Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[AlinB]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Dar ce explicatii în plus ai dori pentru a deveni plauzibile? Ai citit măcar Psalmul în întregime să te convingi personal [că psalmistul nu la obiecte ne îndeamnă să ne închinăm, ci la Domnul]?

Nu despre mine era vorba ci de explicatiile care incerci sa le dai tu.
Adica deocamdata, nici una.
Ca citate incoerente din manuale de (in)doctrina(re)nu se pot numi "explicatii"

Dacă dumitale îți convine postura de ”asistat”, să fi sănătos! Eu unul vreau să mă închin Domnului în duh și adevăr, nu în obiecte și minciună.

Din ce tin minte, ultima data, erati si voi asistati de o gama larga de instrumente muzicale in procesul asta.
Ca sa nu mai vorbim si de Biblie in sine + o gama larga de literatura care se vrea "biblica".

Daca va displace atat de mult "asistarea" de ce nu le scoateti afara?

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Din ce tin minte, ultima data, erati si voi asistati de o gama larga de instrumente muzicale in procesul asta.
Ca sa nu mai vorbim si de Biblie in sine + o gama larga de literatura care se vrea "biblica".

Daca va displace atat de mult "asistarea" de ce nu le scoateti afara?

Se numeste acompaniament si nu ”asistare” si nu este acompaniament la rugăciune/închinare, ci la cântare. Si nu are nici pe departe legătură cu icoanele care fac obiectul topicului de fată.

[AlinB]

Ok, am inteles, ii spunem "acompaniament" in loc de "asistare" si iata magia intamplandu-se: ceea ce in mod ordinar condamnam la altii, folosim noi insine.

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Ok, am inteles, ii spunem "acompaniament" in loc de "asistare" si iata magia intamplandu-se: ceea ce in mod ordinar condamnam la altii, folosim noi insine.

Am condamnat eu vreodată isonul? Dar nu despre asta era vorba...

[AlinB]

Ba despre asta era vorba: folosirea obiectelor in procesul de inchinare.
Ori ca "ison", "acompaniament" sau "asistare", sunt sau ba?

Daca sunt la noi, de ce ne dam puritani in dreptul altora, dl. adventist?

[centesimusvicesimusoctavus]

În prealabil postat de AlinB

Ba despre asta era vorba: folosirea obiectelor in procesul de inchinare.
Ori ca "ison", "acompaniament" sau "asistare", sunt sau ba?

Daca sunt la noi, de ce ne dam puritani in dreptul altora, dl. adventist?

Hai să explic ca la grădiniță: Topicul este despre icoane (în cadrul temei generale despre erezii), nu neapărat despre obiecte.
Și ca să lămurim și problema acompaniamentului: noi când ne rugăm nu folosim instrumentele muzicale, ele sunt folosite doar pentru muzică. Acum ai înțeles?

[Penticostalul Traditional]

M-am hotarat sa mai complic si eu putin peisajul.

1. Nu stiu cum sunt folosite instrumentele in biserica adventista, am fost doar de cateva ori la serviciile lor de inchinare. Stiu insa cum e la noi. Da, noi folosim instrumentele muzicale in inchinare.
Dupa cum vad eu lucrurile, cantarea poate fi folosita si ca un mesaj catre auditoriul uman dar poate fi si o rugaciune adresata lui Dumnezeu. Atunci cand eu cant o cantare de chemare celor care au venit la o evanghelizare, NU ma inchin. Dar atunci cand cant Domnului un imn, de exemplu Tie Isuse tie ma-nchin, este inchinare, desigur.
O inchinare pe care eu, macar ca ma acompaniez de instrumente, o consider adusa in duh si in adevar.

2. Ma intreb insa, daca pentru ortodocsi icoana este doar un "mijloc ajutator", sau se considera ca icoana, la fel ca si moastele sau lemnul crucii, este plina de Duhul Sfant si credinciosul se poate inchina ei.
Din câte știu, in lumea evanghelica, a refuza sa canti la un instrument nu constituie chiar nicio problemă.
În lumea ortodoxă se pare că nu e tot la fel. Un credincios care refuza sa se inchine icoanei este tratat la fel cu ceilalți? Eu am citit pe un site ortodox că „a respinge cinstirea icoanei înseamnă a nesocoti întreaga lucrare de mântuire a neamului omenesc.”

Chiar este similitudine intre inchinarea la icoane s™i inchinarea cu instrumentele? Sau...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

În actul închinării, nu. Niciunul din obiectele enumerate de dvs. (nici măcar Evanghelia)nu îmi pot mijloci actul profund al închinării înaintea Domnului, căci aa cum bine tii, nu există decât un singur Mijlocitor.

"Dracii fug şi îşi pierd din îndrăzneală, şi numai la simpla vedere a Evangheliilor şi a cărţilor duhovniceşti de învăţătură şi de rugăciune şi slujire." - Sfântul Ioan Gură de Aur.

Mulţi oameni se atingeau de haina Mântuitorului, dar numai o singură femeie s-a vindecat, femeia cu scurgere de 12 ani. Îi spune Domnul: credinţa ta te-a mântuit.
Ea timp de 12 ani, cât s-a rugat cu rugăciunile ei personale, nu s-a vindecat, fiindcă era egoism, precum spuneam, şi a mers şi la medici şi tot nu s-a vindecat, ci doar când s-a atins de "poala hainei" Mântuitorului, când a venit în comuniune cu Sfinţii, Biserica-Mireasă şi cu Sfântul Sfinţilor.

La fel şi aici, spune Biblia: "Duhul Sfânt suflă unde voieşte".
Deci cum am dovedit deja, Duhul Sfânt, poate să fie şi să stea în obiecte, sau în pietre, sau în animale, făcându-le să vorbească, sau desigur în oameni.
Clar că poate sta şi în Evanghelia ca obiect, carte tipărită, pe care El Însuşi a revelat-o oamenilor, spre a lor mântuire.

Depinde doar de credinţa ta, de mândria-smerenia ta şi de dragostea ta.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Se numeste acompaniament si nu asistare si nu este acompaniament la rugăciune/închinare, ci la cântare. Si nu are nici pe departe legătură cu icoanele care fac obiectul topicului de fată.

Şi unde spune în Biblie, că trebuie acompaniament şi asistare cu fanfare şi formaţii muzicale?
Aşa erau creştinii în primele sute de ani, sau chiar primul mileniu?

Nu, nu erau ca şi neo-protestanţii de azi, ştii cum erau?
Exact în stilul şi forma cântărilor bisericeşti care există azi în Ortodoxie, în stil bizantin, cu muzica psaltică.

Acel stil va fi furat (adoptat) şi de musulmani, în anul 622 când apar ei.
Apărând lângă Imperiul Bizantin, în Răsărit, fiindcă diavolii nu au mai suportat atâta sfinţenie cât era în pustiurile pline de pustnici şi viaţa tot mai fructoasă în Hristos, ce exista în cetăţile de atunci, fiind şi perioada de aur a Patristicii creştine, au atacat cât de furibund au putut ei, şi a rezultat islamismul, care s-a răspândit întotdeauna numai cu forţa şi sabia.

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

i ca să lămurim i problema acompaniamentului: noi când ne rugăm nu folosim instrumentele muzicale, ele sunt folosite doar pentru muzică. Acum ai îneles?

Repet, în primul mileniu, creştinii, noi ortodocşii, cântam fără absolut niciun instrument muzical, fiindcă nu aveam bani să cumpărăm, fiindcă era mai smerită cântarea bisericească fără fanfare şi parade şi orchestre şi formaţii, fiindcă eram prigoniţi în primele 3 secole şi ne-am obişnuit fără ele şi fiindcă asta e normalitatea, Dumnezeu mai degrabă ascultă o inimă smerită, decât o inimă cu ifose de pian, vioară, chitară, cu gândire: eu sunt superior faţă de alţi oameni, că ştiu că cânt la un instrument.

E mult de scris, dar asta ar fi în linii mari, frăţior rătăcit Centesimus.