In cautarea gandului cel bun

[cozia]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Pentru ca altfel nu gasesti la sfintii parinti o interpretare matematca ,sistemica a anumitor pasaje din scriptura , ci mai mult alegorica, de genul ca acest pasaj de fapt se refera la o chestie mai ascunsa,dar poatea avea interpretari si utilizari diferite la diferiti autori.

Exact, si corect,
Din partea sfintilor nu vrem alegorii, metafore, simboluri de care este plina literatura laica( care nu-i nici ea de lepadat, are o valoare inestimabila) ci in cazul de fata dorim din toata inima exemple de trairi vii, experiente si cunoastere DIRECTA a modelului de viata a lui Hristos pe acest Pamant, in aceasta Imparatie comlicata si extrem de complexa si duala pe care acestia l-au experimentat si chiar trait.

Intr-un cuvant, cum au facut ei, Serafim de Sarov, de exemplu, cum au reusit sa navigheze ei apele tulburi ale acestei existente?

Ce strategii au folosit?

Care au fost obstacolele peste care au dat si pe care le-au invins( mai mult sau mai putin)

Cum s-au manifestat rezultatele nevointelor lor practic supraomenesti de a invinge raul acestei lumi, de a-l face sa nu mai aibe PUTERE ASUPRA LOR.

Cum a fost lungul drum al capatarii simtului ADAMIC?( acela de a fi recunoscut si placut de animale la un moment dat in spinosul drum spre mantuire.) , acel DAR dumnezeiesc Edenic, destul de des intalnit in folclorul popular universal chiar.

Dupa mine acestea sunt nu numai ganduri BUNE ci si mici fragmente duhovnicesti folositoare din OCEANUL de mistere si modele de viata in Duh Sfant.

Sa nu confundam metaforele cu comparatiile pur lucrative pe care le facea Mantuitorul cu ucenicii sai si cu restul ascultatorilor. Hristos dadea exemple( pesti, smochin, tarana, talanti, pasari, crini) din stricta necestitate de intelegere. Altfel ascultatorii Sai, simpli deseori saraci cu Duhul extrem de limitati dpdv regional( se nasteau, traiau si mureau intr-o arie de maxim 50-100Km) si al diversitatii universului nu ar fi inteles nimic.

Intregul Sau model de viata si de slujire UNUI SINGUR DUMNEZEU a trebuit sa-l explice pe intelesul lor extrem, extrem de limitat in schimb INSA bazat pe puritatea si dragostea din inima a ucenicilor LUI oferit de Iisus LUMII tot drept exemplu de urmat si de LUAT AMINTE!.

[Iorest]

În prealabil postat de cozia

Exact, si corect,
Din partea sfintilor nu vrem alegorii, metafore, simboluri de care este plina literatura laica( care nu-i nici ea de lepadat, are o valoare inestimabila) ci in cazul de fata dorim din toata inima exemple de trairi vii, experiente si cunoastere DIRECTA a modelului de viata a lui Hristos pe acest Pamant, in aceasta Imparatie comlicata si extrem de complexa si duala pe care acestia l-au experimentat si chiar trait.

De aceea trebuie cercetate mănăstirile, schiturile, parohiile de mir, la mănăstiri și partea de viețuire, adică nu doar circuitul turistic care la Mănăstirile mari de tip Cozia, e separat și nu prea interacționează cu obștea.

Vii te închini, lași pomelnicul, mai intri la pangar, dar nu dai de duhovnicie fără spovedanie, post, discuții cu monahii și dintre monahi doar o parte pot lămuri.

În prealabil postat de cozia

Intr-un cuvant, cum au facut ei, Serafim de Sarov, de exemplu, cum au reusit sa navigheze ei apele tulburi ale acestei existente?
Ce strategii au folosit ?

Asta cu strategii seamănă cu discursul cursurilor auto-motivaționale, nu erau strategii deosebit ci rugăciune, modul de a se odihni, alimenta și munci adaptat pentru fiecare, și asta se poate vedea tot cercetând obștea.

[iustin_dumitru]

dorim din toata inima exemple de trairi vii, experiente si cunoastere DIRECTA a modelului de viata a lui Hristos pe acest Pamant, in aceasta Imparatie comlicata si extrem de complexa si duala pe care acestia l-au experimentat si chiar trait.
Intr-un cuvant, cum au facut ei, Serafim de Sarov, de exemplu, cum au reusit sa navigheze ei apele tulburi ale acestei existente?
Ce strategii au folosit?

Exemple avem suficiente sunt mii de sfinti , dar in general se povestesc mai mult faptele lor, iar ca metode vedem aceleasi la toti : rugaciunea ,postul , smerenia , pocainta si ascultarea, meditatia, iubirea neconditionata a semenilor , dragostea de Dumnezeu.

Fiecare din noi ar trebui sa le luam pe rand si sa vedem de ce nu le indeplinim pe fiecare din acestea , si ce anume ne opreste.E o lupta personala ,sau in pereche cu duhovnicul daca ai sansa smereniei si a unui duhovnic care sa se potriveasca sufletului tau.

Si ar trebui inceput cu motivatia, de ce as vrea eu sa postesc , de ce e necesara mai mult decat rugaciunea ,si anume rugaciunea continua, de ce nu am curajul smereniei bazandu-ma prea mult pe mine, de ce nu las sa curga iubirea si o ingorp in temeri excesiv rationale.

Este un raspuns personal care trebuie sa ni-l dam , si sfintii vorbesc mai putin despre cum au ajuns acolo si mai mult despre cum este acolo.

Pentru ca ei sunt modele ,nu neaparat ajutoare, decat daca la adresezi rugaciuni directe.

E adevarat ca un sfant avea puterea si sa isi inalte ucenicii prin diferite exemple si fapte, dar vorba aia: te impinge, dar nu iti baga in gura.

Pentru ca mantuirea nu vine de la oameni , impreuna cu ei da, dar nu de la ei.

Cine isi doreste sfintenie sa o ceara la Hristos, caci doar Acela poate sa i-o dea, caci sfintenie fara harul Duhului nu e posibila omului.

De aceea e necesar examenul interior , sa stii clar ce poti, ce vrei si de ce vrei.

De vrut vrem noi multe ,daca chiar le vrem , dar trebuie sa fim pregatiti sa ne daruim sufletul intai ,mintea, si apoi viata lui Hristos, si aspiratiile noastre nu vor mai fi imposibile, ci doar o consecinta a asemanarii cu Hristos.

[iustin_dumitru]

De aceea trebuie cercetate mănăstirile, schiturile,

Sfintenia este in modul cel mai prezent in manastiri , dar poate fi si in jurul nostru, in carti, in Biserica, in oamenii necajiti pe langa care trecem , in oamenii generosi care ii intalnim.

Pentru ca in toate Dumnezeu e viu si prezent.

Viata are o frumusete unica, pentru cel care simte el insusi frumos, si este posomorata si lipsita de sens pentru cel care isi impovareaza sufletul cu grijile lumesti sau patimi.

Nimeni nu poate ajunge la nivelul desavarsirii monahilor, si nici chiar ei nu ajung toti daca nu merg oarecum pregatiti acolo, daca nu simte iubirea de Dumnezeu care le misca toate.

Din aceea secunda nu iti mai lipseste nimic: hrana ,placerea , cunostinta ,lauda caci le ai toate de fata in Dumnezeu . De aceea e oarecum mai usor sa faci pasul despartirii de lume sa vezi monahia ca pe o optiune, ca pe o cruce posibil de dus, caci nu mai pierzi nimic, daca sufletul tau e inca de aici plin de bucuria iubirii de Dumnezeu , asociata cu oroarea de viata cea pacatoasa.

E drept ca unii se duc in manastire sa invete toate acestea ,fara sa simta ca le au inca din lume, sa isi gaseasca acolo linistea. Dar si chinuiala vietii e o metoda pedagogica prin care Dumnezeu te atrage catre El ,caci ea duce la smerenie ,la trairea neputintei , care este terenul cel mai fertil pentru sadirea harului.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Sfintenia este in modul cel mai prezent in manastiri , dar poate fi si in jurul nostru, in carti, in Biserica, in oamenii necajiti pe langa care trecem , in oamenii generosi care ii intalnim.

Problema e că valul de cărți, materiale video i-a făcut pe mulți să iasă din stadiul activ în cel meditativ, reflexiv, sunt mulți care citesc romane sau nuvele, au aflux și de multe lucruri duhovnicești și riscul e să nu aplice, să uite, să nu rețină multe lucruri.

Din cărți aproape totul e minunat, se termină cu bine, răul, ispita, nici că-și face loc.

Mie unul mi-e clar că există 2 părți, partea de ceremonial a Bisericii, cu slujbele, Liturghie, și partea de cercetare, spovedanie, sfat, povață, îndrumare, cuvânt de învățătură aplicat, fără a doua un credincios nu va atinge maximul.

Cum era câte un Sofian Boghiu în plini ani nebuni 90 când mulți își pierdeau locurile de muncă, începeau divorțurile, explodau avorturile pe fondul instabilității sociale, trăim cam aceleași vremuri de rahat sub aspect economic precum în anii 90, cu perspectiva unui război nimicitor în care vor să ne arunce satanele care conduc cele mai puternice țări din Occident, ca să-și păstreze funcțiile cât mai mult timp sub legea marțială.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Problema e că valul de cărți, materiale video i-a făcut pe mulți să iasă din stadiul activ în cel meditativ, reflexiv, sunt mulți care citesc romane sau nuvele, au aflux și de multe lucruri duhovnicești și riscul e să nu aplice, să uite, să nu rețină multe lucruri.

Din cărți aproape totul e minunat, se termină cu bine, răul, ispita, nici că-și face loc.

Mie unul mi-e clar că există 2 părți, partea de ceremonial a Bisericii, cu slujbele, Liturghie, și partea de cercetare, spovedanie, sfat, povață, îndrumare, cuvânt de învățătură aplicat, fără a doua un credincios nu va atinge maximul.

Nu rezolvi nimic dpdv al cresterii personale cu Hristos daca te paralizeaza frica sa lupti cu lumea, sa te atingi de un bolnav de exemplu care vine la tine pentru a fi ajutat.
Hristos a imbratisat si vindecat leprosi cu rani umede NU USCATE( care nu sunt contagiosi)
FRICA ESTE UNA SINGURA indiferent unde se aplica:
-in a te opune mandatelor sa fi "tratat" cu amenintarea pierderii locului de munca sau a amendarii
-in a petrece o noapte in rugaciune intr-un cort sau sub cerul liber in padure sau intr-o pestera
samd

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Problema e că valul de cărți, materiale video i-a făcut pe mulți să iasă din stadiul activ în cel meditativ, reflexiv, sunt mulți care citesc romane sau nuvele, au aflux și de multe lucruri duhovnicești și riscul e să nu aplice, să uite, să nu rețină multe lucruri.
Mie unul mi-e clar că există 2 părți, partea de ceremonial a Bisericii, cu slujbele, Liturghie, și partea de cercetare, spovedanie, sfat, povață, îndrumare, cuvânt de învățătură aplicat, fără a doua un credincios nu va atinge maximul.

De fapt identifici 3 situatii: 1) cartile care sunt pasiv reflexive,2) ceremonialul 3) actiune sa ii zicem asa

Parerea mea e ca toate 3 sunt bune. Desi e real ce spui ca datorita netului , tot ce inseamna iesit din casa si actiune concreta s-a diminuat mult.

De asemenea in opinia mea abundenta de citate si reguli tabu ale 'ortodoxiei' propagate pe net ,limiteaza credinta la aspectele superficiale, ignorand efortul personal de intelegere si lupta interioara.

Oamenii isi dau seama ca nu sunt reale si nu isi pun prea multe iluzii in credinta de net, atata doar ca intervine lenevirea fiecaruia, data de impresia ca le-am putea stapani pe toate daca chiar am vrea, dar mai amanam putin momentul.

Si intradevar lucrurile care tin de actiune sunt cele care ne pot trezi cu adevarat,sunt un adevarat medicament impotriva lancezirii pe toate planurile, data de formalism si autosuficienta.

Dar numai actiunea in sine ,neurmata de intoarcerea la contemplatie ,nu e suficienta. Degeaba ai convorbiri mergi la spovedit, faci fapte destul de generoase, fara intoarcerea la adevarul din interior, care acum e amortit, nu esti o fiinta intreaga, si vei repeta mecanic aceleasi jumatati de fapte si jumatati de renuntari la pacate.

Actiunile le poti face dintr-un fel de automatism,obisnuinta ,dar atunci cand ele se imbina si cu focul interior, cu intelegerea si cu trairea, devin cu adevarat combustibil.

Aici a sapat cangrena secularizarii cel mai mult , la partea interioara , pe care a inlocuit-o cu zeul comoditatii.

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

De fapt identifici 3 situatii: 1) cartile care sunt pasiv reflexive,2) ceremonialul 3) actiune sa ii zicem asa

Parerea mea e ca toate 3 sunt bune. Desi e real ce spui ca datorita netului , tot ce inseamna iesit din casa si actiune concreta s-a diminuat mult.

Există oameni care-și îngroapă timpul și viața în literatură și nu fac mare lucru.

În prealabil postat de iustin_dumitru

De asemenea in opinia mea abundenta de citate si reguli tabu ale 'ortodoxiei' propagate pe net ,limiteaza credinta la aspectele superficiale, ignorand efortul personal de intelegere si lupta interioara.

Eu nu cred că fac mult trafic site-uri de genul ortodox, la început erau 2-3 site-uri care aveau monopol că erau singurele după totul s-a dispersat.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Oamenii isi dau seama ca nu sunt reale si nu isi pun prea multe iluzii in credinta de net, atata doar ca intervine lenevirea fiecaruia, data de impresia ca le-am putea stapani pe toate daca chiar am vrea, dar mai amanam putin momentul.

Nu cred că e vorba numai de credința de internet, văd că raportat la toate e așa, oamenii simt că mor când pică curentul și internetul implicit, despre ce vorbim.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Degeaba ai convorbiri mergi la spovedit, faci fapte destul de generoase, fara intoarcerea la adevarul din interior, care acum e amortit, nu esti o fiinta intreaga, si vei repeta mecanic aceleasi jumatati de fapte si jumatati de renuntari la pacate.

Păi văd că e greu și să stai la consultări, nu mai vorbim de altceva, unele mănăstiri fac un fel de circuit turistic și atât, e drept că dacă ai fi monah te-ai duce pentru liniștire la mănăstire și n-ai vrea ca spațiul obștii să devină gară sau aeroport.

Dar e greu să mai dai de oameni care să stea de vorbă, sau la spovedit, erau liste la unii duhovnici de 10-14 ore frățioare și după nu au mai primit, păi nu se poate în condițiile astea greu și ajungi la un duhovnic despre care află lumea că are harisme, înainte-vedere, discernământ duhovnicesc aplicat.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Actiunile le poti face dintr-un fel de automatism,obisnuinta

Nu cred, oamenii se plictisesc atât de repede azi, încât nu mai poate fi vorba de automatism, nu au când să-l mai dezvolte.

[cozia]

În prealabil postat de Iorest

Asta cu strategii seamănă cu discursul cursurilor auto-motivaționale, nu erau strategii deosebit ci rugăciune, modul de a se odihni, alimenta și munci adaptat pentru fiecare, și asta se poate vedea tot cercetând obștea.

Da, asa este insa tot acolo ajungem si daca o numesc altfel:
Abordare, maniera, atitudine, gestionare a fricii, a singuratatii pustnicilor romani de exemplu care locuiau in pesteri din multi, este adevarat ca in apropierea manastirilor dar NOAPTEA tot singuri erau. Voi realizati ce lupte duhovnicesti mai ales cu ei insisi se duceau acolo?

Hristos ne-a modelat felul in care sa trecem peste acest formidabil obstacol in calea capatarii harului si anume FRICA deseori PARALIZANTA! Si asta ne-a fost aratata in conditiile de austeritate majora, in pustie timp de 40 de zile sub cerul liber, noaptea in intuneric bezna, posibil inconjurat de salbaticiuni.

Mi-ar fi placut sa stiu daca in viata Mantuitorului au existat mai multe interactiuni cu animale.
Singura despre care este scris este cea cu pescuitul minunat cand practic la citiva pasi de el in apropierea malului, Simon Petru si fratele lui prinde o multime de pesti CHEMATI in plasa.

-Ilie interactioneaza timp indelungat cu corbii.
-Sfantul Ieronim si leul
-Sfantul Serafim cu ursul stand in tacere si rugaciune in mijlocul padurii pe un mare bolovan.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

Abordare, maniera, atitudine, gestionare a fricii, a singuratatii pustnicilor romani de exemplu care locuiau in pesteri din multi, este adevarat ca in apropierea manastirilor dar NOAPTEA tot singuri erau. Voi realizati ce lupte duhovnicesti mai ales cu ei insisi se duceau acolo?
.

Frica de intuneric,de animale , de atacuri ,de diavoli?
Dar ce reprezinta acestea fata de puterea ce ti-o da convietuirea cu Dumnezeu prin mijlocitorul ales, care e Hristos. Nu Dumnezeu le indruma pe toate? Nu apara el puiul de cerb in fata lupilor sa treaca si peste noaptea aceea si cerbul asa fragil sa atinga varste inaintate?

Si daca astfel guverneaza El natura, cum nu va avea grija de cei care au renuntat la toate pentru El? Hai ca poate lumea o mai lasa in cate un razbboi sau o nenorocire, pentru indreptarea ei, dar cum ar putea sa il lase pe cel care isi primejduieste voiata doar din prea multa incredere ce o are in chemartea Fiului , si care lasa placerile lumii.

Mai mare frica este in palatele celor puternici si inconjurati de placeri, caci frica de Judecata, de intalnirea cu Cel Puternic, deapsarea erelelor facute si de chinurile vesnice , de vesnica despartire de lauda si iubire care pe pamant le a obtinut cu banii sau forta.

Pentru ca cine nu il are pe Dumnezeu in suflet este cel mai in pericol si cel mai de plans om din lumea asta.