Micile placeri ale vietii

[AlinB]

Serios, acolo unde sunt norme clare, ai reusit sa subordonezi "placerile" in totalitate vietii duhovnicesti?

[un.suflet]

În prealabil postat de AlinB

Serios, acolo unde sunt norme clare, ai reusit sa subordonezi "placerile" in totalitate vietii duhovnicesti?

Tocmai spuneam mai sus, ca depinde ce intelege fiecare prin placere.Poti respecta normele si poti face si multe alte lucruri placute, fara sa incalci acele norme.

În prealabil postat de un.suflet

Tocmai spuneam mai sus, ca depinde ce intelege fiecare prin placere.Poti respecta normele si poti face si multe alte lucruri placute, fara sa incalci acele norme.

Dincolo de faptul ca va jucati cu termenul placere, dupa... plac, precum si dincolo de faptul ca ne antrenati si pe noi in acest joc, care e unul nevinovat, nu-i asa?,
constat ca de fapt vorbiti despre un lucru banal: conflictul dintre pulsiunea vietii trupesti si normele unui fel de sef normativ. Altfel spus, ridicati o problema veche, a relatiei dintre Id si Supraeu. Treburi care tin strict de interiorul psihismului, de dinamica intra-psihica, iar nu de relatia dintre lut si Cer.
Sa fiu iertat, dar locul pentru astfel de lupte (nevrotice, de obicei) nu e Biserica. Nu despre chestiuni analizabile si solutionabile psihanalitic se poarta discutiile duhovnicesti. Aceste chestiuni lumesti sunt bune la psihanalist.
In Biserica vorbim despre Dumnezeu si om, despre razboiul duhovnicesc (patimi, mandrie, draci, har, nevointa etc.).
Dar e treaba dvs. sa flecariti la infinit, mai ales ca, precum vad, v-ati gasit repede amatori zelosi.
Toate cele bune!
Si munti de placeri nevinovate va doresc!

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dincolo de faptul ca va jucati cu termenul placere, dupa... plac, precum si dincolo de faptul ca ne antrenati si pe noi in acest joc, care e unul nevinovat, nu-i asa?,
constat ca de fapt vorbiti despre un lucru banal: conflictul dintre pulsiunea vietii trupesti si normele unui fel de sef normativ. Altfel spus, ridicati o problema veche, a relatiei dintre Id si Supraeu. Treburi care tin strict de interiorul psihismului, de dinamica intra-psihica, iar nu de relatia dintre lut si Cer.
Sa fiu iertat, dar locul pentru astfel de lupte (nevrotice, de obicei) nu e Biserica. Nu despre chestiuni analizabile si solutionabile psihanalitic se poarta discutiile duhovnicesti. Aceste chestiuni lumesti sunt bune la psihanalist.
In Biserica vorbim despre Dumnezeu si om, despre razboiul duhovnicesc (patimi, mandrie, draci, har, nevointa etc.).
Dar e treaba dvs. sa flecariti la infinit, mai ales ca, precum vad, v-ati gasit repede amatori zelosi.
Toate cele bune!
Si munti de placeri nevinovate va doresc!

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

În prealabil postat de un.suflet

Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.

Poti continua?

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Poti continua?

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se poate.Daca nu, asta e.

Daca nu v-am deranjat prea tare cu ce am spus in randurile de mai sus, raspundeti si dvs. la intrebare?Repet postarea de mai devreme.

-----------------------------------------------

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

În prealabil postat de un.suflet

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut.La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se pote.Daca nu, asta e.

Si ironia unde e?
Te rugasem sa dezvolti ceea ce incepusei. Ca imi reprosai ceva, acolo, in postarea precedenta.
Doream detalii. Numesti, aceasta, ironie?
Cum asa?

În prealabil postat de un.suflet

Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .

Asta mai lipsea!...:)
dar cum de ti-a trecut prin minte??.....:))
*
Hai, intelege te rog ca subiectul cu micile placeri e nitel cam ridicol, cam tras de par, asa...
Pana la micile placeri avem mult de lucru cu .... marile pacate.
In acest sens, cred, a intervenit si batranul, mult-hirsitul Pelerin.
Adica hai sa nu ne ocupam cu fleacuri, cand treaba e cu totul alta si e grozava.
Acum intelegi sensul obiectiei mele (noastre)?
Iarta-ma, te rog ca te-am necajit. Asa e, uneori sunt cam sarcastic, imi pare rau.