Despre viclenia sectantilor

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihailc

Vai, vai de mostre de juridism anselmian anacronic ai debitat mai sus. Mântuirea neamului omenesc n-ar fi fost absolut nimic fără Înviere. Domnul a biruit moartea din chiar miezul umanităţii noastre avariate grav de păcat şi tributară morţii. Domnul n-a satisfăcut dreptatea unui Dumnezeu sadic, ci a chimbat ontologic, fiinţial, natura umană nu doar restaurând-o forma de dinaintea căderii , ci infinit mai mult, deschizând cale liberă spre epektasis, îndumnezeirea prin har. Dacă doar murea pentru noi, Domnul n-ar fi desfiinţat moartea anticipat, pestru eshaton, ci doar făcea ce face tot omul: murea şi atât (e un blasfem şi numai să ne gândim la aşa ceva). Învierea dă sens absolut jertfei, o transformă în biruinţă definitivă şi irevocabilă asupra morţii.

Corect!
"Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră."
(1 Corinteni 15:14)
Doamne ajuta!