Ceea ce trebuie reținut, ca punct de plecare în orice discuție pe această temă, este că nu există un loc în spațiu desemnat cu numele de Iad. Există o stare numită Iad și această stare este lipsa dragostei lui Hristos. Cel mai frumos a reușit să sintetizeze acest lucru mishi55: "Iadul este ceea ce a rămas acolo de unde a plecat Dumnezeu".
Imaginea cea mai intuitivă a evoluției sufletelor după moarte este cea dată de Sfântul Dionisie Areopagitul. Pentru că, spune Sfântul Dionisie, sufletele evoluează și după moarte. Ele nefiind muritoare nici n-ar putea să rămână într-un status-quo. Nu există decât urcare sau coborâre! Atunci când ni se pare că stagnăm, nu facem decât inflexiunea de la urcuș spre coborâre sau invers!
Iar Sfântul Dionisie spunea că evoluția sufletelor după moarte se desfășoară pe o spirale conică al cărui vârf îl închipuie pe Hristos. Sufletele pe care moartea le-a surprins într-un urcuș duhovnicesc își continuă acest urcuș, apropiindu-se de Hristos și, deopotrivă, unele de altele.
Mai mult, sufletele aflate mai sus pe spirala urcușului spre Dumnezeu le ajută și pe cele aflate mai jos, toate fiind susținute în urcarea lor de cetele îngerești!
Din contră, sufletele surprinse de moarte într-o stare căzută, lepădate de Hristos și de iubirea Sa, continuă să coboare, depărtându-se de el, dar și unele de altele!
|