Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Si daca dobandim si harul prin impartasirea cu Trupul sau, si facem parte si din Biserica care are continuitate la apostoli , dar incepem sa ne lenevim la fapte , sa uitam dragostea , atunci harul ce l-am dobandit se pierde repede. In permanenta trebuie sa existe si faptele, si inainte de credinta in Hristos ,si cand avem credinta in El,dar nu avem inca harul deplin ,si dupa ce ne spovedim si impartasim , faptele trebuie sa existe in permanenta . Ba poate si mai mult dupa ce ne impartasim trebuie sa le facem,pentru ca atunci harul lucreaza si mai tare , si trebuie sa se vada rodul sau si in fapte.

Noi nu ne mantuim prin credinta si fapte ca doua izvoare diferite, ci mantuirea e alimentata de un singur izvor: credinta si faptele impreuna. Ambele sunt lucrari ale harului in om, care le precede.

Dumnezeu da harul,noi suntem datori sa dam faptele, desi tot harul este cel care ne usureaza misiunea aceasta.

Ceea ce revine la a spune ca, pana la urma, Dumnezeu este adevaratul autor al faptelor noastre (ma refer, evident, la faptele de credinta). Asa cum Lui ii place sa foloseasca ingeri pentru lucruri pe care le-ar putea face foarte bine singur, tot asa ii place sa foloseasca si oameni.

Iata un om in nevoie! Iata un om care are nevoie de mine. Cine imi da mie gandul sa il ajut ? Dumnezeu, care mi-a trimis har lucrator: acesta e chiar gandul sa il ajut. Dar cum as putea eu sa il ajut pe acela, cand eu insumi sunt vai de capul meu ? Cine ma ajuta ca sa il pot ajuta pe acela ? Tot Dumnezeu, trimitandu-mi alt har din Camara Imbelsugata.

Iata, e zi de vineri, zi de post! Oare nu ar trebui sa tin post ? Cine imi da mie acest gand ? Este harul cel care imi da sugestia buna, care declanseaza in inima mea o dorinta de a face ceva placut Domnului. Dar eu nu pot tine niciun post ca lumea, fiind pantecos si lacom din fire. Si atunci, un alt har imi aduce gandul rugaciunii. Ma rog ca sa ma ajute Dumnezeu sa tin post. Si, dintr-o data, lucrul mi se pare usor. Ce anume face ca un lucru care mi se parea prea greu sa imi para, acum, povara usoara ? Este un alt har, venit ca raspuns la rugaciunile mele.

Iata, eu nu cred. Eu vreau sa cred, dar nu pot sa cred! As vrea sa cred cu toata inima ca ceea ce vad pe Sfanta Masa in chipul painii si al vinului este chiar Preasfantul Trup si Sange. Pe toate pot sa le cred, si ca exista suflet, si ca lumea a fost facuta de Dumnezeu, dar chestia asta nu pot. Si atunci, harul imi aduce, iarasi, impulsul rugaciunii. Si zic, ca apostolul: "Cred, doamne, ajuta necredintei mele!". Si devin, din necredincios, credincios. Nu dintr-o data. Nu imediat ce m-am ridicat din genuflexie. Uneori, dupa un lung timp in care imi cam pierdusem nadejdea. Dar, ca din inamplare, vad intr-o zi un om respectabil, a carui rationalitate e deasupra oricarei indoieli, prosternandu-se in fata Sfintei Mese. Este chiar profesorul meu de fizica, din liceu, acum ajuns in pragul batranetii. Dupa cateva zile, altcineva, scuzandu-se, imi aduce un cadou: "N-am stiut ce sa-ti cumpar, si ti-am adus cartea aceasta!". Ciudat, e o carte despre miracole euharistice. O rasfoiesc din politete si o asez in biblioteca. O mai deschid dupa un an, exact in dimineata cand merg la biserica si aud o predica despre inmultirea painilor. Curios, predicatorul pune acest lucru in relatie cu mana cereasca. Merg acasa si deschid Biblia. Citind despre cum a fost cu mana, dau un pic inainte si citesc si despre cum a lovit Moise o piatra seaca din care a izvorat apa. Imi amintesc, exact atunci, de un tablou renascentist vazut intr-un muzeu, in care un sulitas roman verifica daca Isus pe cruce e mort. Imi amintesc cum tasneau din locul ranii lui doua suvoaie: unul cu apa, altul cu sange. Si, dintr-o data, imi "cade fisa" si cred, asa cum nu crezusem pana atunci. Lacrimi ale inimii zdrobite imi inunda fata, fiindca imi dau seama ca si eu am fost ca acel soldat roman care L-a chinuit pe Cristos. Si eu am impuns, cu sulita mea, Preasfantul Trup. Nu sunt sacrilegiile mele mai mici ca ale aceluia! Facandu-se cutramur mare, acela s-a convertit si a crezut. Inima mea se cutremura si crede! Inima mea se umple de speranta: Dumnezeu, a carui coasta a fost ranita, l-a iertat pe acela si si-a facut din acela prieten: Sfantul Longinus este, acum, in prietenia Sa, la ospatul cel vesnic. Asa se va indura si de mine, daca cealalta parte a vietii mele Lui am sa o dau! De unde, pana acum, mancam filosofie pe paine, acum mananc un alt fel de paine, despre care scris este: "cine va manca din painea aceasta, viu va fi in veci!". Mancand hrana aceasta, despre care imi aduc aminte ca am auzit inca din leagan sute de povesti invaluite, sute de solzi imi cad de pe ochi si de pe inima si ma prefac din broscoiul care am fost intr-un Fat frumos spiritual, asa cum am fost cand m-am dat jos din cristelnita cu apa adusa din Iordan.

Asadar, iubite frate, iata cum harul Domnului aduce si vointa, si putinta. Iata cum harul precede rugaciunile noastre, iata cum credinta e raspunsul lui Dumnezeu la ele! Iata cum Isus, dupa ce ne-a oferit o viata intreaga energiile Sale, se ofera acum pe El insusi. Iata cum se umple omul de har sfintitor, devenind una cu El si demn de a se aseza la aceeasi masa. Iata succesiunea lucrurilor prin care broscoiul cuvantator care am fost devine fiu adoptiv al Tatalui Ceresc, frate si prieten al Fiului Unul Nascut, co-dumnezeind impreuna cu El o vesnicie intreaga. Sau nu stii, oare, ca sfintii judeca lumea ? Din broscoi, judecator al lumii: iata demnitatea la care ne cheama Dumnezeu. Cine poate face asta, decat Atotputernicul, daca cooperam cu El ?

Dar poate ca inca mai intrebi: "Unde sunt faptele, in toata poliloghia asta?". Ei bine, eu iti raspund ca acela care a cunoscut transformarea in Cristos adusa de harul Sau, acela nu va mai cunoaste alta bucurie decat a se face instrument al Lui. Si ce a facut Unul, aceea va face si celalalt. A ajutat Unul pe bolnavi ? O va face in continuare, prin celalalt, prietenul Sau. A postit Unul ? O va face si celalalt, servul Sau. A raspandit, Unul, Evanghelia ? Acelasi lucru va face celalalt, facandu-se glas al Sau. S-a jertfit Unul ? Se va jertfi si celalalt si o va face cu bucurie si inima usoara, fiindca Stapanul a spus: "Jugul Meu este bun si povara Mea este usoara" si harul Sau il ajuta sa fie astfel.

Harul Domnului Isus cu tine!