentru ca am auzit unele idei la unul si la altul si am vrut sa ma lamuresc.
Ii respect pe toti cei intru credinta si unii imi sunt chiar dragi si as vorbi mult cu ei: preoti, monahi, dar sa nu cada in exagerari si sa darame sufletul oamenilor.
Preotii de mir la care m-am spovedit n-au indraznit nici unul sa spuna astfel de lucruri si sa-mi faca rau. Asta este diferenta ce mi-a aratat-o viata.
Asta este tot.
Si sa nu uitam: despre Pavel nu prea stiu pana sa-l prigoneasca pe Domnul, ce viata privata a avut. Stiu insa ca cel mai mare sfant al Ortodoxiei (si primul), a fost lasat de Domnul - Petru. Si el a fost om insurat, cu familie si copii si a avut si rataciri si a fost om normal. Oare de ce L-a luat tocmai pe el sa-i dea cheile Raiului?

Avea cineva dreptate pe aici sa te numesca vestica ...
Oare de ce separi tu Luceferii Ortodoxiei? Pavel nu iti place, dar Petru da? Pavel a prigonit Biserica, atat stii tu despre el?

Oare poti canta impreuna cu mine:
"Cei ce sunteti intre Apostoli mai intai pe scaun sezatori si lumii invatatori, Stapanului tuturor rugati-va pace lumii sa daruiasca si sufletelor noastre mare mila!"

Ma rog lui Dumnezeu sa poti!

[Marius22]

Sophia, de multe ori nu stim sa apreciem in mod corect relatia cu duhovnicul. Fie el mirean sau monah, imbunatatit sau mai putin imbunatatit, nu intamplator il numim "parinte". Ne consideram fii duhovnicesti ai sai, dar in realitate nu mergem la el ca la un tata.

Din acest motiv nu primim cum se cuvine nici cuvantul sau. Dupa cum tatal trupesc ne va povatui intotdeuna "spre tot lucrul bun", asa si duhovnicul ne va calauzi mereu spre Hristos. Bucuria duhovnicului este sa-L impartaseasca pe Hristos credinciosilor in Taina Sfintei Euharistii. Insa nu o poate face oricum. Si nu din cauza lui, ci a noastra.

In situatia in care, canonul primit este unul greu de purtat, sa fim incredintati ca l-am primit pentru ca noi insine il tinem departe pe Hristos in viata de zi cu zi.

Poate duhovnicul pentru unii dintre noi, nu este asemenea unui tata ci unui prieten, insa nici in aceasta situatie, sa nu ne asteptam ca duhovnicul sa-si manifeste "prietenia" fata de patimile noastre.

În prealabil postat de AlinB

Eu stiu un preot care are o abordare exact opusa, si cred ca nu e de mirare ca lumea il cauta si nu sunt putini si sunt sigur ca le este de un real ajutor.

Da exista si altfel de duhovnici. E firesc sa fie asa. Mai mult duhovnicul (daca e cu adevarat duhovnic) se va "modela" dupa ucenicul sau. Eu nu am intalnit niciodata duhovnici nemultumiti...ci doar ucenici. Si asta, cred ca se intampla tocmai din cauza a ceea ce spunea Lavrentiu mai sus. Nu mergem acolo sa ne justificam (si daca parintele nu ne primeste justificarile..inseamna ca nu e duhovnic bun..merg la altul..) nici sa cautam competenta ci MANTUIREA. Gandeste-te putin, a cauta competenta...la scaunul spovedaniei e ca si cum L-ai face pe Hristos incopetent (Doamne iarta-ma si ma miluieste). Pentru ca nu in fata omului preot mergi acolo ci in fata LUi Hristos. Si nu mergi acolo sa spui cat bine ai facut si ce frumos ai postit..ci cat de slab esti si cat de putin iubesti aproapele. Sfatul parintelui Ioanichie mi se pare bun si intelept. Pentru ca sfaturile Alin, discutiile libere sunt bune dar NU in timpul spovedaniei. Nu vii acolo sa stai cu Hristos la taclale..ci sa-I spui cat de slab si neputincios esti. Personal cand merg la spovedit imi spun patima, simplu si deschis. Daca ma intreaba mai multe detalii le dau, daca nu, nu. Spun adevarul gol golut fara justificari fara vorbe de genul..sa vedeti ca am gresit...desi am luptat sa nu faca sta...ca am postit numa 2 de zi aspru in loc de 3 apoi am baut apa...desi nu am vrut dar.. ispita..Nu am putut face metaniile ma doare spatele...dar eu am vrut dar daca mi-a fost rau...ce sa fac??...NU. Simplu. Am facut asta si asta, Scurt pe doi. Parintele meu duhovnic ma asculta si dupa spovedanie ma indruma ce sa fac sa pun inceput bun. Daca as incepe o discutie cu sfintia sa probabil as incepe sa ma indreptatsesc ori NU ptr asta merg acolo..Oare Cela ce a zidit toate nu stie TOT? Trebuie sa mai spun eu..Doamne eu am gresit cu asta...cred ca ar trebui sa-mi dai canonul asta...sau sa fac asta...ce spuneti? Spovedania nu e targuiala, nici afacere..ci singura cale spre MANTUIRE! Dar fiecare cum simte, asa sa faca. Eu vorbesc doar din punctul meu de vedere. Atat!

[sophia]

Nu sunt vestica.
N-am spus ca nu-mi place Pavel, ci ca nu-i stiu viata de om, de dianinte.
Despre Petru se stiu mai multe si mi-a placut exact pentru ceea ce am spus mai sus. Si nu eu ci Iisus l-a facut cel mai mare sfant si i-a dat cheile raiului.

Ovidiu-S, Marius - ati urmarit discutia pana acum? Majoritatea celor sustinute de par.Cleopa de ex. vin din V.T. Nu este vorba de canoane ci de etichete, ce-i curat si ce-i murdar.

Sophia, nu e vb de eticheta ci de o ascultare simpla! Ma deranjeaza cum se pune problema asta a necuratiei.. Fratilor, NIMIC nu poate murdari Biserica. NIMIC nu o poate spurca (Doamne iarta-ma) Hristos NU s-a scarbit de femeia cea cu scrugere de snage ce s-a apropiat de El... Nu e vorba de eticheta si de necuratie ci de o simpla ASCULTARE! Atata tot.

[sophia]

Ups?! Eduardd - mi-e greu sa te urmaresc in ultimul mesaj.
Si eu gandeam asa, ca te duci la spovedanie ca la ancheta si trebuie sa spui tot.
Exista insa multi care spun ca poti vorbi liber cu duhovnicul, sa-l intrebi, sa-i cer sfatul.
Ah, stai ca vorbim de lucruri diferite. Tu vorbesti de duhovnic la spovedanie, eu il vad in toata "institutia" lui.
Intelesesem ca duhovnicul nu acela la care te spoevdesti, ci inseamna mai mult.