Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[Ioan_Cezar]

Răspunsul ar putea fi camuflat chiar în semnătura ta.
Viaţa omului creştin nu încape într-o gândire schematică precum o formulă matematică; cu atât mai puţin într-o adunare.
Dar dacă tot ai ales acest mod de înţelegere a creştinului, dacă ţi-a şoptit ţie gândul că aşa ar fi adevărat, ok. Hai să pornim de aici.
Ce-ai zice să schimbi semnul plus?

*
Spre deosebire de înmulţire, la adunarea a doi termeni chiar dacă un termen e zero, rezultatul nu e zero ci e cât celălalt termen. Asta ar însemna că poţi avea smerenie zero şi să fii totuşi creştin, prin iubire de aproapele. Logic, nu? Cu precizie aritmetică.
Ei bine, din păcate nu putem iubi pe aproapele decât pe calea smereniei. Se vede iarăşi că viaţa creştinului nu se reduce la aritmetică, Dumnezeu nu este contabil, iubirea nu face socoteli.

Îţi propun totuşi o alternativă, dacă tot ţii la aritmetică: Înlocuieşte + cu x. Nu adunare, ci înmulţire!

Asta înseamnă că, dacă unul din factori este zero, atunci produsul este zero. Lipsesc smerenia SAU iubirea? Creştinism zero.
Ca urmare, e obligatoriu, pentru a nu obţine zero, să avem ŞI smerenie ŞI iubire. Iubire prin smerenie. Astfel, din înmulţirea a doi factori nenuli, vom obţine un produs nenul, chiar dacă vreunul din factori tinde la zero...
Să începem aşadar cu smerenia, renunţînd la aroganţa de a potrivi totul cu noi, de a asimila Biserica la noi, pe Dumnezeu la noi, după chipul şi asemănarea noastră. Să procedăm invers: ne potrivim noi cu situaţia aşa cum e ea, ne lăsăm noi asimilaţi în Biserică, ne acomodăm noi (adică ne restructurăm unele convingeri şi obiceiuri) pentru a încăpea prin calea îngustă; ne subţiem tăind din grosolănia cugetării noastre obişnuite, lumeşti.
"Fiţi înţelepţi ca şerpii..." - nu se referă la anaconda ori la piton, ci la şerpii mici, de casă - subţiri cât nuiaua de alun ori cât inelarul unui copilaş de suflet...
Şarpele e simbolul înţelepciunii, deoarece e flexibil, se modulează pentru a înainta în ciuda oricăror obstacole. (Opusul lui ar fi catârul, taurul, ori, poate, găina... - simboluri ale încăpăţânării şi rigidităţii.)

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Răspunsul ar putea fi camuflat chiar în semnătura ta.
Viaţa omului creştin nu încape într-o gândire schematică precum o formulă matematică; cu atât mai puţin într-o adunare.
Dar dacă tot ai ales acest mod de înţelegere a creştinului, dacă ţi-a şoptit ţie gândul că aşa ar fi adevărat, ok. Hai să pornim de aici.
Ce-ai zice să schimbi semnul plus?

*
Spre deosebire de înmulţire, la adunarea a doi termeni chiar dacă un termen e zero, rezultatul nu e zero ci e cât celălalt termen. Asta ar însemna că poţi avea smerenie zero şi să fii totuşi creştin, prin iubire de aproapele. Logic, nu? Cu precizie aritmetică.
Ei bine, din păcate nu putem iubi pe aproapele decât pe calea smereniei. Se vede iarăşi că viaţa creştinului nu se reduce la aritmetică, Dumnezeu nu este contabil, iubirea nu face socoteli.

Îţi propun totuşi o alternativă, dacă tot ţii la aritmetică: Înlocuieşte + cu x. Nu adunare, ci înmulţire!

Asta înseamnă că, dacă unul din factori este zero, atunci produsul este zero. Lipsesc smerenia SAU iubirea? Creştinism zero.
Ca urmare, e obligatoriu, pentru a nu obţine zero, să avem ŞI smerenie ŞI iubire. Iubire prin smerenie. Astfel, din înmulţirea a doi factori nenuli, vom obţine un produs nenul, chiar dacă vreunul din factori tinde la zero...
Să începem aşadar cu smerenia, renunţînd la aroganţa de a potrivi totul cu noi, de a asimila Biserica la noi, pe Dumnezeu la noi, după chipul şi asemănarea noastră. Să procedăm invers: ne potrivim noi cu situaţia aşa cum e ea, ne lăsăm noi asimilaţi în Biserică, ne acomodăm noi (adică ne restructurăm unele convingeri şi obiceiuri) pentru a încăpea prin calea îngustă; ne subţiem tăind din grosolănia cugetării noastre obişnuite, lumeşti.
"Fiţi înţelepţi ca şerpii..." - nu se referă la anaconda ori la piton, ci la şerpii mici, de casă - subţiri cât nuiaua de alun ori cât inelarul unui copilaş de suflet...
Şarpele e simbolul înţelepciunii, deoarece e flexibil, se modulează pentru a înainta în ciuda oricăror obstacole. (Opusul lui ar fi catârul, taurul, ori, poate, găina... - simboluri ale încăpăţânării şi rigidităţii.)

Remarcabil. Chiar asa si este. Si pentru ca ai amintit de matematica si de relatia "si" "si" mi-am amintit de multimi. Si spune acolo asa: reuniunea a doua multimi este o noua multime formata din elementele care apartin sau unei multimi , sau celeilalte, luate o singura data. (cam cum vad crestinismul astazi unii crestini - ce e bun la unii, ce e bun la altii, ne unim si gata)
Intersectia este o noua multime formata din elementele ce apartin si primei multimi si celei de a doua. Iata conditia necesara si obligatorie: "si".

Iata deci termenul "si" "si" conditioneaza existenta a ceva ce trebuie sa fie regasit in ambele. Daca nu exista termeni comuni si la unii si la altii intersectia este vida. Si se mai pun si conditii uneori: rezultatul sa fie cuprins intre si intre sau sa fie pozitive sau numai negative. In cazul oamenilor conditia fireasca este ca rezultatul sa fie elementele cele bune nu cele rele.

Oare noi trebuie sa cautam reuniunea sau intersectia in relatiile cu semenii?

[Ioan_Cezar]

........:) Haioase analogii / transferuri şi, de ce nu, instructive, cumva. Nu e limbaj care să nu fie permeabil la întâlnirea cu Teologia!