Micile placeri ale vietii

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Şi nu, nu de micile plăceri ale vieţii e vorba în Biserică.

Depinde ce intelege fiecare prin "placere".Sunt oameni care au placerea de a vizita regulat orfelinate sau camine de batrani.Sau poate fi vorba de placerea de a construi ceva.Nu stiu, fiecare are placerile si bucuriile lui, si atata timp cat le subordonezi vietii duhovnicesti, nu vad de ce ar fi interzise.

Imi amintesc o pilda crestina, in care o femeie ii spunea insufletita( si probabil mandra de ea insasi) duhovnicului ca toata noaptea se roaga, aproape ca nu mai doarme deloc.La care duhovnicul i-a spus ca nu faceprea bine, pentru ca s-ar putea imbolnavi si nu si-ar mai putea face datoria cum trebuie, asa bolnava.Deci fiecare are felul lui de a-si trai viata duhovniceasca si limitele lui.Cel mai bine e de discutat cu parintele duhovnic.

[AlinB]

Serios, acolo unde sunt norme clare, ai reusit sa subordonezi "placerile" in totalitate vietii duhovnicesti?

[un.suflet]

În prealabil postat de AlinB

Serios, acolo unde sunt norme clare, ai reusit sa subordonezi "placerile" in totalitate vietii duhovnicesti?

Tocmai spuneam mai sus, ca depinde ce intelege fiecare prin placere.Poti respecta normele si poti face si multe alte lucruri placute, fara sa incalci acele norme.

În prealabil postat de un.suflet

Tocmai spuneam mai sus, ca depinde ce intelege fiecare prin placere.Poti respecta normele si poti face si multe alte lucruri placute, fara sa incalci acele norme.

Dincolo de faptul ca va jucati cu termenul placere, dupa... plac, precum si dincolo de faptul ca ne antrenati si pe noi in acest joc, care e unul nevinovat, nu-i asa?,
constat ca de fapt vorbiti despre un lucru banal: conflictul dintre pulsiunea vietii trupesti si normele unui fel de sef normativ. Altfel spus, ridicati o problema veche, a relatiei dintre Id si Supraeu. Treburi care tin strict de interiorul psihismului, de dinamica intra-psihica, iar nu de relatia dintre lut si Cer.
Sa fiu iertat, dar locul pentru astfel de lupte (nevrotice, de obicei) nu e Biserica. Nu despre chestiuni analizabile si solutionabile psihanalitic se poarta discutiile duhovnicesti. Aceste chestiuni lumesti sunt bune la psihanalist.
In Biserica vorbim despre Dumnezeu si om, despre razboiul duhovnicesc (patimi, mandrie, draci, har, nevointa etc.).
Dar e treaba dvs. sa flecariti la infinit, mai ales ca, precum vad, v-ati gasit repede amatori zelosi.
Toate cele bune!
Si munti de placeri nevinovate va doresc!

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dincolo de faptul ca va jucati cu termenul placere, dupa... plac, precum si dincolo de faptul ca ne antrenati si pe noi in acest joc, care e unul nevinovat, nu-i asa?,
constat ca de fapt vorbiti despre un lucru banal: conflictul dintre pulsiunea vietii trupesti si normele unui fel de sef normativ. Altfel spus, ridicati o problema veche, a relatiei dintre Id si Supraeu. Treburi care tin strict de interiorul psihismului, de dinamica intra-psihica, iar nu de relatia dintre lut si Cer.
Sa fiu iertat, dar locul pentru astfel de lupte (nevrotice, de obicei) nu e Biserica. Nu despre chestiuni analizabile si solutionabile psihanalitic se poarta discutiile duhovnicesti. Aceste chestiuni lumesti sunt bune la psihanalist.
In Biserica vorbim despre Dumnezeu si om, despre razboiul duhovnicesc (patimi, mandrie, draci, har, nevointa etc.).
Dar e treaba dvs. sa flecariti la infinit, mai ales ca, precum vad, v-ati gasit repede amatori zelosi.
Toate cele bune!
Si munti de placeri nevinovate va doresc!

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

În prealabil postat de un.suflet

Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.

Poti continua?

[un.suflet]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Poti continua?

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se poate.Daca nu, asta e.

Daca nu v-am deranjat prea tare cu ce am spus in randurile de mai sus, raspundeti si dvs. la intrebare?Repet postarea de mai devreme.

-----------------------------------------------

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

[CristianR]

În prealabil postat de un.suflet

Depinde ce intelege fiecare prin cuvantul "placere".Parintele Galeriu, o persoana deosebita, avea placerea de a da enoriasilor care il vizitau dupa ce s-a calugarit, cate o lingurita de miere

Trecând peste faptul că părintele Galeriu nu s-a călugărit (nu s™tiu de unde ai informat›ia), o lingurit›ă de miere nu poate reprezenta o plăcere vinovată.

[un.suflet]

În prealabil postat de CristianR

Trecând peste faptul că părintele Galeriu nu s-a călugărit (nu s™tiu de unde ai informat›ia), o lingurit›ă de miere nu poate reprezenta o plăcere vinovată.

Inca o data: nu ma refeream la placerile "vinovate".Nici topicul nu e despre asa ceva.De exemplu Duminica dupa-amiaza nu poti vedea un apus de soare, nu poti face o excursie, nu ai voie sa citesti ceva folositor?La genul asta de bucurii faceam referire.

[CristianR]

Nu. De altfel, soția trăiește.

Pe de altă parte, de unde ar rezulta că acele bucurii – mai mici sau mai mari – ar fi nepermise?