Duhovnicul - cine este, cu ce te poate ajuta?

[rainrainbow]

În prealabil postat de cezar_ioan

Abramburico, lasă ţigările şi alcoolul măcar când intri pe forum, că te zăpăceşti de tot la conştiinţă. Zău aşa, micuţo...
Uite, când te trezeşti din intoxicaţie (Doamne ajută!) caută să citeşti ce îţi scriu aici:

În relaţia cu duhovnicul, pentru a căpăta un oarecare folos, primul pas e să te aşezi într-o poziţie de receptivitate a celor cu folos. Adică, mai întâi îţi face curăţenie în tine, te aşezi în "inima înfrântă şi smerită" şi, cu foamea şi setea credinciosului de Hristos, mergi aşa la duhovnic. Te raportezi la duhovnic aşa cum te-ai raporta la Dumnezeu.
Dacă ţi-ai făcut în prealabil loc în sufleţel pentru cuvântul Domnului, atunci vei găsi că duhovnicul e minunat, că vorba lui e tămăduitoare şi sfântă, că duhovnicul e blând şi bun chiar când te mustră, spre folosul sufletului tău, că, în fine, eşti copilul protejat şi iubit de un adevărat părinte.
Dar dacă te duci ca o capră în sfânta biserică, dacă ai inima învârtoşată şi împuţită de la amestecul greţos al prostiei şi mândriei, dacă te crezi luceafărul zilei şi piatra preţioasă a lumii, dacă îl vezi pe duhovnic ca pe un ins oarecare, atunci, Hristos Însuşi de ti-ar apărea înaintea ochilor, vei zice că-i un oarecare iar tu eşti prea-lumina lumii.

Asta spuneam acolo, copilă, că modul cum îl vezi şi cum îl resimţi pe sfinţitul slujitor al Domnului, trece mai întâi prinlăuntrul tău, prin starea de curăţie (mai mare sau mai mică) a cugetului şi inimii tale.

Când priveşti printr-un ciob noroit, până şi soarele îţi pare negru.

Sora care povestea mai sus a avut parte de frumuseţea relaţiei duhovniceşi pentru că a păşit în biserică aşa cum se cuvine unui creştin: cu gând de pocăinţă, cu smerenie, cu duhul umilit, inima înfrântă şi smerită.

Acum ţi se pare mai pe înţeles, oare? Are sens pentru tine? Eu unul m-aş bucura să ţi se pară cu înţeles bun.
Doamne ajută, păpădie firavă! Caută să fii mai cuminte, copilă...

clar ai uitat sa ti iei pastilele.vezi ce face dependenta de net din tine?
nu stiu de ce mai insisti ti am zis ca te iert,fi calm nu te mai ambala atata k m am amuzat destul si in plus n am timp de fleacurile tale. :D

[cezar_ioan]

În prealabil postat de rainrainbow

clar ai uitat sa ti iei pastilele.vezi ce face dependenta de net din tine?
nu stiu de ce mai insisti ti am zis ca te iert,fi calm nu te mai ambala atata k m am amuzat destul si in plus n am timp de fleacurile tale. :D

"Clar: ai uitat să-ţi iei pastilele. Vezi ce face dependenţa de net din tine?
Nu ştiu de ce mai insişti, ţi-am zis că te iert, fii calm, nu te mai ambala aţât, că m-am amuzat destul şi, în plus, n-am timp de fleacurile tale."
Am tradus oare, bine, din limba ta în limba română?

Oare părinţii tăi sunt mândri de tine? ...

[leonte]

Ionele, Ionele! Oare Ma iubesti tu pe Mine?

p.s. Asa se [re]aduc la turma oile cele ratacite... cu ciomagul? Nu stiu de unde ai deprins duhul acesta al persecutiei, dar ti-ai face un mare bine sa scapi de el.

[Florin_cj]

În prealabil postat de zaharia_2009

Iti propun spre intelegerea nevoi si a raportului duhovnic-psiholog sa-l lecturezi cu mare atentie pe parintele Paisie aghioritu. Cred ca de auzit ai auzit despre el si nu stam sa discutam acum autoritatea lui. Dac nu ai citit nuimic de acest parinte este cu atit mai bine ,pt. ca ai ocazia sa o iei de la inceput ,cu atentie pt. ca scrie absolut deosebit.
Este insa bine sa fim oameni pretentiosi,rezervati si cu mult discernamint fata de ,,importuri",buni cunoscatori ai ortodoxiei si bine infipti in ea ,vinduti la propriu cu inima si sufletul ei,si sa nu fim frunze in vintul contemporaneitatii. Psihologia a prins bine la societatile secularizate in care biserica si-a pierdut caracterul absolut duhovnicesc si duhul sfint mindrindu-se insa cu noua achizitie a utilitarismului,in societatile desacralizate in care D.zeu este doar un model artistic si arhaic.Omul dezbracat de D.zeu(,,citi in hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat") de mai multe generatii,omul care nu mai cere si nu mai maninca ,,piinea cea de toate zilele"(adica dumnezeiasca euharistie),omul care nu merge sa se vindece la sf. si dumnezeiasca taina a maslului,omul care ignora existenta si continua lucrare a ispititorului,omul care nu-l traieste pe Hristos in inima lui in permanenta ci il rationeaza in intelectul sau ca existent,omul care nu se marturiseste periodic amanuntit,amanuntit de pacatele sale dar mai ales omul care nici nu vrea sa stie ca viata sa este normata de sf. canoane ... este omul care cauta,crede,simpte nevoia si si recomanda altora ...PSIHOLOGIA. Nu are nici o legatura asa-zisul comportament ,,retrograd" al trairii si marturisirii vi,cu toata inima, al lui Hristos si ,,salvarea" omului aflat in nevoie de o noua stiinta. Sa ne amintim pozitia parintelui Cleopa cind era internat in spital la Tg.Neamt si il tot imboldea doctorita sa bea 2 oua pt. a-i face o colecistografie la fiere(era in post)iar el refuzind i-a spus : ,,...du-te doamna doctor cu ouale dumitale ca eu nu cred in ele. Dar in ce crezi dumneata? Eu cred in Hristos si atit!"
Ce spunea sf. ap. Pavel ? : ,,... toate imi sunt ingaduite dar nu toate-mi folosesc,toate imi sint ingaduite dar nu toate zidesc..."
Da, toate imi sunt ingaduite(D.zeu nu a interzis psihologia !) dar nu toaste imi linistesc sufletul,mi-l desleaga de pacate si mi-l mintuiesc.
Alegerea este a fiecaruia !... ca si credinta!

Cu cat veti fi mai multi invatatori ai Cuvantului Lui Dumnezeu cu atat judecata va fi mai grea!
Cuvantul Lui Dumnezeu adus noua prin singurul fara de pacat, Dumnezeu a intrupat in om pentru ca noi sa credem Cuvantul pe Isus Hristos care a indemnat la iubire adevarata intre oameni, a indemnat la rabdare, a indemnat la a face totul in Adevar, a indemnat la smerenie.
Nu sta scris? Templul Lui Dumnezeu este in voi?
Dragostea fata de oameni, Adevarul, smerenia nu cunosc viclenie, mandrie, minciuna sau ura!
Tot Pavel a mai spus:
. Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă* v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
*Mat. 10:6; Luc. 24:47; Fap. 3:26; Fap. 13:46
27. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut* pe Isus; şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit** cuvintele Prorocilor, care† se citesc în fiecare Sabat.
*Luc. 23:34; Fap. 3:17; 1Cor. 2:8. **Fap. 14, 15; Fap. 15:21. †Luc. 24:20, 44; Fap. 26:22; Fap. 28:23
28. Măcar că* n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi** ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
*Ps. 19:1, etc.; Fap. 14:17; Fap. 17:27
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
*2Împ. 17:15; Ier. 2:5; Efes. 4:17, 18
22. S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
*Ier. 10:14
23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
*Deut. 4:16, etc.; Ps. 106:20; Isa. 40:18, 25; Ier. 2:11; Ezec. 8:10; Fap. 17:29
24. De aceea*, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că** îşi necinstesc singuri† trupurile;
*Ps. 81:12; Fap. 7:42; Efes. 4:18, 19; 2Tes. 2:11, 12. **1Cor. 6:18; 1Tes. 4:4; 1Pet. 4:3. †Lev. 18:22
25. căci au schimbat în minciună adevărul* lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în** locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Florin_cj

23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

În prealabil postat de Florin_cj

23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

Desi identice, acestea sunt doua mesaje postate pe threaduri diferite!!!
Ai inceput atat de frumos incat chiar m-ai impresionat. Acum, inteleg ca esti de cealalta parte a baricadei, desi in aparenta in aceeasi tabara. Nu te pronunta impotriva sfintelor icoane, fiindca nu de Duhul lui Dumnezeu esti stapanit, chiar daca te folosesti de citate. Atat psalmii cat si sfintele evanghelii sunt pline de aparente care parca instiga la revolta si dezbinare. E nevoie de acel "ceva" lasat de Mantuitor prin sfintii apostoli, tuturor sfintilor parinti marturisitori care s-au inchinat sfintelor icoane, care s-au jertfit credintei ortodoxe, care ne-au lasat sfinte moaste izvoratoare de mir si facatoare de mari minuni si care ne-au lasat noua cuvinte de invatatura prin har de netagaduit. Cand vorbim de Sf Antonie cel Mare, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, Sf Nicolaie si cati alti sfinti parinti pentru care atat Sfintele Icoane cat si Sfintele Taine, dar mai ales Preasfanta Fecioara pe care voi le tagaduiti, deja nu mai vorbim de necunostinta, fiindca toate astea sunt palpabine si cat se poate de reale, ci de mandrie, inselare, indaradnicie, lipsa de vointa in cunoasterea acelui Adevar prin care sa ne mantuim cu adevarat. Pana la urma am putea spune ca nu omul e vinovat, fiindca el nu stie ca este in greseala... Dar Dumnezeu ne tot trimite "telegrame" ca daca ne ostenim pe drumul inselarii, tot inafara staulului ne vom situa, iar mai devreme sau mai tarziu, tot ai "lupului" suntem haraziti, fiindca el ne paste!... Arata-mi unul care n-a crezut in sfinte icoane, in Sf. Fecioara si nu a ravnit toata viata lui sa se impartaseasca cu Sfintele Taine (chiar daca a fost in pustie sau in inchisori comuniste) si care sa fi devenit sfant cu moaste izvoratoare de mir!... Si diavolul face minuni, dar numai cat ii ingaduie Dumnezeu. De ce te opresti la ele. Pune osteneala ta la Picioarele adevaratului Iisus si vei descoperi diferenta. Acum e euforie de grup, nu harul lui Dumnezeu!... Iarta-ma, te rog. Tu poti sa spui lucruri extrem de folositoare, care insa sa nu contrazica cu nimic propria noastra credinta, ci dimpotriva. Dar in acelasi timp, daca esti un sol al vrajmasului, nu vei putea fi niciodata "fratele meu", chiar daca mi-as dori. Si tu esti dintre "cei chemati" la mantuire. Nu eu te chem, fiindca sunt nevrednic si nu pot convinge eu prin filozofia si interpretarile mele, pe nimeni. Mantuitorul ne cheama, acolo, intr-una "Sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica", unde sa ne cuminecam cu smerenie din Sangele si Trupul lui Hristos. Asta inseamna sa fii in "staul". Toata osteneala noastra in afara "staulului", nu e nici apostolat, nici fapta buna, ci chemare spre mandrie, sminteala si neascultare.
Dumnezeu si Mantuitorul Hristos, sa aiba mila de noi toti, iar noi sa primim gandurile Lui in sufletele noastre, iar pe cele poleite ale vrajmasului, sa le alungam cu toata fiinta noastra!

P.S. - Iata o dovada de 11 minute, a ceea ce spuneam mai devreme: http://www.youtube.com/watch?feature...&v=47fYZkwScSY

[Mosh-Neagu]

Florin, multumesc pentru PM si mai ales pentru modificarea care ai facut-o la "profil", intelegand acum ca de fapt si tu esti ortodox, dar doresti in felul tau sa tragi un semnal de alarma.
Imi cer iertare fiindca m-am pripit. De obicei, cei ce vin cu astfel de citate sunt inconfundabili. Iar tu pareai unul dintre ei. De obicei noi pe-aici, ca sa ne inteleptim unii pe altii, facem trimitere la sfintii parinti, mult induhovniciti, fiindca interpretarile pe care le dam noi versetelor, lasa mult de dorit. De aceea e de preferat, pe langa duhovnic, scrierile sfintilor parinti, atunci cand dorim sa intelegem Sf. Scriptura, sau psalmii.
Dumnezeu sa-ti lumineze pasii si te mai asteptam cu drag.

[Florin_cj]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Florin, multumesc pentru PM si mai ales pentru modificarea care ai facut-o la "profil", intelegand acum ca de fapt si tu esti ortodox, dar doresti in felul tau sa tragi un semnal de alarma.
Imi cer iertare fiindca m-am pripit. De obicei, cei ce vin cu astfel de citate sunt inconfundabili. Iar tu pareai unul dintre ei. De obicei noi pe-aici, ca sa ne inteleptim unii pe altii, facem trimitere la sfintii parinti, mult induhovniciti, fiindca interpretarile pe care le dam noi versetelor, lasa mult de dorit. De aceea e de preferat, pe langa duhovnic, scrierile sfintilor parinti, atunci cand dorim sa intelegem Sf. Scriptura, sau psalmii.
Dumnezeu sa-ti lumineze pasii si te mai asteptam cu drag.

Nu ai de ce sa iti ceri iertare fata de mine, dar stiu ca tu ai vrut sa ma salvezi si sa ma aduci la calea cea dreapta! Doar ai facut ceea ce a fost de trebuinta, pentru ca m-ai indemnat sa mai cercetez in mine, pentru ca acolo voi gasi ascuns daca sta ceva necurat, nu in fratii mei!
Ma bucur sa vad oameni care apara Adevarul si care cerceteaza in ei, mai inainte de a cerceta pe fratii lui.
Iti multumesc si eu! Dumnezeu sa ne lumineze pe noi pe toti cu intelepciunea Lui!

[Ekaterina]

Care sunt principalele preconcepţii, greşeli în relaţia cu un duhovnic? Ce se poate cere şi aştepta de la un duhovnic?

Este, într-adevăr, un subiect foarte complex și extrem de important. Am să mă opresc, deocamdată, la două aspecte, care îmi vin în minte acum și pe care le consider a avea un impact major în relația cu duhovnicul. Primul ar privi disocierea sau distincția pe care trebuie să o facem între preotul care primește mărturisirea păcatelor și dă dezlegarea de ele în numele lui Dumnezeu și părintele duhovnicesc. De cele mai multe ori se face confuzie între cele două, cu consecințe negative.

Dacă vedem în preotul care primește mărturisirea mai curând pe părintele duhovnicesc, atunci dialogul nostru va fi concentrat asupra discutării problemelor și a soluțiilor pe care le așteptăm de la acesta. În cazul acesta, se minimalizează conținutul propriu zis al Tainei Sfintei Spovedanii, care privește mărturisirea clară a păcatelor, însoțită de părerea de rău și de făgăduința de a nu le mai repeta și dă dezlegarea de păcate. Lucrul acesta este cel mai frecvent în cazul tinerilor.

Dacă vedem în preot numai pe slujitorul bisericesc care primește mărturisirea păcatelor și dă iertarea – deși nu este puțin lucru, ci chiar mult mai important decât orice sfat duhovnicesc – atunci putem neglija relația duhovnicească de îndrumare și de ascultare, de supunere a voii tale unui părinte. Cele două ipostase se întâlnesc, în cele mai multe cazuri, în persoana aceluiași preot, dar ele pot fi și distincte. În obștile monahale, de exemplu, unul este preotul căruia te spovedești și altul este părintele duhovnicesc căruia îi supui întreaga ta voință și care își asumă responsabilitatea îndrumării tale duhovnicești.

Propunerea mea nu este să avem un părinte duhovnicesc diferit de preotul care în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii ne dezleagă de păcatele mărturisite, ci de a face distincție între cele două slujiri. Sigur că cea mai eficientă sfătuire este cea care se face în scaunul spovedaniei, dar sfătuirea se poate face în orice alt context. Să ne amintim de atmosfera Patericelor, unde părinții mergeau numai după sfat la Bătrâni. Poate că cel mai bine ar fi să facem noi o foarte clară distincție între mărturisirea propriu-zisă a păcatelor, căreia trebuie să-i acordăm maximă atenție și să n-o strecurăm printre discuții lungi cu duhovnicul, pe de o parte și îndrumare duhovnicească, pe de altă parte.

Un alt aspect legat de duhovnic, pe care l-am desprins din experiența mea de până acum, îl reprezintă riscul de a-l încărca pe duhovnic cu sarcini și ipostase care nu țin de condiția lui de duhovnic. Și am să mă explic. Duhovnicul devine la un moment dat un înlocuitor sau un substitut sau o proiecție ideală a ceea ce lipsește credinciosului. Dacă credinciosul tânăr nu are un tată pe placul lui există riscul să-l înlocuiască cu duhovnicul, ceea ce este greșit. Aveam de a face tot cu confuzii grave. Dacă soția nu are un soț pe placul ei, există riscul să deplaseze raportarea ei la bărbat către duhovnic.

Aici este riscul cel mai mare și cel mai frecvent. Nu mă refer, Doamne ferește, la sentimente necurate, ci la raportarea propriu-zisă ca fire femeiască la fire bărbătească. Riscul acesta este hrănit de faptul că soțul reprezintă o concretețe verificabilă din toate punctele de vedere, care-și face foarte repede vădite neputințele, în timp ce duhovnicul reprezintă o proiecție ideală a bărbatului. Am în vedere mai ales nevoia soției de a se raporta la autoritatea bărbatului. A se avea în vedere și predispoziția frecvent întâlnită la femei de a plonja în reverii și lumii utopice.

În astfel de situații duhovnicului i se cere să preia coordonarea în amănunt a vieții respectivului credincios, să dea soluții la toate problemele practice cu care se confruntă acesta. Intră în discuție aici încă o chestiune foarte delicată: până unde poate duhovnicul să-și asume viața și deciziile privind viața cotidiană a credinciosului. Poate el să hotărască dacă să se căsătorească sau nu, cu cine să se căsătorească, ce facultate să facă, ce serviciu să ia, ce afaceri să facă, dacă să se împrumute sau nu la bancă etc.?

Punctul meu de vedere este că duhovnicul nu trebuie să hotărască în locul unei alte persoane, că fiecare persoană umană, în temeiul libertății și al responsabilității, trebuie să-și asume în cele din urmă exclusiv orice hotărâre. Duhovnicul poate să-l ajute să înțeleagă mai bine lucrurile și mai ales să deslușească impactul duhovnicesc al oricărei decizii. Duhovnicul îl poate ajuta pe credincios să-și citească mai bine motivațiile lăuntrice, resorturile adânci, intențiile ascunse care l-ar determina spre o decizie sau alta etc. Dar nu cred că este bine să hotărască în locul altei persoane. (Parintele Constantin Coman)

În prealabil postat de Ekaterina

Care sunt principalele preconcepţii, greşeli în relaţia cu un duhovnic? Ce se poate cere şi aştepta de la un duhovnic?

Este, într-adevăr, un subiect foarte complex și extrem de important. Am să mă opresc, deocamdată, la două aspecte, care îmi vin în minte acum și pe care le consider a avea un impact major în relația cu duhovnicul. Primul ar privi disocierea sau distincția pe care trebuie să o facem între preotul care primește mărturisirea păcatelor și dă dezlegarea de ele în numele lui Dumnezeu și părintele duhovnicesc. De cele mai multe ori se face confuzie între cele două, cu consecințe negative.

Dacă vedem în preotul care primește mărturisirea mai curând pe părintele duhovnicesc, atunci dialogul nostru va fi concentrat asupra discutării problemelor și a soluțiilor pe care le așteptăm de la acesta. În cazul acesta, se minimalizează conținutul propriu zis al Tainei Sfintei Spovedanii, care privește mărturisirea clară a păcatelor, însoțită de părerea de rău și de făgăduința de a nu le mai repeta și dă dezlegarea de păcate. Lucrul acesta este cel mai frecvent în cazul tinerilor.

Dacă vedem în preot numai pe slujitorul bisericesc care primește mărturisirea păcatelor și dă iertarea – deși nu este puțin lucru, ci chiar mult mai important decât orice sfat duhovnicesc – atunci putem neglija relația duhovnicească de îndrumare și de ascultare, de supunere a voii tale unui părinte. Cele două ipostase se întâlnesc, în cele mai multe cazuri, în persoana aceluiași preot, dar ele pot fi și distincte. În obștile monahale, de exemplu, unul este preotul căruia te spovedești și altul este părintele duhovnicesc căruia îi supui întreaga ta voință și care își asumă responsabilitatea îndrumării tale duhovnicești.

Propunerea mea nu este să avem un părinte duhovnicesc diferit de preotul care în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii ne dezleagă de păcatele mărturisite, ci de a face distincție între cele două slujiri. Sigur că cea mai eficientă sfătuire este cea care se face în scaunul spovedaniei, dar sfătuirea se poate face în orice alt context. Să ne amintim de atmosfera Patericelor, unde părinții mergeau numai după sfat la Bătrâni. Poate că cel mai bine ar fi să facem noi o foarte clară distincție între mărturisirea propriu-zisă a păcatelor, căreia trebuie să-i acordăm maximă atenție și să n-o strecurăm printre discuții lungi cu duhovnicul, pe de o parte și îndrumare duhovnicească, pe de altă parte.

Un alt aspect legat de duhovnic, pe care l-am desprins din experiența mea de până acum, îl reprezintă riscul de a-l încărca pe duhovnic cu sarcini și ipostase care nu țin de condiția lui de duhovnic. Și am să mă explic. Duhovnicul devine la un moment dat un înlocuitor sau un substitut sau o proiecție ideală a ceea ce lipsește credinciosului. Dacă credinciosul tânăr nu are un tată pe placul lui există riscul să-l înlocuiască cu duhovnicul, ceea ce este greșit. Aveam de a face tot cu confuzii grave. Dacă soția nu are un soț pe placul ei, există riscul să deplaseze raportarea ei la bărbat către duhovnic.

Aici este riscul cel mai mare și cel mai frecvent. Nu mă refer, Doamne ferește, la sentimente necurate, ci la raportarea propriu-zisă ca fire femeiască la fire bărbătească. Riscul acesta este hrănit de faptul că soțul reprezintă o concretețe verificabilă din toate punctele de vedere, care-și face foarte repede vădite neputințele, în timp ce duhovnicul reprezintă o proiecție ideală a bărbatului. Am în vedere mai ales nevoia soției de a se raporta la autoritatea bărbatului. A se avea în vedere și predispoziția frecvent întâlnită la femei de a plonja în reverii și lumii utopice.

În astfel de situații duhovnicului i se cere să preia coordonarea în amănunt a vieții respectivului credincios, să dea soluții la toate problemele practice cu care se confruntă acesta. Intră în discuție aici încă o chestiune foarte delicată: până unde poate duhovnicul să-și asume viața și deciziile privind viața cotidiană a credinciosului. Poate el să hotărască dacă să se căsătorească sau nu, cu cine să se căsătorească, ce facultate să facă, ce serviciu să ia, ce afaceri să facă, dacă să se împrumute sau nu la bancă etc.?

Punctul meu de vedere este că duhovnicul nu trebuie să hotărască în locul unei alte persoane, că fiecare persoană umană, în temeiul libertății și al responsabilității, trebuie să-și asume în cele din urmă exclusiv orice hotărâre. Duhovnicul poate să-l ajute să înțeleagă mai bine lucrurile și mai ales să deslușească impactul duhovnicesc al oricărei decizii. Duhovnicul îl poate ajuta pe credincios să-și citească mai bine motivațiile lăuntrice, resorturile adânci, intențiile ascunse care l-ar determina spre o decizie sau alta etc. Dar nu cred că este bine să hotărască în locul altei persoane. (Parintele Constantin Coman)

Foarte interesant şi folositor! Mulţumim pentru postare!

[Leonid7]

În prealabil postat de sophia

Revin la un topic mai vechi, pornind de la un alt fir de discutie despre schimbarea duhovnicului.
Ca sa-l schimbi trebuie mai intai sa stii ce sa cauti.

Eu am doua probleme in acest sens:

1. Colaborarea duhovnic cu psiholog/psihoterapeut
Cred ca in multe cazuri este cel mai bine ca omul sa beneficieze de amandoi.
Ma gandesc chiar la o conclucrare intre cei doi pentru agasi calea de a ajuta un om. Ei nu se pot exclude unul pe altul si nici nu e bine.
Poate ca ar fi utila chiar cate o intalnire in trei: duhovnic, psiholog, pacient/ucenic.

2. Duhovnicul este numai barbat.
Cred ca si aici este o problema, una din cele care pot ingradi si bloca pe multi, mai ales pe femei.
Duhovnicul poate comunica bine cu un barbat, un copil, caci are ceva comun cu ei. Dar este mai greu cu femeile.
Pe de o parte duhovnicul are problemel lui vis-a-vis de femei (ispite, sotie, sau si mai greu n-are sotie), pe de alta parte si femeia are problemele ei in a comunica cu un barbat (strain).
Nu degeaba, o serie de lucruri erau facute pe vremea lui Iisus, de catre femeile diaconite.
De ce nu s-ar putea face la fel si azi, sa fie pregatite femei duhovnice?

Eu as avea nevoie de o femeie duhovnic/terapeut/medic . Ai idee unde as putea-o gasi?