Citat:
În prealabil postat de iustin10
Nu am indemnat nici la schimbarea cuiva ,nici la pacatuire .Ci impotriva izolarii,sa nu refuzam sa intram in contact cu oamenii,sa nu ii judecam dinainte. Sa ne aratam virtutile intre oameni,nu prin citate . Daca vorbesc cu cineva pacatos sau necredincios ,ma murdaresc cumva prin asta? Iisus s-a considerat murdarit de desfranata care ii atingea picioarele ? I-a fost rusine sa stea la masa cu vamesii ? S-a simtit osandit ca a fost pus impreuna cu talharii? A refuzat sa ia un fariseu intre ucenicii lui?
Doar atat am spus. In ce consta curajul meu nechibzuit ? E mai intelept sa te feresti de ceilalti ? Sa crezi ca eviti pacatele vazute,dar de fapt sa risti sa te umpli de alte pacate,mai greu sesizabile :mandria , ignorarea celorlalti , respingerea lor,judecarea nedreapta. E foarte util sa vorbesti cu tot soiul de oameni,sa nu refuzi dialogul, ca doar asa te umanizezi, si constati ca esti de fapt un munte de prejudecati , cu o parere extraordinara si nejustificata despre sine , si cu o gramada de repulsie sau dispret fata de ceialalti . Daca mai imbraci aceasta parere personala si in dogme grabit intelese ,si te mai crezi si credincios, atunci dispretul pe care il avem fata de ceialti se autoprotejeaza ,tu crezi ca te feresti de pacat ,dar de fapt te feresti de oameni,pentru ca nu ai avea ce sa le spui . Si eviti contactul cu propria goliciune, prin izolare.
.
|
In aceste cuvinte, pe cine ati pus la zid judecandu-l cu asprime si raceala? Pe cineva imaginar? Ma indoiesc.
Exista 3 cai ale vietii duhovnicesti pe care nu trebuie sa ni le insusim fara o chemare deosebita: calea sihastriei, calea nebuniei pentru Hristos si calea calauzirii celorlalti.
Noi nu umanizarea trebuie sa o dobandim, ci sfintenia. Sa nu fim ca orbul care calauzeste pe orb.
Noi nu suntem Hristos. Cine se crede Hristos acela este un inselat.