Papalitatea

[catalin2]

În prealabil postat de nutucutu

Erezia nu poate aduce roade, de acord. Eu nu am vazut la nici o religie pina acum ceea ce se intimpla in satul meu natal. In copilaria mea, parintii se rugau seara cu copii; iar familia mea nu era nicidecum cea mai religioasa, iar cind mergeam la verisori si dormeam acolo, se intimpla acelasi lucru. Inainte si dupa masa toata lumea facea o rugaciune. In fiecare duminica tot satul mergea la biserica. Cei care aveau timp, mergeau si in timpul saptaminii. Imi amintesc ca prin clasa a V-a am mers intr-o tabara scolara, iar acolo eram copii din satele vecine (ortodocsi si catolici). Catolicii s-au trezit ca ei trebuie sa mearga la biserica, in prima duminica. Imi amintesc de mirarea fetitelolor ortodoxe care ne spuneau ca ele cred in Dumnezeu, dar cum pot sa lase filmul de duminica dimineata pentru biserica? Cind faceam o pomana si chemam lumea la sa manince la noi, cei chemati nu veneau numai sa manince. Mergeau impreuna cu noi si la biserica, la slujba pe care o plateam pentru cel decedat. La fel se intimpla si daca mama era chemata la o pomana. Nu numai minca acolo; era datoare sa mearga si la sfinta liturghie sa se roage pentru decedat. Cind tragea clopotul pentru Ingerul Domnului, pe vremea bunicii mele (eu nu am prins acele vremuri), toata lumea lasa lucrul si se aseza in genunchi sa se roage. Nu conta ca erau in magazin, acasa sau pe cimp.

Toate acestea insemana roade (nu mai continui sa vorbesc despre roadele Bisericii Catolice). Si cum erezia nu aduce roade, iar eu am vazut si vad multe roade, e clar ca Biserica Catolica nu are treaba cu erezia.

Un musulman ar putea sa spuna ca dimpotriva, la ei sunt roade. Se roaga de cinci ori pe zi, unde ii gaseste rugaciunea acolo isi aseaza covorasul si se roaga. Eu cred ca si multi neoprotestanti se roaga si fac si fapte bune. Dar fara har nu exista roade.
Arie ereticul era descris ca un mare rugator si postitor.

Iata si o povestire din Limonariu, din primul mileniu:

POVESTIREA LUI AVVA TEODOR DESPRE MONAHUL SIRIAN SEVERIAN

Tot avva Teodul ne povestea zicand:
Aici este o casa de oaspeti intre biserica Sfanta Sofia si biserica Sfantul Faust. Hangiul acestei case m-a rugat intr-o zi sa ma duc la casa de oaspeti si sa-l inlocuiesc cateva zile.
M-am dus si am gasit gazduit un monah sirian, care nu avea alceva decat un stihar de par, o manta si cateva paini. Statea necontenit intr-un colt, spunea ziua si noaptea stihuri din Scriptura si nu vorbea cu nimeni. Cand a venit duminica, m-am dus la el si i-am spus:
- Hai frate, la biserica Sfanta Sofia ca sa te impartasesti cu Sfintele si Cinstitele Taine.
- Nu merg, mi-a raspuns el.
- Si de ce?
- Sunt severian si nu ma impartasesc la biserica voastra.
Auzind pe de o parte ca nu se impartaseste la sfanta si apostolica Biserica, iar pe alta parte vazand ca are un trai atat de imbunatatit si o viata atat de virtuoasa, am plecat plangand in chilia mea.
Am inchis usa, m-am aruncat cu fata la pamant inaintea lui Dumnezeu si timp de trei zile m-am rugat cu multe lacrimi, zicand:
- Stapane Hristoase, Dumnezeul nostru, care pentru nespusa si nemasurata ta iubire de oameni ai inclinat cerurile si Te-ai pogorat pentru mantuirea noastra, Cel care Te-ai intrupat din Stapana Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, descopera-mi cine crede bine si drept, noi cei ai Bisericii sau severienii.
In a treia zi am auzit o voce nevazuta care mi-a spus:
- Du-te Teodule si vezi credinta lui.
A doua zi m-am dus, m-am asezat in fata lui, am asteptat sa vad ce are sa se intample potrivit celor spuse mie de glasul nevazut. Am stat asa cam un ceas uitandu-ma la el: statea si sirianul spunand versete din Scriptura. Si am vazut fiilor, ma jur pe Domnul, deasupra capului lui asezata o porumbita plina de funingine, ca si cum ar fi iesit din cuptor, jumulita si urat mirositoare.
Atunci am cunoscut ca porumbita inegrita si rau mirositoare, care mi s-a aratat, infatisa credinta lui.
Fericitul lui suflet ne povestea acestea cu juramant, cu multe lacrimi si suspine.