In cautarea gandului cel bun

[iustin_dumitru]

De aceea trebuie cercetate mănăstirile, schiturile,

Sfintenia este in modul cel mai prezent in manastiri , dar poate fi si in jurul nostru, in carti, in Biserica, in oamenii necajiti pe langa care trecem , in oamenii generosi care ii intalnim.

Pentru ca in toate Dumnezeu e viu si prezent.

Viata are o frumusete unica, pentru cel care simte el insusi frumos, si este posomorata si lipsita de sens pentru cel care isi impovareaza sufletul cu grijile lumesti sau patimi.

Nimeni nu poate ajunge la nivelul desavarsirii monahilor, si nici chiar ei nu ajung toti daca nu merg oarecum pregatiti acolo, daca nu simte iubirea de Dumnezeu care le misca toate.

Din aceea secunda nu iti mai lipseste nimic: hrana ,placerea , cunostinta ,lauda caci le ai toate de fata in Dumnezeu . De aceea e oarecum mai usor sa faci pasul despartirii de lume sa vezi monahia ca pe o optiune, ca pe o cruce posibil de dus, caci nu mai pierzi nimic, daca sufletul tau e inca de aici plin de bucuria iubirii de Dumnezeu , asociata cu oroarea de viata cea pacatoasa.

E drept ca unii se duc in manastire sa invete toate acestea ,fara sa simta ca le au inca din lume, sa isi gaseasca acolo linistea. Dar si chinuiala vietii e o metoda pedagogica prin care Dumnezeu te atrage catre El ,caci ea duce la smerenie ,la trairea neputintei , care este terenul cel mai fertil pentru sadirea harului.