Biserica si Psihologia

[laurastifter]

În prealabil postat de dobrin7m

Laura Hristos este persoana. Una dintre persoanele Sfintei Treimi. Dumnezeu nu se afla in creatia sa caci atunci aceasta ar fi panteism si nici in creatia oamenilor. Una este ca noi ajungand smerenia sa vedem pe fiecare om ca si cum ar fi Hristos si asa sa il ajutam si alta sa credem ca Dumnezeu se afla in toti si in toate. Pe Hristos daca Il gasesti El va intra in inima ta, si atunci arzi de iubire pentru semeni si pentru intreaga creatie a lui Dumnezeu.

Cum poti crede ca Hristos este in flori, in natura , sau in stiinte? aceasta nu este ortodoxia Laura. Citeste te rog mai pe indelete despre panteism. Hristos nu este impersonal, ci este Persoana.
Laura Biserica sunt credinciosii ei, madularele ei, nu intregul Univers, cu stele , sori, si planete si cu toate lucrurile materiale create. Mai este Biserica nevazuta pe langa cea vazuta iar capul Bisericii este Hristos.

Nu te supara pe mine insa nu pot accepta ideile panteiste sub nici o forma.

Doamne ajută!
Doamna Mihaela,
Din mila lui Hristos, am convingeri ortodoxe şi, aşa cum probabil că ştiţi din alte postări ale mele, sunt absolventă de Teologie.
Desigur că Dumnezeu este Persoană (mai exact, Treime de Persoane veşnice, egale şi consubstanţiale)!
În panteism, se promovează ideea unei Divinităţi impersonale, Care Se confundă ontologic cu creaţia Sa.
În credinţa noastră creştină, se mărturiseşte ubicuitatea lui Dumnezeu, dar şi transcendenţa Sa. Dumnezeu nu poate fi confundat cu lumea creată şi nici nu poate fi imaginat un loc în care atotprezenţa Sa şi lucrarea Lui proniatoare să nu fie simţită, percepută de către cei ce trăiesc în neîncetată comuniune cu El.
Domnul profesor Cezar mi-a înţeles exact mesajul (ca de fiecare dată) şi a exprimat într-un mod foarte frumos şi clar ideile pe care am încercat să le transmit; îi mulţumesc mult pentru susţinere.
Acum mă opresc aici cu mesajul (fiindcă, la cât sunt de obosită în seara asta, chiar c-aş începe să scriu erezii!...), propunându-vă să medităm împreună la câteva fragmente din minunatele texte liturgice ale Bisericii noastre:
"...Care pretutindenea eşti şi pe toate le-mplineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă...";
"...Deşteaptă-te, dar, ca să Se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cela Ce pretutindenea este şi toate le plineşte";
"În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreună cu Tatăl şi cu Duhul ai fost, Hristoase,, toate umplându-le, Cel Ce eşti necuprins".

În afară de ideea ubicuităţii lui Dumnezeu, aş aminti şi învăţătura despre Revelaţia naturală, căci "cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Psalm18, 1).
Doamne ajută!
P. S. 1. "Cum poti crede ca Hristos este in flori, in natura , sau in stiinte?"
Dar cum ar putea exista florile, natura, ştiinţele, fără harul lui Dumnezeu?
"...căci fără Mine nu puteţi face nimic" - ne revelează Domnul (In15, 5). Ce performanţe ştiinţifice s-ar putea realiza, ce meditaţii filosofice s-ar putea naşte în minţile şi-n inimile celor mult însetaţi de adevăr, ce creaţii literare, muzicale sau artistice ar putea exista vreodată, dacă Acela Care ne-a adus de la nefiinţă întru fiinţă nu ar fi pus în inimile noastre dorul de a crea, de a cunoaşte, de a descoperi?
Şi ce-ar fi neînsemnatele noastre creaţii omeneşti, fără asistenţa neîncetată a "Celui Ce toate le lucrează întru toţi"?
De aceea, doamna Mihaela, mărturisesc cu bucurie, urmând exemplul Sfântului Justin Martirul şi Filosoful, că noi, creştinii, "suntem copii ai iniţiativei şi ai ştiinţei", că "tot ceea ce a fost realizat sau spus frumos vreodată de către oameni se datorează părţii de Logos aflătoare în ei" şi că, tocmai de aceea, toate aceste realizări "sunt patrimoniul nostru, al creştinilor".
Să ne gândim: un pictor, poet ori filosof din Grecia antică nu a fost, oare, fără s-o fi ştiut, "un creştin înainte de vreme", prin ceea ce a realizat asistat în mod tainic de către Domnul?
Şi dacă nu... atunci, de ce sunt pictaţi filosofii "păgâni" pe zidurile exterioare ale mănăstirilor moldoveneşti?
Ce "erezii" vor fi avut în gând acei zugravi medievali?...

P. S. 2. "Nu te supara pe mine insa nu pot accepta ideile panteiste sub nici o forma"
Nu mă supăr;
nici eu nu le pot accepta.
A fost doar un malentendu, datorat, poate, unei exprimări neclare din mesajul meu.
De câteva luni bune, mă cam bântuie, din când în când, ispita de a-ncerca să scriu poetic... Nu mă luaţi în seamă! :))
O seară minunată vă doresc!

[DragosP]

Harul lui Dumnezeu e tot una cu Dumnezeu?

[laurastifter]

În prealabil postat de DragosP

Harul lui Dumnezeu e tot una cu Dumnezeu?

Fiinţa lui Dumnezeu, incognoscibilă, nu poate fi confundată cu energiile Sale. Harul este energia divină necreată, nu însăşi Fiinţa lui Dumnezeu.
V-am răspuns aşa, foarte concis, chiar laconic, doar pentru a vă risipi bănuiala că aş confunda Fiinţa cu harul lui Dumnezeu. Mai departe, putem discuta muult mai mult pe secţiunea de Dogmatică (sunt responsabilă pentru aceste discuţii off topic...). :)
Doamne ajută!

[DragosP]

În prealabil postat de laurastifter

Fiinţa lui Dumnezeu, incognoscibilă, nu poate fi confundată cu energiile Sale. Harul este energia divină necreată, nu însăşi Fiinţa lui Dumnezeu.
V-am răspuns aşa, foarte concis, chiar laconic, doar pentru a vă risipi bănuiala că aş confunda Fiinţa cu harul lui Dumnezeu. Mai departe, putem discuta muult mai mult pe secţiunea de Dogmatică (sunt responsabilă pentru aceste discuţii off topic...). :)Doamne ajută!

Eu n-am bănuieli. "Dar cum ar putea exista florile, natura, ştiinţele, fără harul lui Dumnezeu?"
Ceva nu se leagă: ori eu nu înţeleg ce caută fraza aceea în expunerea ta, ori tu eşti uşor confuză. Ori e prea târziu.:)

[cezar_ioan]

Dacă te referi la enumerare, cumva, eu cred că Laura nu a voit să repete versul lui Blaga, acela cu buze, flori, morminte etc. Parcă aşa era...
Probabil e o enumerare mai puţin riguroasă, mai puţin logicizată şi mai degrabă preferenţială, emoţional vorbind, referitor de pildă la criteriul frumosului, ori al palpitaţiei vieţii etc.

De fapt, ce te-a nedumerit?..:)

[DragosP]

Păi argumentează uşor panteist dar se întreabă ce ne-am face fără harul lui Dumnezeu.

[fallen]

Am intalnit urmatoarea situatie : un om sufera de o "dependenta" sau mai multe (ori bea,ori joaca, ori merge la femei), ori pur si simplu practica un sport si dintr-un motiv sau altul nu-l mai poate practica, ori e dependent de munca si ramane fara job, ori e dependent de o relatie care nu mai merge, deci e intr-un moment de criza existentiala, si descopera biserica. Dar el de fapt nici nu prea crede, nici nu se roaga, mai si injura, in timpul liber, chiar huleste, deznadajduieste, uraste pe ceilalti ca are mereu impresia ca il ataca, insa merge la biserica doar pentru a incerca sa umple un gol, in timp, spatiu si suflet. Daca cineva sau ceva il impiedica sa ajunga acolo, chiar oferindu-i alternativa de petrecere a timpului, omul dezvolta simptome identice cu cele de sevraj. Ce e de facut in atare situatie? Sa mai mearga sau nu, pentru ca ii incurajeaza comportamentul addictiv?
Daca o mama are un copil care plange ca vrea in fiecare duminca la biserica, chiar si cand nu se poate (boala, frig, plecare, etc) ce ar trebui sa faca parintii pentru a preveni aparitia unui astfel de comportament addictiv? (probabil cei care plang pentru asta, plang si sufera pentru orice nu pot avea/face la un moment dat)