Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[cristiboss56]

În prealabil postat de sophia

Ma bucur ca s-a revenit la tema initiala.
As vrea sa spun doua vorbe:
1. Sa nu comparam pe duhovnici, indiferent ca sunt monahi sau de mir, cu Iisus. EL a avut puteri de la Tatal si a stiut totul, sau mai precis a intuit si eprceput totul, chiara daca nu le-a trait.
Puterea data duhovnicilor, care sun t oameni totusi, are o limita. Eu asa zic.
Da, nu contesta nimeni ca ei au o intelepciunhe, chiar clarviziune, dar anumite lucruri le stie numai fiecare om in parte.
Poti sa intrebi multe pe duhovnici, or fi stiind multe lucruri la modul teoretic, invatat la scoala, la lectia de anatomie, sau dintr-o carte, dar simtirea legata de anumite lucruri lumesti nu o pot avea.
Ei nu stiu ce simte o femeie in anumite perioade ale vietii, asa cum nici noi nu stim ce simte un barbat, chiar daca suntem experti in medicina, psihologie si etc.
Calugarii nu stiu anumite lucruri de simtire legate de casatorie si traiul in doi si nu ma refer numai la sex, ci la totul. Asa cum nici noi nu stim anumite simtiri legate de viata de calugarie.
Numai daca te pui in pielea altuia poti sa simti cu adevarat.
Eu asta am vrut sa spun cu firul meu.
Si revin la framnatarea mea legata de duhovnic.
Te duci la un duhovnic de mir pentru sfaturi. Costel spune ca trebuie sa fim multumiti. Depinde de duhovnic si cum da aceste sfaturi. Si ma refer acum la duhovnicii de mir. Depinde cum simt ei lucrurile si cum stiu sa le dea mai departe in sfaturi. Si ei sunt tot oameni, n-avem ce face si cum sa schimbam, degeaba o dam ascunsa. Duhovnicii sunt tot oameni.
Cu tot harul si puterea primita de la Dumnezeu, depinde si de terenul pe care cade samanta (cum se spune si in pildele lui Iisus).
Nici nu stiu de fapt daca misiunea calugarilor este de a da sfaturi mirenilor. Ei se duc la manastire sa se roage si atat, cel putin in ortodoxie, ca in alte confesiuni fac mult mai mult. De ce ne ducem noi dupa ei si nu-i lasam in pace, ma intreb?
Daca asta ar fi rolul lor, atunci nu s-ar izola, ci ar sta printre oameni si i-ar sfatui si daca sunt mai buni si cu mai mult har, poate ar trebuie sa-i ajute mai cuseama pe confratii intru credinta, pe preotii de mir.
Am cerut de cateva ori sfaturi unei maici pe care o cunosteam, legat de probleme lumesti si religioase. La ultimele m-a lamurit imediat si f.bine.
La primele n-a stiut si chiar s-a suparat: "de unde sa stiu eu sa te sfatuiesc in probleme de iubire, nunta etc.?" Si avea dreptate.
Mi se pare si lipsit de respect sa ceri sfaturi lumesti unui monah, fie el barbat sau femeie.
Eu am oarece reticente si fata de preotii de mir.
La un sfat legat de casnicie pot primi trei feluri de raspuns, prin prisma experientei de viata a fiecaruia:
- unul casatorit in pace si fericire - iti spune ceva (pozitiv, incurajator, etc.)
- unul care este vaduv - iti spune si din tristetea durerii si singuratatii
- unul divortat - iti mai spune si partile negative
Si mai am in final o intrebare pe care mi-a pus-o preotul ca raspuns la una a mea: calugarii spun ca femeia nu este curata, sau cei casatoriti. Si atunci mama, tata, bunica, sora, lor nu sunt curati? Ei asa considera?
Poate ca da, poate ca ei lasa sufleteste in urma totul, inclusiv familia si alunga de la ei niste lucruri firesti si refuza sa stie de ele, se le accepte. Cum simt ei in sufletul lor, nu stiu.
(ca sa intelegeti la ce ma refer: exista de ex. fete/femei care refuza sa accepte sarcina, nu percep nici macar simptomele si asta pana ajung la durerile nasterii. Ele sustin ca nu sunt insarcinate, pana nasc.)
Iisus a stiu bine anumite lucruri si nu le-a refuzat, sau alungat prin prisma credintei. A stiut bine si ce facuse Maria Magdalena si stim bine rolul ei in Noul Testament.
Poate ca vina monahilor mai ales si a altor duhovnici este ca se bazeaza inca pe V.T, sau amesteca cele doua legi. Fiindca in N.T se spune suficient de clar despre anumite lucruri si altfel decat in V.T.

Uite aşa ne rătăcim şi-n viaţă şi credinţă. Multe confuzii Sofia , foarte multe. Pune-ţi ordine în gândire, în viaţă, în tot dragă Sofia, altfel un pic câte un pic nu numai că ne rătăcim, dar si mintea o ia razna, şi e păcat, mare păcat. Credinţa în general şi în mod special Ortodoxia de o complici mai mult decât trebuie, mergând pe 7000 de variante şi punând mai mult întrebări la întrebări şi stând într-o frământare continuă şi nefirească, totul e in zadar şi mult mai rău de atât, adică înebunirea minţii pentru tot restul vieţii.