Ecumenism

[Tartaruga]

Iustin,

Stii ca te apreciez mult pentru faptul ca traiesti credinta, insa in ceea ce priveste dogmatica ortodoxa (si catolica) stabilita de sfinti, lucrurile stau altfel: nu exista mantuire in afara bisericii. Tu insa ai dreptate cand spui ca exista in anumite conditii, dar nu iti dai seama ca ceea ce afirmi tu nu este si doctrina BO actuala. Va mai trece timp pana BO va intelege. Catolicii au inceput deja sa inteleaga.

Imi statea de multa vreme pe limba sa scriu un scurt mesaj despre acest adevar insa preferam mai degraba sa nu mai postez pentru ca, cine are iubire intelege si fara explicatii, asa cum ai facut-o si tu. Cine insa nu are iubire, nu va intelege nici cu toate explicatiile din lume pentru simplul fapt ca ar fi o acuzatie indirecta la adresa sfintilor care au stabilit dogmele, ca si cum aceia ar fi fost fara iubire. Iar daca se aduce argumentul timpului, a lucrarii Duhului Sfant de-a lungul generatiilor pentru a creste iubirea, iar nu este acceptat pentru ca se considera a fi mandrie a avea o intelegere in plus fata de sfinti. De aceea am preferat sa tac, aceste discutii sunt ca cele ale surzilor cu mutii.

Cum insa catolicii cam incep sa inteleaga, poate ca totusi vor intelege si unii ortodocsi daca li se pune reflectorul pe anumite pasaje biblice.

Deci, doctrina ortodoxa si cea catolica ce afirma ca nu este mantuire in afara bisericii se sprijina pe doua Taine ale Bisericii obligatorii pentru a intra in Imparatie: Botezul si Impartasirea. Fara astea nu se poate intra in Imparatie. De unde si ideea ca fara Biserica, zero Imparatie. Deci papuasul care nu s-a botezat si nu s-a impartasit nu intra in Imparatie. Si asa este, dar cu o precizare care scapa dogmei oficiale: nu intra imediat, fara Judecata. Pentru ca cel care crede in Iisus si face toate faptele cerute de Tatal, trece imediat de la moarte la viata fara judecata, asa cum spune Biblia. Iar cel care nu crede desi a auzit Cuvantul si/sau crede dar nu face faptele cerute de Tatal, este deja judecat, asa cum tot Biblia o spune. Si aici iar este o intelegere gresita: faptele cerute de Tatal sunt cele pe care le explica Domnul si nicidecum credinta in toate filozofiile umane care s-au dezvoltat ulterior in sute de carti de nu are omul timp o viata intreaga sa le cunoasca macara, daramite sa le mai si inteleaga si asimileze corect.

Papuasul insa, cel care in viata lui nu a auzit vorbindu-se de Hristos, nu este din nici una din aceste doua categorii prevazute de dogma, nici cel care a crezut si a facut si deci s-a mantuit fara judecata, dar nu este nici din cei care au auzit dar nu au crezut sau nu au facut si deci au fost deja judecati. Papuasul nostru este din cei pe care dogma nu ii acopera. Ei nu intra in Imparatie trecand de la moarte la viata fara judecata pentru ca fara Hristos nu pot avea viata, dar nici nu sunt deja judecati pentru ca nu au refuzat Cuvantul pe care nu l-au auzit niciodata. Ci ei intra la Judecata de la sfarsitul acestei lumi cand vor fi judecati tocmai dupa vocea lui Hristos din ei: I-au dat sa manance, sa bea etc? Daca da, vor fi mantuiti, judecata lui Hristos le va fi Botez si Impartasanie exact ca talharului pe cruce, daca insa nu au ascultat vocea lui Hristos din ei, vor fi trecuti la stanga, la moartea vesnica impreuna cu cei deja judecati la sfarsitul vietii lor conform Bibliei, adica aceia care desi aveau stiinta Cuvantului, nu au vrut sa creada Lui si nici sa faca faptele cerute de El, ci fara haina potrivita i-a prins moartea, si chiar si minuni de ar fi facut in numele adevaratului Hristos si in numele dogmei bune, tot judecati au fost la sfarsitul vietii lor daca nu au avut faptele iubirii, acelei milostenii umane pe care papuasul a avut-o ascultand pur si simplu vocea lui Dumnezeu din inima lui, acea lege pe care Dumnezeu a promis sa o puna direct in inima omului pentru a nu mai avea nevoie sa il invete nimeni, este Noul Legamant al lui Dumnezeu cu aceasta umanitate semnat cu insusi pretiosul sange al lui Hristos.

Catolicii au inceput sa inteleaga aceasta parte a judecatii dupa Matei 25 prin care necrestinii milostivi vor fi mantuiti (spun din ce am auzit la facultate), chiar daca nici catolicii inca nu au inteles pe deplin si prima parte, a trecerii de la moarte la viata fara judecata a celor credinciosi si traitori asa cum tot in Biblie scrie.

Iar cum Cuvantul lui Dumnezeu este scris acum direct in inima oamenilor ca sa nu se mai strapezeasca dintii copiilor de agurida mancata de parinti, si cum acest cuvant este Iubire pentru ca Dumnezeu este Iubire conform Bibliei, atunci numai cei care au multa iubire pentru intreaga umanitate, acea iubire care iti sfasaie inima la gandul ca si un singur suflet s-ar putea pierde si cere mai degraba pierderea mantuirii proprii decat a aceluia, cere sa fie el ultimul care sa intre in Imparatie doar ca sa fie sigur ca toti cei dinaintea lui au intrat, numai avand o astfel de iubire se pot intelege corect cele scrise mai sus. Cand insa iubirea se limiteaza doar la mantuirea proprie (mantuire lucrata metodologic si nu prin iubire) si se limiteaza eventual la mantuirea celor din biserica proprie, in cazul de fata ortodocsii, degeaba te chinui draga Iustin sa le explici ca si papuasul are in inima o farama din iubirea lui Hristos chiar daca cu intelectul inca nu-l cunoaste pe acesta. Te chinui degeaba pentru ca ei nu il iubesc nici pe papuas, nici pe catolic, nici pe protestant. Daca i-ar iubi, li s-ar frange inima pentru ei si in aceasta frangere a inimii ar intelege pana la urma ca tu ai dreptate. Dar dreptatea ta inca nu este si dreptatea Ortodoxiei. Te admir pentru faptul ca reusesti sa fii convins de contrariul, ca ar fi ortodoxa aceasta iubire ce o afirmi tu, dar poate ca este calea ca aceasta convingere sa devina o realitate intr-o buna zi.

Ma gandeam ca poate n-ar fi rau sa se faca un topic aparte numit Mantuirea, pentru a iesi mai bine in evidenta cele 5 variante posibile:

1: auzirea evangheliei urmata de credinta in Domnul Iisus + faptele cerute = mantuirea prin trecerea de la moarte la viata fara a mai trece prin judecata.
2: auzirea evangheliei fara a crede ei : judecata imediata (in sensul de condamnare), deci asteptarea judecatii finale
3: auzirea evangheliei cu credinta in Cuvantul ei dar refuzarea faptelor : asteptarea judecatii finale cu trimiterea la stanga prin lipsa faptelor, adica prin lipsa hainelor de nunta si prin lucrarea faradelegii, cu sau fara minuni (iar cu minuni este si mai grav).
4: neauzirea evangheliei dar lucrarea faptelor milosteniei: judecata finala conform Matei 25 cu trecerea de-a dreapta, adica mantuirea.
5: neauzirea evangheliei cu ignorarea si a vocii lui Dumnezeu in om: judecata finala conform Matei 25 cu trecerea de-a stanga, adica Iadul vesnic.

Sau cu alte cuvinte, omul se judeca singur pana la urma prin alegerea lui de a asculta sau nu vocea milostivirii lui Hristos din inima lui. Este si sensul Cuvantului Domnului care spune ca nu a venit sa judece ci sa mantuiasca, dar si chiar de judeca, spune Domnul, judecata Lui este dreapta. Si este dreapta tocmai pentru ca judeca cu aceeasi masura cu care a judecat omul: multa sau putina iubire, multa sau putina mila, multa sau putina judecata a semenului etc. Ca atare, nici un om nu poate avea scuza ca nu l-a avut pe Dumnezeu in inima lui, altfel Dumnezeu ar fi nedrept sa judece cu masura judecatii, intunecate in cazul asta, a unui om. Ori Dumnezeu este drept.

Toate sunt scrise in Biblie si cine are curajul sa o citeasca mergand ca si Abraham in desert, adica departe de traditia neamului sau si departe de orice prejudecata si filozofie umana, acela va observa dintr-o data ca totul este scris negru pe alb. Curajul insa necesita o iubire enorma pentru omul de langa noi prin prisma lui Dumnezeu venit sa il mantuiasca cu pretul sangelui Sau fara a face nici o diferenta pe natie, sex, credinte anterioare etc...

Multa pace tuturor!
Si ma scuzati ca ma retrag in carapace, sunt convinsa ca in mare parte am scris degeaba.