|
|
|
|
|
|
|
#1
31.07.2018, 12:09:55
|
||||
|
||||
Citat:
Nicodim Mandita este un om mare al Bisericii care a scris multe lucrari. Hai sa ne uitam la tipul de afirmatii pe care il combati si modalitatea in care jignesti pe cineva care pus enorm de mult timp si cu folos pentru multi in scrierea cartilor. Acum ti se par nevinovate toate lucrurile mentionate de preot. Insa tu chiar stii in vremurile in care a fost scris indrumarul cat de mult timp se pierdea fara folos cu toate cele mentionate? Ca se pierdeau zile si saptamani la jocuri? Si da, in acel context acel lucru este un pacat mare. Pe langa pierderea de timp se pierdeau si bani. Chiar daca in alte contexte sunt jocuri nevinovate, sunt si contexte in care sunt lucruri care dauneaza, cu consecinte, si pot fi trecute in categoria pacate. La fel, sunt multe alte afirmatii care pot parea exagerate, insa ele ar trebui gandite putin si nu luate in mod absolut. Foloseste-ti si tu putin filtrul gandirii si nu exagera, nu duce in absolut afirmatii care pot fi interpretate de la un punct incolo. Hristos ne-a dat exemple de lucruri grave care ne impiedica la mantuire. Sunt multe indreptare de spovedanie care ne atrag atentia si asupra acelor pacate grele dar si asupra multor greseli care in timp au consecinte asupra omului. Ti-as recomanda sa citesti cartea parintelui Cleopa, vieti de pustnici romani imbunatatiti si sa citesti si depre Nicodim Mandita. O sa iti cam piara cheful sa mai comentezi despre el. Si a avut mult folos in popor la timpul lor. O carte nu trebuie sa fie o suma de sentinte, este si un indrumar care iti aduce aminte despre lucruri care nefolosite corect pot avea consecinte grele. 
|
|
#2
31.07.2018, 13:13:12
|
|||
|
|||
|
Citat:
-cultura teologica si duhovniceasca? partial cultura teologica, 100% cea duhovniceasca, dar iti dau dreptate. -despre varsta poate discutam cate ceva altadata, gresesti, varsta nu merita respect prin ea insasi, unii varstnici nici macar atat, iar la rumunica, ca un caz particular, as zice ca dimpotriva, cu cat mai varstnic cu atat mai blamabil. Citat:
 , pari de aceeasi varsta cu mine, poate stii cat sah pe bani se juca prin parcurile patriei inainte de revolutie. poate stia si popa, dar n-a vrut sa intinda ata prea tare...:)) si pot merge tot asa, rand dupa rand... Citat:
__________________
Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul.
|
|
#3
31.07.2018, 17:44:33
|
|||
|
|||
|
Istoricul Alfabetizării în România:
1912 – 39,3 % 1930- 57% 1948- 77% Părintele Nicodim Măndiță s-a călugărit din anul 1920, deci dacă a început să scrie din acea perioadă undeva între 39.3 și 57 la sută din populație l-ar fi putut citi, mulți dintre fiii lui duhovnicești erau analfabeți și din mediul rural, nici nu ajungea mesajul scris la ei. Alfabetizat însemna în vremea aia și unul care citește cu întreruperi și greoi care azi ar fi încadrat la copil cu dificultăți la citire și analfabet funcțional, erau mulți cu maxim 4-5 clase, se abandona școala pentru munca pământului și creșterea animalelor. Cam cât o fi putut tipări părintele într-o vreme când nu existau mijloace de difuzare în masă accesibile ca preț și era limitată tehnologic capacitatea de tipărire - că nu se scriau cărți pe laptop ? Abia în 1948 sunt 77% oameni alfabetizați e posibil să fi măsluit comuniștii cifrele, ei au început școlarizarea centralizată dar populația nu s-a alfabetizat peste noapte, deja din anul 1948 funcționa cenzura și părintele nu-și mai putea tipări scrierile către popor. Cât privește Urbanizarea României, în anii 30 - 80% din populație trăia la sat, chiar și în 1948 erau doar 3,7 milioane de Români în mediul urban. Dacă îndreptarul e scris pentru „cei simpli”, bună parte dintre fiii duhovnicești nici nu știau să citească la vremea respectivă. Cine juca popice și biliard, când 80% din populație trăia la sat și mergea cu animalele la păscut ? Un duhovnic s-ar fi apucat să critice un sport nepopular pe care-l joacă vreo 1000-2000 de oameni undeva într-un colț de țară îndepărtat de mănăstirea și parohiile misionare de la sat unde a păstorit ? Dacă era așa se lua de alte sporturi popularizate. E ca și cum azi un preot călugăr sau un preot de țară ar critica jocul de darts în parohia lui, în fața unora care nici nu știu regulile dartsului, în loc să comenteze despre fotbal care are zeci de mii de legitimați și milioane de spectatori. Cine lua împărtășania „împodobită după moda seminudului (aproape despuiată)” cum scrie în îndreptar (exemplul 89, pag.21), într-o vreme când 80% din populație trăia la țară cu rușinea satului, sau în zonele unde a slujit părintele parohii de țară și mănăstiri de maici ? Deci nu că umblau așa pe stradă și era moda prin reviste, ci s-ar fi apropiat să ia împărtășania așa, în Biserică. Prin 94-2000 de când a început tipărirea îndreptarului, se întâmpla la nunți asta că așa erau unele rochii de mireasă făcute.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 31.07.2018 at 19:14:59.
|
|
|
Mod hibrid