Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[AlinB]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Mai incearca odata.

În prealabil postat de bogdan268

@Fani71
Referitor la întrebarea 3 spui: da, Iisus a răscumpărat păcatul strămoşesc, dar nu putem să stăm cu mâinile în sân şi să aşteptăm să fim luaţi în rai. Adică noi ce trebuie să facem, să mai facem un botez prin care să mai ştergem în că o dată (de ce ?) acest păcat strămoşesc pe care spui că Iisus l/a mai răscumpărat o dată !
În legătură cu reconfirmarea răspunsului la întrebarea 2, mulţumesc, îmi este mult mai clară poziţia ortodoxă.
Cine ştie, poate voi citit vreodată şi cartea aceea, dacă spui că este de catehism (dacă o voi găsi şi voi avea timp).
Câteva fraze sunt binevenite (condiţionae de concizie), însă nu o pagină.

@Orthodoxia.i.thanatos
Deci răscumpărarea este exclusiv universalizată, generalizată ... pentru omenire şi nu individuală.
..................

Să văd dacă am înţeles bine:
Iisus s/a răstingnit (murit) pentru posibilitatea de mântuire a noastră.
Iisus a luat asupra Sa tot blestemul şi păcatul care căzuse pe seama omului (nu a individului), oameni care au trăit atât până, cât şi după El.
Până la moartea lui Iisus, omul nu putea ajunge la Dumnezeu, decât prin jertă divină, ceea ce şi făcut El, permiţând ascederea directă şi nemijlocită a oamenilor spre Dumnezeu după anul 33. Dar până atunci ?!
Toţi care cred în Iisus care a înviat, ajung să poată călca moartea în picioare, şi să “învie” la sfârşitul veacurilor pentru judecată. Dar toţi oamenii trebuie să “învie” pentru judecată, pentru că nu pot fi “direcţionaţi” spre cele două căi fără a trece prin “bilanţ”.
Iisus desăvârşeşte răscumpărarea omului de păcatele înaintaşilor (până în anul 0), care stricaseră puritatea iniţială a chipului omului, păcate care generic au inclus şi pe cel originar, iar după moartea Lui trebuie făcut Botez pentru a spăla individual acest păcat moştenit.

A patra întrebare:
Este adevărat faptul că Biblia pe care o ţinem azi în mână (pe lângă faptul că este considerată “cuvântul lui Dumnezeu”) este o antologie, colecţie, însumare de texte compuse, revizuite, ajustate, îmbinate de către zeci (poate sute) de autori (oameni) anonimi, copşti, scribi, copişti, necunoscuţi (unii poate chiar nouă), dar şi nici între ei (mulţi dintre ei) toate acestea realizându/se pe multe secole (7,8 sau 9 secole) ?

Da, am vazut.
Tot nu vad relevanta acestui pasaj vizavi de discutia noastra si de problemele ridicate de mine (doua la numar mai exact) pe care le-ai tratat cu dispretul caracteristic Marilor Antiecumenisti.