Papalitatea

[Adriana3]

În prealabil postat de nutucutu

Am intrebat si mi s-a raspuns la modul general: ar exista. La fel si dumneavoastra imi raspundeti la modul general. Ar exista. Eu nu-i cunosc. Ii cunosc pe calugarii si sfintii nostri si atunci intre ipoteticul "ar exista" al protestantilor si "exista" al meu, ma incred in realitatea cunoscuta de mine. Acest lucru, roadele, imi confirma ca biserica noastra este o biserica mintuitoare, iar meritul acesta este si al pastorilor care au pastorit turma, adica al papilor.
Scopul pentru care am scris aceste lucruri era pentru a-i arata lui Mihai36 ca numai Singele si Trupul Domnului le-a dat sfintilor puterea de a face toate acele lucruri in Numele Lui, de a-L urma pe Domnul cu toata fiinta si toata suflarea lor, orinde i-ar fi trimis Domnul, fara nici o vointa proprie (nu doar in vacanta, nu doar conjunctural, ci toata viata lor). Pentru mine este o strinsa legatura intre bisericile care recunosc Trupul si SIngele Domnului si roadele pe care le aduc aceste biserici.

Eu nu am spus "ar exista" ci "exista". Sunt gramada de protestanti care renunta la totul pentru Hristos, inclusiv viata lor, si exista numerosi pastori prin care se opereaza tot felul de minuni, datorita rugaciunii lor pentru credinciosi, rugaciuni care le sunt ascultate.

Iar calugarii budhisti nu pleaca in vacanta, ci renunta la totul pentru Dumnezeu, pentru ca stiu ca asta este calea desavarsirii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, numai că, la noi, harababura a avut un sfârşit. O sfântă, Ecaterina din Siena, s-a dus la Avignon la Sf Părinte şi i-a pus problema pe italieneşte: eşti Papă sau eşti macaroană ? Ceea ce vă lipseşte e o Sfântă Catherina da Sienna a Răsăritului: una care să pună punct schismei cerulariene.

E adevărat, să presupunem că ar exista: nu ar avea unde să se ducă.

Dar despre Sfantul Grigorie Dialogul ce spuneti? Un om cu adevarat Sfant!

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Este chiar asa de greu de inteles ce am scris?!? Se pare ca da. Pacat!

Dimpotriva, este foarte usor de inteles cele scrise. Neclar este un singur lucru: de unde siguranta de a-i judeca pe altii? Asta imi este foarte neclar.

În prealabil postat de Adriana3

Dimpotriva, este foarte usor de inteles cele scrise. Neclar este un singur lucru: de unde siguranta de a-i judeca pe altii? Asta imi este foarte neclar.

Eu am judecat?!? Eu am dat un citat din Hierotheos Vlachos.

În prealabil postat de Adriana3

Ca atare, Patericul nu sunt povesti de adormit copiii, ci dimpotriva, povestile care redau in mod real viata unor oameni pot fi mereu de folos intr-un fel sau altul. Si pe langa asta, mai sunt si tot felul de povesti inventate, dar si acelea cu scop moralist si nicidecum cu scopul de a adormi copiii. Tu insa vad ca tii mortis sa ma vezi si sa ma expui intr-o lumina negativa si mincinoasa oricat de mult iti explic ca nu-i cum zici tu, asa ca ma intreb care-i de fapt problema ta?...

Cat despre faptul ca sfintii sunt oameni mantuiti, pai sunt perfect deacord si la asta sunt chemati toti oamenii. Daca tu ne simti pornita pe acest drum si nu esti Templu al Duhului Sfant, pai asta este strict cazul tau, nu te poti aventura sa iti dai cu parerea despre toti crestinii ca nu ai tu de unde stii...

Oare "povesti de adormit copii" nu inseamna ceea ce tu numesti " povesti inventate", atunci cand te referi la Pateric? Si nu e prima oara ca te exprimi asa la adresa Patericului. Sa aratam putin respect, daca se poate, Sfintilor, care ne-au imbogatit cu Intelepciunea lor, primita in dar de la Duhul Sfant, pentru viata lor isihasta. Daca nu putem arata acest respect, macar sa pastram tacerea si sa nu spunem ce nu se cuvine, caci am pacatui altfel impotriva Duhului Sfant, care stii bine ca nu se iarta. Domnul a spus-o.

In rest, cum am spus mai sus, e un citat din Hierotheos Vlachos.

[Adriana3]

În prealabil postat de Miha-anca

Oare "povesti de adormit copii" nu inseamna ceea ce tu numesti " povesti inventate", atunci cand te referi la Pateric? Si nu e prima oara ca te exprimi asa la adresa Patericului. Sa aratam putin respect, daca se poate, Sfintilor, care ne-au imbogatit cu Intelepciunea lor, primita in dar de la Duhul Sfant, pentru viata lor isihasta. Daca nu putem arata acest respect, macar sa pastram tacerea si sa nu spunem ce nu se cuvine, caci am pacatui altfel impotriva Duhului Sfant, care stii bine ca nu se iarta. Domnul a spus-o.

In rest, cum am spus mai sus, e un citat din Hierotheos Vlachos.

Citatele sunt foarte clare, nu despre ele este vorba ci despre judecatile personale despre altii. Sintagma "povesti de adormit copii" care iti apartine dar pe care o pui in carca altora, este doar un exemplu. Modul in care altii ii cinstesc pe sfinti este un alt exemplu.

Iar patericul are si povesti inventate, de exemplu cele in care oamenii stau la taclale cu cel rau de parca le-ar fi cel mai bun prieten si pe deasupra, acest tata al minciunii le mai si spune adevarul, de buna voie si nesilit de nimeni.

In fine, faci cum crezi si judeci pe cine iti place. Eu ti-am zis doar ca nu inteleg de unde siguranta judecarii aproapelui.

In rest, numai bine!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Erethorn

Probabil ati fi mai credibil daca nu ati aduce drept argument convertirea si cartile unui eretic jansenist si gallican.

Ca sa inteleaga mai bine co-forumistii despre ce este vorba: este ca si cum un "preot ortodox" de la Noul Ierusalim din Slatioara s-ar converti la catolicism si apoi ar incepe sa scrie carti impotriva Bisericii Ortodoxe Romane. L-ar lua cineva in serios, in afara de cativa talibani catolici ? Evident ca nu. Aceeasi situatie si cu Vladimir Guette.

Pentru început să vedem cine a fost şi ce valoare minunată are
VLADIMIR GUETTÉE
DOCTOR ÎN TEOLOGIE AL
BISERICII ORTODOXE A RUSIEI


PAPALITATEA SCHISMATICĂ
SAU
ROMA ÎN RAPORTURILE SALE CU
BISERICA RĂSĂRITEANĂ
Traducere de IOSIF GHEORGHIAN
fost Episcop al Dunării de Jos şi Mitropolit Primat
Aparuta cu binecuvantarea P.S. Galaction,
Episcopul Alexandriei si Teleormanului
Ediţie digitală
APOLOGETICUM
2005
Vladimir Guittee
2
Papalitatea schismatică
3
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Retipărim acum o lucrare clasică a eruditului teolog francez din secolul XIX,
Arhimandritul Vladimir Guettée, cunoscut mai ales sub numele de Abbé Guettée (René-François Guettée pe numele de mirean).
Fost preot al Bisericii Romano-catolice din Franţa, Abatele Guettée este autorul
Istoriei Bisericii Franţei (9 volume) şi al mai multor lucrări de mare erudiţie sau cu
caracter polemic. Lucrările sale, scrise în spiritul adevărului istoric, cu o probitate
exemplară, au stârnit opoziţia cercurilor ultramontane şi a Papalităţii, fiind puse la
Indexul cărţilor interzise de Biserica Romano-catolică. Intrând în conflict cu Biserica
Catolică, Abatele Guettée devine un opozant deschis al Papalităţii şi treptat se apropie
de Biserica Ortodoxă Rusă de la Paris. Descoperind Ortodoxia ca fiind Biserica
autentică a Apostolilor, a Sinoadelor Ecumenice şi a Sfinţilor Părinţi, se va converti la
Ortodoxie cu numele de Vladimir, obţinând apoi titlul de doctor al Bisericii Ortodoxe
Ruse şi rangul de Arhimandrit.
Papalitatea schismatică, una din cărţile cele mai celebre ale Abatelui Guettée, a
fost tradusă în româneşte de Episcopul Iosif Gheorghian (ediţia întâi 1880, ediţia a doua
1906). Pentru această reeditare am folosit textul ediţiei a doua (Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, Bucureşti, 1906). Din dorinţa de a oferi cititorilor de azi un text cât mai
inteligibil şi fidel originalului, traducerea a fost complet revăzută, fără a o modifica în
mod esenţial, intervenindu-se doar punctual acolo unde sensul risca să se piardă. Au fost
corectate tacit erorile de tipar, completate unele pasaje şi înlocuiţi unii termeni improprii
folosiţi de traducător, unificându-se pe cât posibil şi redarea în româneşte a numelor
proprii. De asemenea, am îndreptat punctuaţia destul de fantezistă a ediţiei din 1906,
care îngreuia mult lectura.
Nădăjduim că aceste câteva modificări vor sluji mai bunei receptări a mesajului
atât de actual al unei lucrări în care erudiţia slujeşte fericit zidirii duhovniceşti şi întăririi
dreptei credinţe, în duhul predaniei autentice a Bisericii Ortodoxe.
Editura.
Vladimir Guittee
4
Prefaţa traducătorului la ediţia întâi
Biserica Creştină este divizată de zece secole în Biserica Răsăriteană şi Biserica
Apuseană. De atunci şi până astăzi se urmează un necurmat proces între aceste Biserici,
aruncându-şi una alteia culpa dezbinării ce există de atâtea secole şi întristează sufletul
fiecărui adevărat creştin, văzând dezbinarea între biserici care, şi una şi alta, îşi au
originea lor apostolică.
Care dintre Biserici să fie culpabilă de această sciziune? Iată întrebarea ce îşi
pune fiecare creştin ce aspiră la reunirea Bisericilor. S-au scris multe lucrări, multe
apologii în favoarea uneia sau alteia dintre Biserici. Cu toate acestea, marea chestiune a
rămas nerezolvată şi Bisericile continuă a fi divizate.
O chestiune dar de cea mai mare importanţă este a se cunoaşte căreia dintre
Biserici se cuvine reprobarea şi culpa ce-şi atribuie una alteia de atâtea secole; ca astfel,
cunoscându-se partea din care provine eroarea, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, a
acelei Biserici ce a păstrat fără întrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Asemenea gravă şi capitală chestiune a tratat-o venerabilul şi savantul
Arhimandrit Vladimir Guettée în lucrarea sa Papalitatea schismatică.
Din câte lucrări, tratând asemenea subiecte, am avut ocazia a citi, Papalitatea
schismatică a eruditului Părinte Vladimir Guettée este fără contrazicere, după părerea
mea, tratatul cel mai serios, cel mai savant; căci a aprofundat chestiunea şi a descoperit
adevăratele cauze ale dezbinării Bisericii; a arătat apoi la fine şi mijlocul de a se reuni
Bisericile, pentru care scop Biserica se roagă necontenit zi şi noapte, zicând: Să ne
rugăm Domnului pentru pacea, bunăstarea şi unirea tuturor Bisericilor.
Această interesantă lucrare este bazată pe Sfânta Scriptură şi pe documente
autentice, primite de erudiţi generalmente recunoscuţi ca atare şi stimaţi; nu se vede în
ea nici ură, nici pasiune, este o scriere serioasă cu o critică profundă şi cu totul
imparţială.
Această lucrare, în fine, are un caracter istoric.
Citind mai multe opere literar-religioase ale venerabilului şi eruditului Părinte
Vladimir Guettée, căruia cu dreptate i se poate da titlul de apărător al Ortodoxiei, şi
găsind această lucrare ca foarte necesară şi folositoare tuturor creştinilor în genere, şi în
particular creştinilor ortodocşi şi clerului român, am întreprins a o traduce în româneşte
şi a o da la lumină, crezând a face prin aceasta un serviciu Bisericii noastre Române.
Traducţiunea m-am silit a o face pe cât posibil mai inteligibilă fără a schimba
câtuşi de puţin sensul sau ideea din limba originală.
Recomand dar cu tot dinadinsul această traducţiune tuturor Românilor, sperând
că vor fi edificaţi în ortodoxie prin citirea ei.
Şi dacă această carte unică până astăzi în limba română va produce vreun bine, îl
voi atribui milostivirii lui Dumnezeu şi meritul va fi al autorului.
Cât pentru mine, mă voi considera fericit şi recompensat pentru osteneala ce am
pus în traducţiunea şi darea la lumină a acestei lucrări, prin ideea că am putut contribui
câtuşi de puţin la edificarea creştinilor ortodocşi, cărora le cer de la Dumnezeu har şi
milă şi mântuire de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Traducătorul
Papalitatea schismatică
5
Prefaţa traducătorului la ediţia a doua
În dorinţa de a servi literaturii noastre bisericeşti, am tradus şi tipărit acum
douăzeci şi şase de ani valoroasa operă a învăţatului teolog, Arhimandritul Vladimir
Guettéee, doctor în teologie al Bisericii Ortodoxe a Rusiei, acum răposat, — Papalitatea
schismatică sau Roma în raporturile sale cu Biserica Răsăriteană, cu dorinţa mai departe
ca să se poată vedea de partea cui stă vina de dezbinare a Bisericii lui Hristos, ca apoi,
recunoscându-se greşala, să reintre în sânul Bisericii Ortodoxe, care a păstrat cu
neîntrerupere şi fără inovaţiuni moştenirea apostolică.
Ediţia primă a acestei traduceri sleindu-se cu desăvârşire, şi fiindcă chestiunile
pe care le tratează această lucrare însemnată sunt totdeauna de actualitate până când va
exista, din nefericire, această dezbinare, am crezut nimerit să o tipăresc din nou şi să o
recomand dragostei creştine cu aceeaşi căldură cu care o recomandam acum douăzeci şi
şase de ani, reţinându-mi pentru mine mângâierea că va fi citită şi folosită de iubiţii
noştri creştini.
Am păstrat în această nouă ediţie prefaţa de la prima ediţie, pentru dorinţa de a
reda întocmai şi neschimbat ceea ce am crezut atunci că e bine să se facă.
Iosif, Mitropolit Primat
9 Martie 1906.
Vă rog să comparaţi tonul scrierii acesteia cu patosul papiştilor ce se vor obiectivi. Cred că nu mai este nevoie de comentarii.
Cu durere şi dragoste Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

O să începem cu ereziile papalităţii şi apoi, pentru a le vedea cauza vom merge în istorie la rădăcina lor şi anume la duhul schismatic al papalităţii care a degenerat apoi în duhul eretic al papalităţii.

Doresc cititorilor bucuria adevărului:
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica adică ce vedem în fotografia de mai jos:


1
PAPALITATEA ERETICĂ
Expunere
a ereziilor, erorilor şi inovaţiilor
BISERICII ROMANE
de la separarea sa
de Biserica Catolică în secolul al IX-lea
de
WLADIMIR GUETTÉE
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe a Rusiei
Traducere
făcută cu binecuvântarea Prea Sfinţiei Sale Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin
D.D. IOSIF
de
Protosinghelul GHERASIM SAFFIRIN
Bacalaureat al Liceului din Craiova
Director şi profesor de morală liturgică şi pastorală
al Seminarului Eparhiei Râmnicu
Prea Sfinţiei Sale
Părintelui Episcop
al Eparhiei Râmnicu Nou Severin
Robul lui Dumnezeu
Domnul IOSIF
În semn de profund respect
şi
deosebită consideraţie
traducătorul dedică această carte.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
2
CUPRINS
Precuvântare – Scopul operei 3
Ereziile Bisericii Romane – Asupra Constituţiunii Bisericii
şi regulă de credinţă 6
Erezie asupra Treimii
Erezie asupra Întrupării 49
Erezie asupra Răscumpărării 58
Erezie asupra Misterelor
Botezul şi Confirmaţiunea 80
Euharistia 90
Penitenţa 126
Hirotonia 141
Nunta 163
Ungerea bolnavilor 164
Erezie atingătoare de viaţa viitoare 165
Papalitatea sau marea erezie occidentală
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
3
PRECUVÂNTARE
După ce am publicat volumul intitulat Papalitatea schismatică, am
promis că vom publica Papalitatea eretică.
Ne ţinem astăzi de promisiunea noastră.
În prima noastră lucrare, am considerat papalitatea în raport cu Biserica.
Am stabilit că, uzurpând o putere suverană şi universală, papii au răsturnat
dumnezeiasca constituţie a Bisericii, s-au despărţit de Biserica primară şi
apostolească, s-au constituit în stare de schismă. Fiindcă ei au încercat să
găsească în sfânta Scriptură şi în monumentele tradiţiei catolice probe în
sprijinul uzurpării lor şi motive pentru a-i da o bază dumnezeiască şi
apostolească, noi am trecut în revistă textele Scripturii şi faptele istorice de care
ei au abuzat, spre a nimici falsele lor interpretări şi falsificările lor.
În lucrarea pe care o publicăm astăzi, noi considerăm papalitatea, faţă cu
doctrina revelată, conservată de Bisericile apostolice din primele secole până în
zilele noastre.
Documentele doctrinare din primele secole, practica neîntreruptă a
Bisericilor, faptele exterioare care constituie istoria propriu-zisă, şi chiar
sistemele care s-au încercat a se opune doctrinei revelate, pun în evidenţă un
corp de doctrină primit în identitatea sa de toate Bisericile fondate de apostoli şi
conservat de ele cu o grijă scrupuloasă.
Până în secolul al optulea aproape, toate Bisericile apostolice orientale şi
occidentale erau în acordul cel mai perfect în privinţa acestor doctrine unice şi
universale.
Un fapt foarte însemnat, este că Bisericile fondate în ţări foarte depărtate
unele de altele şi de apostoli diferiţi se aflară în posesia aceleiaşi doctrine, de
îndată ce intrară în relaţii unele cu altele. Acest fapt probează că toţi apostolii nu
predicau decât o doctrină, aceea pe care Iisus Hristos le-o predicase, şi pe care
ei o predicau sub inspiraţia aceluiaşi Duh Sfânt.
Din faptul acesta decurgea cu necesitate acest principiu: că toată
învăţătura contrară doctrinei universal primită şi universal conservată, era
contrară adevărului revelat, predicat de apostoli, adică, constituia o erezie.
Începând din secolul al optulea Bisericile occidentale părăsiră în mai
multe puncte doctrina pe care o profesau în secolele precedente, şi pe care
Bisericile orientale au profesat-o în unanimitate până în zilele noastre. Ele se
constituiră astfel în erezie. Şi mai ales papalitatea a fost cea care le aruncă în
această cale; ea a fost cea care inventă sau consacră noile erori. Pentru aceasta
dar ea trebuie mai ales să poarte responsabilitatea; de unde titlul acestei lucrări:
PAPALITATEA ERETICĂ.
Pentru a justifica acest titlu, noi va trebui să trecem în revistă chestiunile
doctrinare în privinţa cărora Bisericile occidentale şi-au schimbat învăţătura lor:
să stabilim care a fost prima lor doctrină, spre a preciza exact sensul inovaţiilor
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
4
lor; să determinăm adevăratul caracter al acestor inovaţii; să arătăm partea pe
care a luat-o întru aceasta papalitatea, precum şi motivele care au inspirat-o şi
au povăţuit-o.
Astfel ne va fi metoda pe care o vom urma în privinţa fiecăreia din
chestiunile pe care le vom avea de tratat.
Pentru a stabili care a fost prima doctrină a Bisericilor occidentale, vom
apela la mărturiile acelora pe care ea totdeauna i-a considerat ca pe Părinţii şi ca
pe Doctorii săi.
Vom apropia de această primă doctrină pe aceea care a fost predată de
atunci de către papi, de către episcopi, de către scriitorii pe care Biserica Romei
i-a canonizat sau i-a aprobat.
Cu modul acesta, schimbarea va fi constatată într-un chip evident şi
irecuzabil.
Faptele istorice şi documentele oficiale emanate, sau de la papalitate,
sau de la sinoadele pe care ea le-a inspirat, prezidat şi dirijat, vor face să reiasă
rolul pe care această papalitate l-a jucat în toate inovaţiile.
Vom stabili astfel, cu evidenţă, că instituţia care s-a impus Bisericilor
occidentale ca centru de unitate şi de adevăr catolic, n-a fost decât o sursă de
împerecheri şi de erori.
În toate discuţiile pe care le vom avea de făcut, nu se va putea întâlni
nici o urmă de pasiune ori de nedreptate. Noi vom putea cu atât mai mult să fim
imparţiali cu cât, pentru a stabili teza noastră, nu vom avea decât încurcătura de
a alege între textele şi faptele la care va trebui să facem apel. Operele din care
vom scoate probele noastre vor fi indicate cu exactitate, şi toţi cei care vor vrea
să ne controleze o vor putea face fără dificultate.
Ni s-a părut oportun de a publica acest op în momentul în care
papalitatea îndrăzneşte să se proclame solemn infailibil. Opul nostru va
demonstra care este valoarea acestei aserţiuni, şi va proba că o decizie cu totul
contrară ar fi trebuit să adopte consiliul Vaticanului, dacă ar fi vrut să grăiască
adevărul. Dea Dumnezeu ca acest op să fie folositor membrilor Bisericii romane
care, sau că nu cercetează, sau din obicei, sau pentru consideraţii curat
omeneşti, ezită a se separa cu totul şi pe faţă de o papalitate ale cărei erori ei nu
şi le mai pot ascunde! Ei nu le cunosc pe toate. Noi avem certitudinea de a-i
convinge că, de o mie de ani aproape, papalitatea a rătăcit, după cum rătăceşte şi
astăzi; că Bisericile occidentale au urmat-o în ereziile sale; că trebuie să se urce
prin urmare în primele opt secole pentru a se regăsi în occident doctrina curată
aşa precum apostolii au învăţat-o.
Nimeni nu se îndoieşte, chiar în sânul Bisericii romane că, pentru a
merita titlul de catolic, este necesar de a profesa curata doctrină apostolească.
Dacă este demonstrat că Biserica romană n-a fost credincioasă în paza
depozitului dumnezeiesc, va fi evident că trebuie să o părăsească pentru a fi
catolic.
WLADIMIR GUETTÉE, Papalitatea eretica
5
Atare este încă de mult timp convicţiunea noastră; şi pentru a rămâne
catolic, după cum am voit totdeauna să fim, noi am părăsit o Biserică cu care nu
poate fi cineva unit fără a fi schismatic şi eretic.
Ştiam că lucrând astfel ne vom atrage critici şi injurii. Dar noi n-am
ezitat, aducându-ne aminte de cuvintele Stăpânului, care proclamă fericiţi pe
aceia care suferă persecuţie pentru dreptate, şi care sunt ocărâţi şi dispreţuiţi din
cauza Lui.
Un om de convingere nu se poate opri pe lângă consideraţiuni omeneşti
când conştiinţa sa vorbeşte. Şi într-această ocaziune mai ales şi-aduce aminte cu
o nobilă mândrie că, în ceea ce priveşte lucrurile conştiinţei, el nu voieşte să ştie
decât de Dumnezeu.
Am făcut să se vadă expunerea ereziilor, erorilor şi inovaţiilor
papalităţii, şi combaterii sistemului papal, aşa precum el este adoptat astăzi în
Occident. Noi nu puteam să tratăm mai bine un asemenea subiect decât atacând
scrierea D-lui J. de Maistre1, intitulată Despre Papa. Acest op este adevăratul
punct de plecare al neo-ultramontanismului, care a fost consacrat de Conciliul
de la Vatican.
Vechii ultramontani, chiar cei mai exageraţi, mai conservau încă
oarecare forme teologice, şi puneau oarecare restricţii puterii ce atribuiau
papalităţii. Ei voiau să ţină oarecare cont de istorie şi de anticele doctrine. Ei
căutau să le denatureze în profitul sistemului lor; dar silinţele lor erau ca o
rămăşiţă de omagiu dat adevărului.
Dl. J. de Maistre nu a avut scrupule de acestea. El expuse brutal sistemul
absolutismului politico-ecleziastic, pe care îl identifică cu papalitatea, şi puse
sub picioare istoria Bisericii şi monumentele cele mai venerabile ale tradiţiei
catolice. El făcu şcoală.
Ultramontanismul adoptă destrăbălările sale şi dogmatismul său insolit.
Teologii plecară capul; episcopii nu îndrăzniră să reclame.
Decretele Conciliului de la Vatican şi Syllabus sunt consacrarea solemnă
a teoriilor lui J. de Maistre.
Combaterea cărţii sale avea dar actualitate. Noi astfel am dărâmat, până
în temeliile sale, această papalitate, care este marea erezie a Occidentului şi
sorgintea altor erezii.
W.G.
1 Joseph de Maistre (1753 – 1821), scrierile sale au influienţat pe Sain Simon, Auguste Comte si Charles
Maurras şi a inspirat generaţii de francezi monarhişti şi catolici ultramontanişti. Mulţi ani a fost implicat in
politică. Intre 1774 – 1790 activat in loja masonică de la Chambery, asociată cu ramură a iluminaţilor din Ritul
Scoţian in apropiere de Lyon.

[user11]

Si iata asa aparura bolsevicii, care "preacinsteau" orice femeie care le aparea in cale.
"Povestea" cu paiul si barna din ochi.

[nutucutu]

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Pentru început să vedem cine a fost şi ce valoare minunată are
VLADIMIR GUETTÉE
DOCTOR ÎN TEOLOGIE AL
BISERICII ORTODOXE A RUSIEI
PAPALITATEA SCHISMATICĂ

Daca tot mi-ati dat sursa am spus sa o citesc. Iata care este prima propizitie scrisa de autor:
"Nu ne vom ocupa de regalitatea sa. Pentru ce să ne ocupăm de ea? Căci va cădea curând. Ruina sa este hotărâtă de Pronia dumnezeiască."

Scuze, dar omul a spus ca "curind" va cadea aceasta institutie. Au trecut 120 ani de atunci si nu a cazut. Daca prima propozitie scrisa de el e gresita nici nu mai are sens sa citesc restul.