Ortodoxia de internet

[iuliu46]

Si pasajul asta e tot din Yannaras :

O prelungire tipică, dar şi foarte logică a întregii alienări sau înstrăinări care slăbeşte şi înmoaie caracterul ontologic al adevărului eclezial este mişcarea contemporană în favoarea aşa-numitei „uniri” a bisericilor, această faimoasă preponderenă a „iubirii” care uneşte bisericile, în opoziţie cu dogma care le desparte. Mişcarea aceasta este, am putea spune, justificată din punct de vedere istoric prin faptul că adesea unirea bisericilor pare a se fi realizat în cadrul pietăţii comune adogmatice, în cadrul pietismului.
Ceea ce odinioară despărţea net Biserica de erezie nu erau diferenţe abstracte între remarci academice, ci ruptura radicală şi distanţa de neumplut dintre „catolicitatea” vieţii şi iluziile vieţii, dintre realizarea „vieţii celei adevărate” a Modelului treimic şi supunerea acestui adevăr modului de existenăfragmentar al omului căderii. Dogma „definea” (arăta limitele) iar asceza eclezială confirma participarea la acest adevăr al vieţii care învinge stricăciunea şi moartea şi realizează chipul lui Dumnezeu în existenţa omenească.
Or, când evlavia încetează de a mai fi un eveniment eclezial şi se transformă în faptă etică individuală, un eretic sau adeptul altei religii poate fi la fel de virtuos ca un „creştin”. Cucernicia sau evlavia este astfel disociată de adevăr şi de conţinutul lui ontologic. Ea nu se mai raportează la participarea totală, corporală, a omului la viaţa lui Dumnezeu: învierea trupului, împlinirea raţiunii – a „logosului” – materiei, transfigurarea timpului şi spaţiului, comuniune imediată. Ci evlavia se transformă în simptomul stereotip al unei religiozităţi care relativizează inevitabil sau asimilează diferenţele dintre „confesiuni” şi tradiţii, din moment ce toate ajung la acelaşi rezultat: „îmbunătăţirea” etică a vieţii omeneşti.
Astfel, diferenţele dintre erezie şi adevăr rămân simple constatări, cuvinte goale,fără legătură cu realitatea vieţii şi a morţii,fără legătură cu evlavia. Aceste diferenţe nu mai sânt decât nişte variante de obiceiuri religioase şi de concepţii tradiţionale, cu un vag interes istoric.

În prealabil postat de iuliu46

Si pasajul asta e tot din Yannaras :

O prelungire tipică, dar şi foarte logică a întregii alienări sau înstrăinări care slăbeşte şi înmoaie caracterul ontologic al adevărului eclezial este mişcarea contemporană în favoarea aşa-numitei „uniri” a bisericilor, această faimoasă preponderenă a „iubirii” care uneşte bisericile, în opoziţie cu dogma care le desparte. Mişcarea aceasta este, am putea spune, justificată din punct de vedere istoric prin faptul că adesea unirea bisericilor pare a se fi realizat în cadrul pietăţii comune adogmatice, în cadrul pietismului.
Ceea ce odinioară despărţea net Biserica de erezie nu erau diferenţe abstracte între remarci academice, ci ruptura radicală şi distanţa de neumplut dintre „catolicitatea” vieţii şi iluziile vieţii, dintre realizarea „vieţii celei adevărate” a Modelului treimic şi supunerea acestui adevăr modului de existenăfragmentar al omului căderii. Dogma „definea” (arăta limitele) iar asceza eclezială confirma participarea la acest adevăr al vieţii care învinge stricăciunea şi moartea şi realizează chipul lui Dumnezeu în existenţa omenească.
Or, când evlavia încetează de a mai fi un eveniment eclezial şi se transformă în faptă etică individuală, un eretic sau adeptul altei religii poate fi la fel de virtuos ca un „creştin”. Cucernicia sau evlavia este astfel disociată de adevăr şi de conţinutul lui ontologic. Ea nu se mai raportează la participarea totală, corporală, a omului la viaţa lui Dumnezeu: învierea trupului, împlinirea raţiunii – a „logosului” – materiei, transfigurarea timpului şi spaţiului, comuniune imediată. Ci evlavia se transformă în simptomul stereotip al unei religiozităţi care relativizează inevitabil sau asimilează diferenţele dintre „confesiuni” şi tradiţii, din moment ce toate ajung la acelaşi rezultat: „îmbunătăţirea” etică a vieţii omeneşti.
Astfel, diferenţele dintre erezie şi adevăr rămân simple constatări, cuvinte goale,fără legătură cu realitatea vieţii şi a morţii,fără legătură cu evlavia. Aceste diferenţe nu mai sânt decât nişte variante de obiceiuri religioase şi de concepţii tradiţionale, cu un vag interes istoric.

Incercarea de satanizare a lumii prin toate mijloacele posibile are drept scop chiar crearea unor comunitati in care Dumnezeu joaca un rol secundar. Datoria unui crestin nu este de a se lasa dus de val, ci de a lupta sa fie el insusi o pilda vie pentru cei din jur si de a marturisi adevarul ortodox ori de cate ori simte ca astfel isi poate ajuta semenii.

Daca sta scris ca portile iadului nu vor birui Biserica ortodoxa, chiar daca crestinii se vor imputina, acest lucru va fi posibil prin rezistenta crestina. Vor exista mucenici si marturisitori, dar aceasta este o lucrare de Duh Sfant. Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini buni cu vorba si cu fapta pentru a avea acest curaj si pentru a primi de la Dumnezeu cuvant cu putere multa.

Sa nu ne asteptam sa ne felicite neortodocsii daca ne opunem ecumenismului si satanismului. Asistam la o mare cernere si fiecare se descurca asa cum poate, unii cad si se ridica dupa un timp, altii cad si se afunda tot mai mult in pacate.

Tocmai am citit despre un hot care a devanit calugar vazator cu duhul si e in Athos.
Cocalarul şi vinul sfinţit | Jurnalul National


Pentru asemenea oameni capabili de o pocainta autentica merita sa luptam pentru salvarea valorilor ortodoxe. Astfel si urmasii nostri se vor putea pocai si vor avea sansa de a deveni temple ale Duhului Sfant chiar daca vor mai avea si caderi.

Talantul de mare pret incredintat noua este Ortodoxia. Vom da raspuns pentru modul cum vom pastra si cum vom inmulti acest talant. Copiii copiilor nostri trebuie sa aiba repere ortodoxe cat mai clare. Daca nu le vor urma, ei vor raspunde. Dar, daca din vina noastra se vor poticni, atunci noi vom fi trasi la raspundere.

[Yasmina]

În prealabil postat de antoniap

Tocmai am citit despre un hot care a devanit calugar vazator cu duhul si e in Athos.
Cocalarul şi vinul sfinţit | Jurnalul National


Pentru asemenea oameni capabili de o pocainta autentica merita sa luptam pentru salvarea valorilor ortodoxe. Astfel si urmasii nostri se vor putea pocai si vor avea sansa de a deveni temple ale Duhului Sfant chiar daca vor mai avea si caderi.

Talantul de mare pret incredintat noua este Ortodoxia. Vom da raspuns pentru modul cum vom pastra si cum vom inmulti acest talant. Copiii copiilor nostri trebuie sa aiba repere ortodoxe cat mai clare. Daca nu le vor urma, ei vor raspunde. Dar, daca din vina noastra se vor poticni, atunci noi vom fi trasi la raspundere.

Este o poveste captivanta cu un mesaj(fond) bun insa nu are pretentia de a fi autentica,aveti grija...

[catalin2]

În prealabil postat de iuliu46

Si pasajul asta e tot din Yannaras :
O prelungire tipică, dar şi foarte logică a întregii alienări sau înstrăinări care slăbeşte şi înmoaie caracterul ontologic al adevărului eclezial este mişcarea contemporană în favoarea aşa-numitei „uniri” a bisericilor, această faimoasă preponderenă a „iubirii” care uneşte bisericile, în opoziţie cu dogma care le desparte. Mişcarea aceasta este, am putea spune, justificată din punct de vedere istoric prin faptul că adesea unirea bisericilor pare a se fi realizat în cadrul pietăţii comune adogmatice, în cadrul pietismului.

Excelent ca ai dat citatul, eu am mai intrebat de citate din Yannaras ca sa-mi pot forma o vaga parere. Aici spune ce spun si eu, aminteste chiar si de pietismul adogmatic. Pare a nu fi adeptul conceptiilor ecumeniste, ar mai ramane doar daca e vorba de ecumenismul moderat (aici vorbeste de ecumesnimul radical, adogmatic). Acum am o parere mai clara despre Yannaras.

[iuliu46]

În prealabil postat de catalin2

Excelent ca ai dat citatul, eu am mai intrebat de citate din Yannaras ca sa-mi pot forma o vaga parere. Aici spune ce spun si eu, aminteste chiar si de pietismul adogmatic. Pare a nu fi adeptul conceptiilor ecumeniste, ar mai ramane doar daca e vorba de ecumenismul moderat (aici vorbeste de ecumesnimul radical, adogmatic). Acum am o parere mai clara despre Yannaras.

Poti gasi cartea despre pietism pe internet.

www.mirem.ro/pdfuri/pietismul.pdf