Ortodoxia de internet

[Mihailc]

În prealabil postat de catalin2

Banuiam ca e o idee din Yannaras si am cautat si pe net: "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului și relativizarea absolutului."
Si Mihail cita tot din Yannaras, eu v-am rugat sa cititi si din teologi sau sfinti ortodocsi, nu doar Yannaras, care e si contestat.
Sintagma cu "absolutizarea relativului" e folosita de toti cei ce vor sa isi confierme conceptiile moderniste (folosesc acest termen in loc de ecumenism, de fapt e opusul fundamentalismului). E de fapt argumentul folosit ca noi nu cunostem adevarul, ceea ce cunostem e adevarul din punctul cultului fiecaruia, care poate sa fie relativ, deci nu exista erezie si doar fundamentalistii spun de erezii si ii napastuiesc pe alti crestini din alte culte.

Fără nicio tentă de a continua o controversă fără sens, îmi îngădui o singură observație asupra teoriei conținute în fragmentul de mai sus. Nu Yannaras a inventat definiția incrimanată, ci doar i-a dat o formă mai limpede și potrivită înțelegerii generale. De altfel, definiția profesorului grec a fost preluată și omologată în manuale de dogmatică folosite pentru pregătirea teoretică a preoților ortodocși.

Adevărul definiției se poate verifica ușor, analizând esența ereziilor mai vechi sau mai noi, și am să ilustrez, pe scurt, funcționarea ei.

Arianismul - neagă divinitatea lui Hristos și consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl, susținând că Hristos a fost numai om, (prima creatură, cel mai mare, etc.)

Nestorianimul - pornind de la postularea distincției radicale a celor două naturi, divină și umană, în Hristos, spune că Maica Domnului este numai Hristotokos (născătoare de Hristos)

Monofizitismul - admite în Hristos numai natura divină

Monarhianismul (general) - contesta taina Sfintei Treimi, afirmând că Dumnezeu este numai Tatăl.

Și exemplele pot continua încă mult și bine. Am subliniat forma restrictiv-exclusivistă a adverbul numai , ca să arăt care este numitorul comun al gândirii sectare. De asemenea vă rog să observați carecterul general disjunctiv al ereziei și insistența pe separație, prin absolutizarea logicii omenești și a capacității limbajului finit de a exprima adevăruri infinite. Biserica a răspuns acestor provocări sofistice cu formule paradoxale, antinomice ce răstignesc logica mundană și încrederea exagerată în ea, pentru a face loc gândirii înviate, metanoetice, eliberate de idolatria formulelor verbale și mentale abuziv obiectivante.
Una marile ispite biruite cu succes de către răsăritul ortodox rămas fidel (până la o vreme) Bisericii Una, a fost refuzul său de a-L transforma pe Dumnezeu într-un concept filozofic ce poate fi priceput doar printr-un proces mental subiectiv, fără a lepăda complet conceptul ca mijloc de comunicare a unor adevăruri înțelese ”ca în oglindă, în ghicitură”. Părintele Stăniloae a arătat magistral, în lucrarea sa ”Ascețica și Mistica” parte din monumentala sinteză ”Teologia dogmatică ortodoxă”, că Biserica Ortodoxă a menținut coexistența antinomică între mister și cuvânt, apofatic și catafatic, fără a permite alunecarea în misticisme vagi, nedefinite, nirvanice prin absolutizarea apofatismului, sau, la extrema cealaltă, idolatrizarea magică a cuvintelor și exaltarea scolastică a conceptelor și schemelor abstracte (idolatrizarea catafaticului). În Biserică, cuvântul este plin de taină, iar tainele vorbesc dar nu se epuizează într-o formă sau alta de exprimare.