Cine este Mos Craciun?

[Yasmina]

În prealabil postat de catalin2

Cred ca e o intelegere gresita. Nu doar in crestinism, dar chiar in general se spune ca educatia primita de copil de la parinti are infleunta apoi. Copiii crescuti in familii cu probleme e posibil sa faca ceea ce au invatat de mici. Desigur, orice om se poate schimba in bine, dar e mai greu, de aceea se si numesc exceptii. Cu atat mai mult in cazul credintei. Chiar si in Sfanta Scriptura se pune un accent puternic pe rolul parintilor, atat in Vechiul Testamnet, cat si in Vechiul Testament.
Un copil nascut intr-o familie adventista va gasi foarte greu drumul spre ortodoxie, nu-i asa? Si asta doar pentru ca asa a fost invatat de mic. In plus copilul e diferit de un adult, are un discernamant mai redus, e mai sensibil, etc.
Revenind la Mos Craciun am cateva intrebari, obiectii. Se spune ca nu e bine ca parintii sa-l minta pe copil nici macar in lucrurile mai marunte. Dar o minciuna spusa ani de zile nu e deja o problema? Daca un copil afla ca a fost mintit ani de zile de parinti garanteaza cineva ca nu isi va pierde increderea in parinti? Daca pe noi ne minte cineva nu prea mai avem incredere in ce spune. Cu atat mai mult daca ne minte de mai multe ori. Si ce va intelege, e bine sa minti sau nu?
Copilul crede sincer in Mos, un personaj care calatoreste prin spatiu, face minuni, etc. Baga cineva mana in foc ca nu-i va afecta unui copil credinta daca va afla ca nu exista acest personaj si a fost mintit? Si Dumnezeu face minuni, nu il vede si ajuta pe copii. Si sa ne gandim la toti copiii, nu egoist doar la noi care ii putem invata mai multe despre credinta.
Inainte era un zeu care facea exact acelasi lucru, acum s-a schimbat doar numele in Mos. Practic nu e mare diferenta fata de un zeu pagan, care are si el puteri, face minuni, etc. E ca un fel de cult al unui zeu, mai ales pentru un copil. Si aici nu ma refer la familiile crestine care armonizeaza povestea cu crestinismul. Pana la urma la tv nu se spune nimic de crestinism cand vine vorba de Mos Craciun. Unele articole vad o legatura intre ideile new-age si raspandirea acestei povesti. Astfel pare fireasca povestea cu Harry Potter, desi copiii stiu ca aceea e doar o povestire, nu ceva real, ca Mos Craciun.

Aiurea,este o varsta pt toate!
Altfel nu mai putem sa le spunem copiiilor nici basme si povesti ca gata ii mintim sau ii traumatizam!
Cred ca sunt niste chestii subjective,daca tu ai fost socat in copilarie de minciuna lui Mos Craciun crezi ca si alti copii sunt asemeni tie!
Ori asta nu este o generalizare!

[Parascheva16]

În prealabil postat de Yasmina

Aiurea,este o varsta pt toate!
Altfel nu mai putem sa le spunem copiiilor nici basme si povesti ca gata ii mintim sau ii traumatizam!
Cred ca sunt niste chestii subjective,daca tu ai fost socat in copilarie de minciuna lui Mos Craciun crezi ca si alti copii sunt asemeni tie!
Ori asta nu este o generalizare!

Povestile si basmele au rolul lor si pot fi educative, chiar daca lumea povestilor nu este reala.

Oricum, nu vad pe nimeni agitandu-se de ceea ce invata copiii la literatura romana, ce fel de romane citesc ei. Sunt romane romanesti f.frumoase, dar acestea nu apar deloc in programa. De ce?

[catalin2]

În prealabil postat de Yasmina

Aiurea,este o varsta pt toate!
Altfel nu mai putem sa le spunem copiiilor nici basme si povesti ca gata ii mintim sau ii traumatizam!
Cred ca sunt niste chestii subjective,daca tu ai fost socat in copilarie de minciuna lui Mos Craciun crezi ca si alti copii sunt asemeni tie!
Ori asta nu este o generalizare!

Daca nu ai observat am mai dat trei articole ortodoxe care spun acelasi lucru ca si mine. Iar asta cu basmele pe care a dat-o si florin.oltean (adept al new-age) am vrut sa o scriu inainte eu, banuiam ca o sa fie adusa in discutie. Nu e nicio legatura, desi unii poate cred ca Harry Potter trebuie sa fie cartea de capatai a fiecarui copil. Acelea sunt povesti, pe cand Mos Craciun e o realitate pentru un copil. Un copil intelege ce e o povestire, vad ca adultii nu fac diferenta. E ca si cum cineva nu face diferenta intre un film si viata reala. In al doilea rand chiar se recomanda acolo sa se citeasca povestiri crestine copiilor, nu neaparat cu gnomi, spiridusi si elfi (adica povestiri din religiile pagane). Daca maine inventeaza Coca-Cola o alta prostie si o propaga ar trebui ca peste cativa ani toti copiii sa creada in ea, ca doar Coca-Cola ne vrea binele si nu ne poate minti.
Povestea cu Mos Craciun e o poveste din religia pagana nordica, in care in locul zeului Odin sau Thor s-a schimbat doar numele personajului. Copilul crede in acesta, ii scrie, il roaga crede ca face minuni, etc. Dar cel mai rau nu e asta, ci ca i se spune la sfarsit ca totul nu e adevarat.
Dar sa vedem ce spun si altii, ca doar n-am scris eu toate articolele d epe net. Chiar pe site-ul wikipedia despre Santa Claus:
However, the criticism about this deception is not that it is a simple lie, but a complicated series of very large lies. Objections include that it is unethical for parents to lie to children without good cause, and that it discourages healthy skepticism in children. For instance, writer Austin Cline posed the question: "Is it not possible that kids would find at least as much pleasure in knowing that parents are responsible for Christmas, not a supernatural stranger?"
Si un specialist care spune exact ce am spus si eu, ciudat, nu? "David Kyle Johnson, associate professor of philosophy at King's College (Pennsylvania) wrote: [Consequences can include] everything from the erosion of parental authority and trust to turning a child into an atheist. For example, Jay defended Santa’s existence in front of his whole class on the mere basis that his “mother wouldn’t lie” to him, only to read the encyclopedia entry on Santa in front of the whole class and simultaneously discover that she indeed would. When little Tennille realized that the reason she didn’t always get what she asked Santa for was that he didn’t exist, she figured that God’s non-existence was the best explanation for why her prayers also went unanswered."
Deci ca un copil poate ajunge ateu din aceasta cauza. Desigur, articolele ortodoxe si acestea se insala, noi trebuie sa credem in miturile americane si Coca-Cola. Ei nu pot gresi, deci nu trebuie sa ne intrebam nimic.
In continuare ultimul autor spune ceva interesant, ca multi copii care au crezut intens in Mos Craciun capata o gandire din aceea de tip oriental, in care nu se mai face distincita intre ce este real si ce este imaginatie.

[catalin2]

Si un alt articol:
"Moş Crăciun e doar o fantezie. Ce mare lucru? Nimeni nu-l ia în seamă”. Dar aici gresiti. Gresiti crunt. Copiii îl iau în seamă pe Moş Crăciun! Până la câţiva ani, copilaşii cred în Moş Crăciun! Pur şi simplu, ei îl adoră! Ei cred şi-l iubesc pe Moş Crăciun din toată inima lor! Cei mai mulţi dintre părinţi nu le vor spune odraslelor lor că Moş Crăciun nu există şi e doar o minciună.
Precum spuneam mai sus, desigur că noi nu luăm în serios legenda lui Moş Crăciun. Ştim că Moş Crăciun e o fantezie. Dar copiii nu ştiu asta. În mintea lor vulnerabilă, Moş Crăciun e real. Dar ce se va întâmpla cu acel copilaş, atunci când într-o bună zi îşi va da seama că Moş Crăciun e o fantezie? Ce se va întâmpla cu credinţa lor în Iisus Hristos (mă refer la cei botezaţi în creştinism)?
Iată ce s-ar putea întâmpla (convorbirea de mai jos chiar a avut loc între doi băieţi):
Primul băiat îl întreabă pe celălalt: “Ce crezi despre Iisus?”
Al doilea îi răspunde: “Mie mi se pare ca un alt Moş Crăciun. Probabil că-i o altă minciună.”
Odată ce un copil crede din toată inima în Moş Crăciun, următorul pas logic este acela că atât Iisus, cât şi Moş Crăciun sunt unul şi acelaşi lucru, şi astfel amândoi ar fi o minciună. Desigur că, nu toţi copiii care au crezut când erau mici în Moş Crăciun îl vor respinge şi pe Iisus mai târziu în viaţă, dar vor fi destui care îşi vor pierde încrederea în Dumnezeu, ca urmare a acestei fantezii despre Moş Crăciun. Iată marea înşelătorie! Ce plan inteligent! "

[Yasmina]

În prealabil postat de catalin2

Daca nu ai observat am mai dat trei articole ortodoxe care spun acelasi lucru ca si mine. Iar asta cu basmele pe care a dat-o si florin.oltean (adept al new-age) am vrut sa o scriu inainte eu, banuiam ca o sa fie adusa in discutie. Nu e nicio legatura, desi unii poate cred ca Harry Potter trebuie sa fie cartea de capatai a fiecarui copil. Acelea sunt povesti, pe cand Mos Craciun e o realitate pentru un copil. Un copil intelege ce e o povestire, vad ca adultii nu fac diferenta. E ca si cum cineva nu face diferenta intre un film si viata reala. In al doilea rand chiar se recomanda acolo sa se citeasca povestiri crestine copiilor, nu neaparat cu gnomi, spiridusi si elfi (adica povestiri din religiile pagane). Daca maine inventeaza Coca-Cola o alta prostie si o propaga ar trebui ca peste cativa ani toti copiii sa creada in ea, ca doar Coca-Cola ne vrea binele si nu ne poate minti.
Povestea cu Mos Craciun e o poveste din religia pagana nordica, in care in locul zeului Odin sau Thor s-a schimbat doar numele personajului. Copilul crede in acesta, ii scrie, il roaga crede ca face minuni, etc. Dar cel mai rau nu e asta, ci ca i se spune la sfarsit ca totul nu e adevarat.
Dar sa vedem ce spun si altii, ca doar n-am scris eu toate articolele d epe net. Chiar pe site-ul wikipedia despre Santa Claus:
However, the criticism about this deception is not that it is a simple lie, but a complicated series of very large lies. Objections include that it is unethical for parents to lie to children without good cause, and that it discourages healthy skepticism in children. For instance, writer Austin Cline posed the question: "Is it not possible that kids would find at least as much pleasure in knowing that parents are responsible for Christmas, not a supernatural stranger?"
Si un specialist care spune exact ce am spus si eu, ciudat, nu? "David Kyle Johnson, associate professor of philosophy at King's College (Pennsylvania) wrote: [Consequences can include] everything from the erosion of parental authority and trust to turning a child into an atheist. For example, Jay defended Santa’s existence in front of his whole class on the mere basis that his “mother wouldn’t lie” to him, only to read the encyclopedia entry on Santa in front of the whole class and simultaneously discover that she indeed would. When little Tennille realized that the reason she didn’t always get what she asked Santa for was that he didn’t exist, she figured that God’s non-existence was the best explanation for why her prayers also went unanswered."
Deci ca un copil poate ajunge ateu din aceasta cauza. Desigur, articolele ortodoxe si acestea se insala, noi trebuie sa credem in miturile americane si Coca-Cola. Ei nu pot gresi, deci nu trebuie sa ne intrebam nimic.
In continuare ultimul autor spune ceva interesant, ca multi copii care au crezut intens in Mos Craciun capata o gandire din aceea de tip oriental, in care nu se mai face distincita intre ce este real si ce este imaginatie.

Este enervant cum o tii pana in panzele albe ca Mos Craciun este rapitor de suflete.
Nu este frate.

Copiii devin atei pt ca:
-nu au educatie religioasa in familie
-parintii nu sunt practicanti-uneori nici bunicii nu sunt credinciosi!
-din cauza decrestinarii societatii
-din cauza modelelor dominante in societate care sunt departe de smerenie,bunatate si martirism
.................................................. .................................................. ..........

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Yasmina

-parintii nu sunt practicanti-uneori nici bunicii nu sunt credinciosi!
-din cauza decrestinarii societatii
-din cauza modelelor dominante in societate care sunt departe de smerenie,bunatate si martirism

True.
https://www.youtube.com/watch?v=I32zi239HA8

[CristianR]

Nu e dureros, oaie cugetătoare? Și dacă da, de ce avem situația asta?

[Parascheva16]

Despre Crăciun - 18 decembrie 2014 - Convorbiri duhovniceşti
https://www.youtube.com/watch?v=dyOesqA8yQQ
*
Dileme ale Mileniului 3 – Crăciunul
https://www.youtube.com/watch?v=n6X3elYlPwg

[cristiboss56]

Diaconul D. Aniculoae :
Moş Crăciun. Un sfânt, o legendă, un mit, o credinţă sau doar un produs al minţii umane? Poate mulţi ne-am pus întrebarea aceasta sau pur şi simplu ne-am bucurat că el se află în mintea noastră, în inimile copiilor sau în cărţile cu poveşti. Ştim că este bătrân, bun, darnic, iubitor, plin de cadouri şi împăciuitor al oamenilor. Am putea spune că are foarte multe din calităţile unui bun creştin. Dar este creştin Moş Crăciun? Sau doar vrea să înlocuiască pe un alt moş, Moş (Sfântul) Nicolae? Sau poate vrea să-i îndepărteze pe creştini de însuşi Izvorul bunătăţii, iubirii - Dumnezeu-Pruncul, născut în ieslea dobitoacelor din Bethleem? Moşul cu barba albă ca neaua care zboară prin văzduh cu sania sa trasă de reni şi mereu cu tolba plină de cadouri a devenit pentru marea majoritate a oamenilor de pe întinsul globului pământesc personajul central a celei mai mari sărbători a iernii, Crăciunul. În lumea largă nu toţi ştiu că, de fapt, la 25 decembrie serbăm Naşterea Celui care ne-a făcut cel mai mare dar posibil, primirea firii omeneşti în persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.
De la bucuria îngerească a naşterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea din Bethleemul Iudeii s-a trecut acum la bucuria pământească a darurilor şi a mesei îmbelşugate. De la unicul Dumnezeu venit printre noi pentru a ne aduce daruri cereşti şi veşnice s-a trecut la un semizeu, care nu vine decât cu daruri lumeşti şi trecătoare. E adevărat că „moşul cel bun“ îi răsplăteşte pe copii cu bucurii, aproprie şi împacă familii, scoate la iveală iubirea şi puritatea din sufletele oamenilor, dar cu toate acestea ele sunt trecătoare şi nu duc la Dumnezeu. Abia atunci când această sărbătoare este pusă în legătură cu ieslea bethleemică şi cu darurile aduse de magi Pruncului divin, putem recunoaşte Crăciunul ca moment al păcii, al înţelegerii între oameni şi al bucuriei de a oferi cadouri materiale, dar şi spirituale.
Crăciun - zeu al soarelui
Pentru a afla de unde a pornit şi cum s-a dezvoltat legenda lui Moş Crăciun, vă propunem o scurtă sinteză a tradiţiilor care s-au împletit în jurul binecunoscutului personaj.
Pe teritoriul ţării noastre s-au descoperit mai multe obiceiuri şi tradiţii care au dus la concluzia existenţei unui zeu solar, Crăciun, de origine indo-europeană, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul roman Saturn şi cu zeul iranian Mithra. Determinativul de „moş“ s-a folosit pentru a indica vârsta zeului adorat, care trebuia să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic la Anul Nou. Astfel, divinitatea se năştea împreună cu timpul la 25 decembrie, trăia 365 de zile, îmbătrânea şi murea pentru a renaşte la începutul anului următor. Crăciun, făptura sacră care simboliza la romani timpul creator, în mitologia geto-dacă e posibil să fi fost reprezentat printr-un strămoş care aducea echilibrul elementelor în stadiul facerii lor. Cultul lui Crăciun este mult mai vechi decât cel al lui Mithra şi coboară sub era noastră.
Moş Ajun şi Moş Crăciun, doi fraţi gemeni cu bărbile lungi şi albe
Poporul român care a devenit creştin odată cu naşterea şi formarea lui ca neam a personificat zilele săptămânii: Sfânta Luni, Sf. Vineri, Sf. Sâmbătă etc., care sunt fiinţe reale pentru popor, cu oarecare puteri. Tot aşa a făcut din zilele Ajunului şi Crăciunului două persoane, Moş Ajun şi Moş Crăciun, având la bază mitul zeului Crăciun. Ei sunt moşi pentru că se arată întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi apoi sunt şi bătrâni pentru că se trag din vremuri uitate, de când lumea şi pământul.
Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt ca doi fraţi gemeni cu bărbile lungi până la pământ, stufoase şi albe ca zăpăda, buni şi darnici, cutreieră lumea de la un capăt la altul şi răspândesc veselia în jur prin darurile lor, mai ales pentru copii. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinţi, prăjituri şi bomboane. Iar Moş Crăciun le aduce haine, încălţăminte, jucării, cârnaţi şi şorici de purcel, spune tradiţia orală a strămoşilor noştri.
În Banat şi Transilvania ziua de 1 ianuarie poartă denumirea de Crăciunul Mic, nu Anul Nou, deoarece mai mult de un mileniu creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun, în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă; la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Crăciun şi Crăciuneasa au fost gazdele Pruncului Iisus
Cea mai cunoscută şi întâlnită legendă din ţara noastră în legătură cu Moş Crăciun este cea în legătură cu Naşterea Domnului. Conform tradiţiei, Maica Domnului şi Dreptul Iosif atunci când îşi căutau adăpost, au bătut la poarta lui Moş Ajun, dar acesta nu i-a primit pentru că era sărac, însă i-a îndrumat spre fratele său mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun. Acesta era stăpânul satului unde au găzduit Iosif şi Maria, pe când Moş Ajun era doar paznic la vite. Unele povestiri spun că după ce a aflat că Fecioara Maria trebuia să nască, Crăciun şi-a trimis nevasta, Crăciuneasa, să o moşească. După naştere, el L-a aşezat pe Iisus sub un măr şi, de bucurie, merele luate din pom le-a dăruit tuturor copiilor care treceau pe acolo. Tot sub acest pom l-a îngropat şi pe Moş Ajun după ce a murit.
Alţi autori sunţin că sub influenţa creştinismului, Crăciun apare şi ca figură apocrifă. S-a născut înaintea tuturor sfinţilor şi este mai mare peste ciobani. Când Crăciun află că în grajdul său S-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul creştin, sfântul cel mai bătrân.
Altă legendă spune că atunci când S-a născut Hristos, baba lui Moş Crăciun, Crăciuneasa, a moşit-o pe Maica Domnului. Când a auzit Moş Crăciun că femeia sa a lucrat de ziua lui, i-a tăiat mâinile pe loc. Atunci Crăciuneasa s-a dus la Maica Precista şi, plângând, i-a spus ce a păţit. Maica Domnului a suflat peste mâinile ei şi îndată i s-au pus la loc şi s-au făcut frumoase şi nu zbârcite cum erau până atunci. De aceea, în Transilvania, de Crăciun, fiecare creştin face câte un colac sub forma unei mâini cu degetele-întinse şi uns pe deasupra cu gălbenuş de ou, ca să sclipească întocmai ca mâinile Crăciunesei.
De bucurie că nevasta sa a scăpat, Crăciun împarte Fecioarei Maria daruri păstoresti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici, transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfânt care aduce în ziua Naşterii Domnului daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, potrivit Evangheliei, le-au adus regii-magi. Deci Moş Crăciun de azi simbolizează pe cei trei magi.
Un pastor, un caricaturist şi Coca Cola au conturat mitul Moş Crăciun
De la zeu la cioban şi apoi la moşul care moare la sfârşitul anului şi reînvie la începutul următorului, s-a ajuns la moşul care merge pe sania sa trasă de reni printre nori şi împarte cadouri copiilor, abia la începutul secolului al XIX-lea. Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, care, într-un poem, l-a prezentat pe Sfântul Nicolae ca un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul „Sentinel“, din New York, pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar şi tradus şi publicat în întreaga lume. Şi numele folosit în SUA, Santa Claus (Moş Crăciun), provine din termenul olandez Sinterkloos - Sfântul Nicolae.
În 1860, cotidianul „Harperâs Illustrated Weekly“ a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun. Nast este şi cel care a „stabilit“ în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord.
În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola a difuzat astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Putem spune că această companie este autorul moral al conturării mitului actual despre Moş Crăciun.
Deci merită să scoatem în evidenţă mai mult pe Moş Crăciun decât bucuria Naşterii lui Hristos exprimată atât de frumos în colinde? Merită oare copiii noştri să creadă într-o creaţie a oamenilor sau în adevăratul Moş Crăciun, Sfântul Nicolae? Crăciunul nu trebuie limitat doar la sărbătoarea cadourilor, ci întărit cu bucuria de a cânta alături de îngeri colindele divine închinate Naşterii Fiului lui Omului, Fiului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos.

[Ioan_Cezar]

Una dintre etapele de dezvoltare a copilului, mai precis a inteligenţei copilului (a capacităţii lui de a cunoaşte, de a îşi da seama de sine şi de lume, de a înţelege şi de a rezolva tot felul de probleme) este etapa numită de cunoscători "a gândirii magice".
Orice copil normal din orice ţară şi din orice cultură trece prin această etapă de dezvoltare. Este un stadiu universal, dincolo de culoare, sex, religie sau veniturile familiei.
Unii copii nu ajung să experimenteze această etapă, întrucât sunt idioţi. Idiotul nu are imaginaţie, nu posedă mecanisme psihice cât de cât funcţionale. Idioţii rămân toată viaţa la stadiile primare ale dezvoltării psihice. (folosesc termenul de idiot nicidecum în sens peiorativ ci în sensul clasificărilor din scala inteligenţei care se foloseşte în psihopedagogia specială şi în medicina infantilă - idiot, imbecil, debil etc., până la normal, apoi supradotat şi, în fine, geniu.)
Pentru idioţi nu există Moş Crăciun. Nici în copilărie nici mai târziu.
*
Întrucât copiii normali trec cu toţii prin stadiul gândirii magice (pe care apoi îl depăşesc, gândirea devenind mai realistă şi mai înţelegătoare/cuprinzătoare şi decentrată de pe dorinţele proprii), învăţătorii din toate timpurile s-or fi gândit, îmi place să cred, să fructifice această etapă pentru a construi la copii primele noţiuni şi conduite etice şi pentru a îi ajuta să achiziţioneze elementele de început ale iubirii şi bunei convieţuiri sociale. Aşa vor fi apărut în toate culturile lumii basmele, poveştile, legendele şi toate câte se împărtăşesc copiilor. Din poveşti, copiii, aşa cu gândire magică precum sunt, pot desprinde primele lecţii despre compasiune, bunătate, curaj, sacrificiu, onestitate, bine, frumos şi opusele lor. În poveşti sunt şi personaje bune şi personaje rele. Este şi iubire şi ură. E şi Dumnezeu şi dracul. Fix ca în realitatea cea mai reală a oamenilor dintotdeauna.
*
Moş Crăciun face parte din imaginarul colectiv al copiilor, acest imaginar unde fantezia ţine locul realităţii, adeseori, într-un mod cu totul specific copilăriei. Adultul nu mai poate pricepe ce înseamnă un personaj imaginar pentru un copil, adultul a pierdut modul de funcţionare al copilului şi, dacă nu îşi cenzurează curiozitatea măgărească, reuşeşte cel mult să reducă, pocind-o, realitatea copilului la realitatea adultului.
Adultrismul este tocmai această acţiune zdrobitoare a adultului nesimţit şi stupid, grosolan şi înfumurat, de a considera un copil ca fiind un adult în miniatură, de a sfida realitatea ireductibilă a minţii şi comportamentului copilului, de a nu se obosi să recunoască faptul simplu că el, ca adult, e depăşit şi exclus de la festinul copilăriei şi de a dicta copiilor sub teroarea pumnului şi a variatelor pedepse, inclusiv răgete şi ochi bulbucaţi, înroşiţi de furie, astfel încât universul copilăriei să piară iar lumea lui, a adultului nesănătos şi pocit, să triumfe.
*
Adulţii mutilanţi, foşti copii mutilaţi de alţi adulţi mutilanţi, nu respectă tainele copilăriei.
Pentru acest individ nu există decât lumea lui, a adultului. Celelalte să piară!
Acest nebun nu vede nuanţe, etape, gradaţii. Nu distinge griurile, în infinitatea paletei lor, nu are nici îngăduinţă reală nici (auto)compătimire. El e soldat, are o misiune de executat, apără şi ucide în numele apărării lui sfinte, se vede pe sine un deţinător inefabil al cunoaşterii şi, cică, al adevărului. El militează! Nu îşi cere iertare când greşeşte, nu acceptă că uneori sunt alţii mai buni ca el, nu are nimic de dezbătut cu adevărat în chestiuni de credinţă ci doar impune formule auzite sau citite prin cărţi care îl depăşesc, credinţa lui e tare ca o bară de oţel (nu e un proces viu, cu înălţări şi dezastre, cu eşecuri şi victorii, nu e o aventură totală, o uimire), intransigenţa lui e desăvârşită.
Pentru acest biet măscărici nu există Moş Crăciun. Deşi toţi copiii lumii iubesc pe Moşul, pe Făt-Frumos, pe Albă ca Zăpada, pe Ileana Cosânzeana, pe Elsa şi pe alţi eroi ai poveştilor copilăriei.
Căzut în patima adevărului, acest nebun este beneficiarul unor organizaţii uneori cumplite, cum a fost Inchiziţia în Evul Mediu sau cum sunt sectele de azi ori unele dintre grupările extremiste din diverse comunităţi religioase.
Dacă i s-ar permite, acest torţionar funest, mereu încrâncenat şi sumbru, ar arde pe rug pe toţi copiii care cred în Moş Crăciun. În definitiv, cine este acest personaj burtos şi hohotitor dacă nu un pericol pentru imaginea lui Hristos, pe care noi avem datoria s-o apărăm (ce S-ar face, nu-i aşa, Hristos, fără soldaţii aceştia vajnici?), ce să fie ipocritul moş dacă nu o nălucire satanică şi o minciună diavolească - ne va asigura nebunul.
*
Biserica, însă, din iubire faţă de oameni şi faţă de copii, a îngăduit cum era şi firesc poveştile copilăriei, cunoscînd că Dumnezeu a lăsat cugetul omenesc să treacă şi prin această etapă şi căutînd să folosească prilejul pentru a educa pe copii în duhul creştin, în duhul valorilor pe care ni le-a transmis Domnul. Şi în privinţa Bradului, Biserica a ales să nu respingă obiceiul ci să îl preia şi să îl înalţe, să îl înnobileze, găsind prilej să ne amintească de Hristos şi de demnităţile Sale, prin chiar culorile bradului de Crăciun.
Nebunul însă, strecurat în Biserică pentru a distruge şi boicota, nu vede cu ochi buni ci, asemenea unor posedaţi care îţi trimit mesaje cu ochelari negri pe chip, vede cu ochi răi aceste gesturi fireşti venite din iubirea lui Hristos şi a Bisericii Sale pentru oameni, pentru copii.
*
Copiii au tot mai multă nevoie de Moş Crăciun, pe măsură ce adulţii reali devin, sub talpa ideologiei lor bicisnice, tot mai dăunători şi otrăvitori pentru copii. Într-o lume a adulţilor care, pe zi ce trece devine tot mai dezbinată şi mai înfierbîntată de patimi, uitînd cu totul de tainele vieţii copiilor, de iubire şi compasiune, de libertate şi bucurie, de dreptul de a greşi pentru a învăţa, de dreptul sănătos de a experimenta nenumărate ipostaze ale omenescului, eu cred că micuţii se vor agăţa tot mai mult de Moş Crăciun şi de lumea poveştilor, pur şi simplu pentru a supravieţui ca oameni şi pentru a nu deveni brute separatiste şi absolutiste.