Duhovnicul - cine este, cu ce te poate ajuta?

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Revin la un topic mai vechi, pornind de la un alt fir de discutie despre schimbarea duhovnicului.
Ca sa-l schimbi trebuie mai intai sa stii ce sa cauti.

Eu am doua probleme in acest sens:

1. Colaborarea duhovnic cu psiholog/psihoterapeut
Cred ca in multe cazuri este cel mai bine ca omul sa beneficieze de amandoi.
Ma gandesc chiar la o conclucrare intre cei doi pentru agasi calea de a ajuta un om. Ei nu se pot exclude unul pe altul si nici nu e bine.
Poate ca ar fi utila chiar cate o intalnire in trei: duhovnic, psiholog, pacient/ucenic.

2. Duhovnicul este numai barbat.
Cred ca si aici este o problema, una din cele care pot ingradi si bloca pe multi, mai ales pe femei.
Duhovnicul poate comunica bine cu un barbat, un copil, caci are ceva comun cu ei. Dar este mai greu cu femeile.
Pe de o parte duhovnicul are problemel lui vis-a-vis de femei (ispite, sotie, sau si mai greu n-are sotie), pe de alta parte si femeia are problemele ei in a comunica cu un barbat (strain).
Nu degeaba, o serie de lucruri erau facute pe vremea lui Iisus, de catre femeile diaconite.
De ce nu s-ar putea face la fel si azi, sa fie pregatite femei duhovnice?

1. Da, este o idee foarte buna, cred! Cunosc unii oameni care merg si la duhovnic si la psiholog si asta a dat rezultate foarte bune. Au putut evolua si spiritual, si sufleteste.

2. Existau pe vremuri in manastiri si se pare ca mai exista si mame spirituale, calugarite care au darul indrumarii duhovnicesti si la care vin oamenii sa ceara sfaturi. Bineinteles, nu au harul de a ierta pacatele. Dar la inceput functia de parinte spiritual era diferita de cea de preot. Sopovedania era doar pentru pacatele grave, iar calugarii aveau un ghid spiritual, 'batranul' lor.
Nu stiu daca in Romania se mai obisnuieste, dar stiu ca la ortodocsii arabi si greci mai exista si mame spirituale.

Ma gandesc ca ar trebui sa revenim la forme mai putin institutionalizate de indrumare spirituala. Daca de ex. cunoastem o femeie mai inaintata decat noi pe calea credintei si a vietii, putem sa o consideram ca pe o inrumatoare si sa ii cerem sfatul, nu trebuie sa fie hirotonita pentru asta..

[zaharia_2009]

Iti propun spre intelegerea nevoi si a raportului duhovnic-psiholog sa-l lecturezi cu mare atentie pe parintele Paisie aghioritu. Cred ca de auzit ai auzit despre el si nu stam sa discutam acum autoritatea lui. Dac nu ai citit nuimic de acest parinte este cu atit mai bine ,pt. ca ai ocazia sa o iei de la inceput ,cu atentie pt. ca scrie absolut deosebit.
Este insa bine sa fim oameni pretentiosi,rezervati si cu mult discernamint fata de ,,importuri",buni cunoscatori ai ortodoxiei si bine infipti in ea ,vinduti la propriu cu inima si sufletul ei,si sa nu fim frunze in vintul contemporaneitatii. Psihologia a prins bine la societatile secularizate in care biserica si-a pierdut caracterul absolut duhovnicesc si duhul sfint mindrindu-se insa cu noua achizitie a utilitarismului,in societatile desacralizate in care D.zeu este doar un model artistic si arhaic.Omul dezbracat de D.zeu(,,citi in hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat") de mai multe generatii,omul care nu mai cere si nu mai maninca ,,piinea cea de toate zilele"(adica dumnezeiasca euharistie),omul care nu merge sa se vindece la sf. si dumnezeiasca taina a maslului,omul care ignora existenta si continua lucrare a ispititorului,omul care nu-l traieste pe Hristos in inima lui in permanenta ci il rationeaza in intelectul sau ca existent,omul care nu se marturiseste periodic amanuntit,amanuntit de pacatele sale dar mai ales omul care nici nu vrea sa stie ca viata sa este normata de sf. canoane ... este omul care cauta,crede,simpte nevoia si si recomanda altora ...PSIHOLOGIA. Nu are nici o legatura asa-zisul comportament ,,retrograd" al trairii si marturisirii vi,cu toata inima, al lui Hristos si ,,salvarea" omului aflat in nevoie de o noua stiinta. Sa ne amintim pozitia parintelui Cleopa cind era internat in spital la Tg.Neamt si il tot imboldea doctorita sa bea 2 oua pt. a-i face o colecistografie la fiere(era in post)iar el refuzind i-a spus : ,,...du-te doamna doctor cu ouale dumitale ca eu nu cred in ele. Dar in ce crezi dumneata? Eu cred in Hristos si atit!"
Ce spunea sf. ap. Pavel ? : ,,... toate imi sunt ingaduite dar nu toate-mi folosesc,toate imi sint ingaduite dar nu toate zidesc..."
Da, toate imi sunt ingaduite(D.zeu nu a interzis psihologia !) dar nu toaste imi linistesc sufletul,mi-l desleaga de pacate si mi-l mintuiesc.
Alegerea este a fiecaruia !... ca si credinta!

[Florin_cj]

În prealabil postat de zaharia_2009

Iti propun spre intelegerea nevoi si a raportului duhovnic-psiholog sa-l lecturezi cu mare atentie pe parintele Paisie aghioritu. Cred ca de auzit ai auzit despre el si nu stam sa discutam acum autoritatea lui. Dac nu ai citit nuimic de acest parinte este cu atit mai bine ,pt. ca ai ocazia sa o iei de la inceput ,cu atentie pt. ca scrie absolut deosebit.
Este insa bine sa fim oameni pretentiosi,rezervati si cu mult discernamint fata de ,,importuri",buni cunoscatori ai ortodoxiei si bine infipti in ea ,vinduti la propriu cu inima si sufletul ei,si sa nu fim frunze in vintul contemporaneitatii. Psihologia a prins bine la societatile secularizate in care biserica si-a pierdut caracterul absolut duhovnicesc si duhul sfint mindrindu-se insa cu noua achizitie a utilitarismului,in societatile desacralizate in care D.zeu este doar un model artistic si arhaic.Omul dezbracat de D.zeu(,,citi in hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat") de mai multe generatii,omul care nu mai cere si nu mai maninca ,,piinea cea de toate zilele"(adica dumnezeiasca euharistie),omul care nu merge sa se vindece la sf. si dumnezeiasca taina a maslului,omul care ignora existenta si continua lucrare a ispititorului,omul care nu-l traieste pe Hristos in inima lui in permanenta ci il rationeaza in intelectul sau ca existent,omul care nu se marturiseste periodic amanuntit,amanuntit de pacatele sale dar mai ales omul care nici nu vrea sa stie ca viata sa este normata de sf. canoane ... este omul care cauta,crede,simpte nevoia si si recomanda altora ...PSIHOLOGIA. Nu are nici o legatura asa-zisul comportament ,,retrograd" al trairii si marturisirii vi,cu toata inima, al lui Hristos si ,,salvarea" omului aflat in nevoie de o noua stiinta. Sa ne amintim pozitia parintelui Cleopa cind era internat in spital la Tg.Neamt si il tot imboldea doctorita sa bea 2 oua pt. a-i face o colecistografie la fiere(era in post)iar el refuzind i-a spus : ,,...du-te doamna doctor cu ouale dumitale ca eu nu cred in ele. Dar in ce crezi dumneata? Eu cred in Hristos si atit!"
Ce spunea sf. ap. Pavel ? : ,,... toate imi sunt ingaduite dar nu toate-mi folosesc,toate imi sint ingaduite dar nu toate zidesc..."
Da, toate imi sunt ingaduite(D.zeu nu a interzis psihologia !) dar nu toaste imi linistesc sufletul,mi-l desleaga de pacate si mi-l mintuiesc.
Alegerea este a fiecaruia !... ca si credinta!

Cu cat veti fi mai multi invatatori ai Cuvantului Lui Dumnezeu cu atat judecata va fi mai grea!
Cuvantul Lui Dumnezeu adus noua prin singurul fara de pacat, Dumnezeu a intrupat in om pentru ca noi sa credem Cuvantul pe Isus Hristos care a indemnat la iubire adevarata intre oameni, a indemnat la rabdare, a indemnat la a face totul in Adevar, a indemnat la smerenie.
Nu sta scris? Templul Lui Dumnezeu este in voi?
Dragostea fata de oameni, Adevarul, smerenia nu cunosc viclenie, mandrie, minciuna sau ura!
Tot Pavel a mai spus:
. Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă* v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri.
*Mat. 10:6; Luc. 24:47; Fap. 3:26; Fap. 13:46
27. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut* pe Isus; şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit** cuvintele Prorocilor, care† se citesc în fiecare Sabat.
*Luc. 23:34; Fap. 3:17; 1Cor. 2:8. **Fap. 14, 15; Fap. 15:21. †Luc. 24:20, 44; Fap. 26:22; Fap. 28:23
28. Măcar că* n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi** ei au cerut lui Pilat să-L omoare.
În adevăr, însuşirile nevăzute* ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;
*Ps. 19:1, etc.; Fap. 14:17; Fap. 17:27
21. fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte*, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.
*2Împ. 17:15; Ier. 2:5; Efes. 4:17, 18
22. S-au* fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit;
*Ier. 10:14
23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
*Deut. 4:16, etc.; Ps. 106:20; Isa. 40:18, 25; Ier. 2:11; Ezec. 8:10; Fap. 17:29
24. De aceea*, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că** îşi necinstesc singuri† trupurile;
*Ps. 81:12; Fap. 7:42; Efes. 4:18, 19; 2Tes. 2:11, 12. **1Cor. 6:18; 1Tes. 4:4; 1Pet. 4:3. †Lev. 18:22
25. căci au schimbat în minciună adevărul* lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în** locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Florin_cj

23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

În prealabil postat de Florin_cj

23. şi au schimbat slava Dumnezeului* nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.

Desi identice, acestea sunt doua mesaje postate pe threaduri diferite!!!
Ai inceput atat de frumos incat chiar m-ai impresionat. Acum, inteleg ca esti de cealalta parte a baricadei, desi in aparenta in aceeasi tabara. Nu te pronunta impotriva sfintelor icoane, fiindca nu de Duhul lui Dumnezeu esti stapanit, chiar daca te folosesti de citate. Atat psalmii cat si sfintele evanghelii sunt pline de aparente care parca instiga la revolta si dezbinare. E nevoie de acel "ceva" lasat de Mantuitor prin sfintii apostoli, tuturor sfintilor parinti marturisitori care s-au inchinat sfintelor icoane, care s-au jertfit credintei ortodoxe, care ne-au lasat sfinte moaste izvoratoare de mir si facatoare de mari minuni si care ne-au lasat noua cuvinte de invatatura prin har de netagaduit. Cand vorbim de Sf Antonie cel Mare, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, Sf Nicolaie si cati alti sfinti parinti pentru care atat Sfintele Icoane cat si Sfintele Taine, dar mai ales Preasfanta Fecioara pe care voi le tagaduiti, deja nu mai vorbim de necunostinta, fiindca toate astea sunt palpabine si cat se poate de reale, ci de mandrie, inselare, indaradnicie, lipsa de vointa in cunoasterea acelui Adevar prin care sa ne mantuim cu adevarat. Pana la urma am putea spune ca nu omul e vinovat, fiindca el nu stie ca este in greseala... Dar Dumnezeu ne tot trimite "telegrame" ca daca ne ostenim pe drumul inselarii, tot inafara staulului ne vom situa, iar mai devreme sau mai tarziu, tot ai "lupului" suntem haraziti, fiindca el ne paste!... Arata-mi unul care n-a crezut in sfinte icoane, in Sf. Fecioara si nu a ravnit toata viata lui sa se impartaseasca cu Sfintele Taine (chiar daca a fost in pustie sau in inchisori comuniste) si care sa fi devenit sfant cu moaste izvoratoare de mir!... Si diavolul face minuni, dar numai cat ii ingaduie Dumnezeu. De ce te opresti la ele. Pune osteneala ta la Picioarele adevaratului Iisus si vei descoperi diferenta. Acum e euforie de grup, nu harul lui Dumnezeu!... Iarta-ma, te rog. Tu poti sa spui lucruri extrem de folositoare, care insa sa nu contrazica cu nimic propria noastra credinta, ci dimpotriva. Dar in acelasi timp, daca esti un sol al vrajmasului, nu vei putea fi niciodata "fratele meu", chiar daca mi-as dori. Si tu esti dintre "cei chemati" la mantuire. Nu eu te chem, fiindca sunt nevrednic si nu pot convinge eu prin filozofia si interpretarile mele, pe nimeni. Mantuitorul ne cheama, acolo, intr-una "Sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica", unde sa ne cuminecam cu smerenie din Sangele si Trupul lui Hristos. Asta inseamna sa fii in "staul". Toata osteneala noastra in afara "staulului", nu e nici apostolat, nici fapta buna, ci chemare spre mandrie, sminteala si neascultare.
Dumnezeu si Mantuitorul Hristos, sa aiba mila de noi toti, iar noi sa primim gandurile Lui in sufletele noastre, iar pe cele poleite ale vrajmasului, sa le alungam cu toata fiinta noastra!

P.S. - Iata o dovada de 11 minute, a ceea ce spuneam mai devreme: http://www.youtube.com/watch?feature...&v=47fYZkwScSY

[Mosh-Neagu]

Florin, multumesc pentru PM si mai ales pentru modificarea care ai facut-o la "profil", intelegand acum ca de fapt si tu esti ortodox, dar doresti in felul tau sa tragi un semnal de alarma.
Imi cer iertare fiindca m-am pripit. De obicei, cei ce vin cu astfel de citate sunt inconfundabili. Iar tu pareai unul dintre ei. De obicei noi pe-aici, ca sa ne inteleptim unii pe altii, facem trimitere la sfintii parinti, mult induhovniciti, fiindca interpretarile pe care le dam noi versetelor, lasa mult de dorit. De aceea e de preferat, pe langa duhovnic, scrierile sfintilor parinti, atunci cand dorim sa intelegem Sf. Scriptura, sau psalmii.
Dumnezeu sa-ti lumineze pasii si te mai asteptam cu drag.

[Florin_cj]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Florin, multumesc pentru PM si mai ales pentru modificarea care ai facut-o la "profil", intelegand acum ca de fapt si tu esti ortodox, dar doresti in felul tau sa tragi un semnal de alarma.
Imi cer iertare fiindca m-am pripit. De obicei, cei ce vin cu astfel de citate sunt inconfundabili. Iar tu pareai unul dintre ei. De obicei noi pe-aici, ca sa ne inteleptim unii pe altii, facem trimitere la sfintii parinti, mult induhovniciti, fiindca interpretarile pe care le dam noi versetelor, lasa mult de dorit. De aceea e de preferat, pe langa duhovnic, scrierile sfintilor parinti, atunci cand dorim sa intelegem Sf. Scriptura, sau psalmii.
Dumnezeu sa-ti lumineze pasii si te mai asteptam cu drag.

Nu ai de ce sa iti ceri iertare fata de mine, dar stiu ca tu ai vrut sa ma salvezi si sa ma aduci la calea cea dreapta! Doar ai facut ceea ce a fost de trebuinta, pentru ca m-ai indemnat sa mai cercetez in mine, pentru ca acolo voi gasi ascuns daca sta ceva necurat, nu in fratii mei!
Ma bucur sa vad oameni care apara Adevarul si care cerceteaza in ei, mai inainte de a cerceta pe fratii lui.
Iti multumesc si eu! Dumnezeu sa ne lumineze pe noi pe toti cu intelepciunea Lui!

[Ekaterina]

Care sunt principalele preconcepţii, greşeli în relaţia cu un duhovnic? Ce se poate cere şi aştepta de la un duhovnic?

Este, într-adevăr, un subiect foarte complex și extrem de important. Am să mă opresc, deocamdată, la două aspecte, care îmi vin în minte acum și pe care le consider a avea un impact major în relația cu duhovnicul. Primul ar privi disocierea sau distincția pe care trebuie să o facem între preotul care primește mărturisirea păcatelor și dă dezlegarea de ele în numele lui Dumnezeu și părintele duhovnicesc. De cele mai multe ori se face confuzie între cele două, cu consecințe negative.

Dacă vedem în preotul care primește mărturisirea mai curând pe părintele duhovnicesc, atunci dialogul nostru va fi concentrat asupra discutării problemelor și a soluțiilor pe care le așteptăm de la acesta. În cazul acesta, se minimalizează conținutul propriu zis al Tainei Sfintei Spovedanii, care privește mărturisirea clară a păcatelor, însoțită de părerea de rău și de făgăduința de a nu le mai repeta și dă dezlegarea de păcate. Lucrul acesta este cel mai frecvent în cazul tinerilor.

Dacă vedem în preot numai pe slujitorul bisericesc care primește mărturisirea păcatelor și dă iertarea – deși nu este puțin lucru, ci chiar mult mai important decât orice sfat duhovnicesc – atunci putem neglija relația duhovnicească de îndrumare și de ascultare, de supunere a voii tale unui părinte. Cele două ipostase se întâlnesc, în cele mai multe cazuri, în persoana aceluiași preot, dar ele pot fi și distincte. În obștile monahale, de exemplu, unul este preotul căruia te spovedești și altul este părintele duhovnicesc căruia îi supui întreaga ta voință și care își asumă responsabilitatea îndrumării tale duhovnicești.

Propunerea mea nu este să avem un părinte duhovnicesc diferit de preotul care în cadrul Tainei Sfintei Spovedanii ne dezleagă de păcatele mărturisite, ci de a face distincție între cele două slujiri. Sigur că cea mai eficientă sfătuire este cea care se face în scaunul spovedaniei, dar sfătuirea se poate face în orice alt context. Să ne amintim de atmosfera Patericelor, unde părinții mergeau numai după sfat la Bătrâni. Poate că cel mai bine ar fi să facem noi o foarte clară distincție între mărturisirea propriu-zisă a păcatelor, căreia trebuie să-i acordăm maximă atenție și să n-o strecurăm printre discuții lungi cu duhovnicul, pe de o parte și îndrumare duhovnicească, pe de altă parte.

Un alt aspect legat de duhovnic, pe care l-am desprins din experiența mea de până acum, îl reprezintă riscul de a-l încărca pe duhovnic cu sarcini și ipostase care nu țin de condiția lui de duhovnic. Și am să mă explic. Duhovnicul devine la un moment dat un înlocuitor sau un substitut sau o proiecție ideală a ceea ce lipsește credinciosului. Dacă credinciosul tânăr nu are un tată pe placul lui există riscul să-l înlocuiască cu duhovnicul, ceea ce este greșit. Aveam de a face tot cu confuzii grave. Dacă soția nu are un soț pe placul ei, există riscul să deplaseze raportarea ei la bărbat către duhovnic.

Aici este riscul cel mai mare și cel mai frecvent. Nu mă refer, Doamne ferește, la sentimente necurate, ci la raportarea propriu-zisă ca fire femeiască la fire bărbătească. Riscul acesta este hrănit de faptul că soțul reprezintă o concretețe verificabilă din toate punctele de vedere, care-și face foarte repede vădite neputințele, în timp ce duhovnicul reprezintă o proiecție ideală a bărbatului. Am în vedere mai ales nevoia soției de a se raporta la autoritatea bărbatului. A se avea în vedere și predispoziția frecvent întâlnită la femei de a plonja în reverii și lumii utopice.

În astfel de situații duhovnicului i se cere să preia coordonarea în amănunt a vieții respectivului credincios, să dea soluții la toate problemele practice cu care se confruntă acesta. Intră în discuție aici încă o chestiune foarte delicată: până unde poate duhovnicul să-și asume viața și deciziile privind viața cotidiană a credinciosului. Poate el să hotărască dacă să se căsătorească sau nu, cu cine să se căsătorească, ce facultate să facă, ce serviciu să ia, ce afaceri să facă, dacă să se împrumute sau nu la bancă etc.?

Punctul meu de vedere este că duhovnicul nu trebuie să hotărască în locul unei alte persoane, că fiecare persoană umană, în temeiul libertății și al responsabilității, trebuie să-și asume în cele din urmă exclusiv orice hotărâre. Duhovnicul poate să-l ajute să înțeleagă mai bine lucrurile și mai ales să deslușească impactul duhovnicesc al oricărei decizii. Duhovnicul îl poate ajuta pe credincios să-și citească mai bine motivațiile lăuntrice, resorturile adânci, intențiile ascunse care l-ar determina spre o decizie sau alta etc. Dar nu cred că este bine să hotărască în locul altei persoane. (Parintele Constantin Coman)

[Marius22]

În prealabil postat de Fani71

Dar la inceput functia de parinte spiritual era diferita de cea de preot. Sopovedania era doar pentru pacatele grave, iar calugarii aveau un ghid spiritual, 'batranul' lor. Nu stiu daca in Romania se mai obisnuieste, dar stiu ca la ortodocsii arabi si greci mai exista si mame spirituale.

Ma gandesc ca ar trebui sa revenim la forme mai putin institutionalizate de indrumare spirituala. Daca de ex. cunoastem o femeie mai inaintata decat noi pe calea credintei si a vietii, putem sa o consideram ca pe o inrumatoare si sa ii cerem sfatul, nu trebuie sa fie hirotonita pentru asta..

Sfantul Simeon Noul Teolog facea distinctie intre duhovnicia sacramentala prin "punerea mainilor", deci prin succesiune apostolica, si cea harismatica. Pentru cea de-a doua situatie, acesta il da ca exemplu pe parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul, care nu fusese hirotonit, dar care primise harul duhovniciei direct de la Dumnezeu.

[aurel1211]

Doar preotul poate fi duhovnic . El este pentru fiecare mai mult decat un prieten , un om care ne cunoaste tainele inimii si care ne poate ajuta cu leacul adecvant pentru vindecarea bubelor . Suntem obligati fiecare sa ne cautam un duhovnic chiar daca ar trebui sa mergem pana la marginea pamantului .
Omul se poate spovedi la mai multi preoti dar duhovnic doar un singur preot ii este . De ce ? Fiindca mergand cat de cat la un anumit interval de timp sa ne spovedim la el ne cunoaste sufletul , el ne cunoaste caderiile , el stii cel mai bine dintre toti cum sa ne ridice dupa ce am cazut . El ne ajuta sa nu mai cadem atata de des.
Caci ascultand de duhnovnic , de fapt nu de el ascultam , ascultam de Hristos . Si in general cam toate deciziile din viata aceasta pe care le luam mai mici sau mai mari ar fi bine sa le luam sub indrumarea duhovnicului astfel sa se faca voia lui Dumnezeu prin el .
Doamne ajuta sper sa va fie de folos .

[Decebal]

În prealabil postat de Marius22

Sfantul Simeon Noul Teolog facea distinctie intre duhovnicia sacramentala prin "punerea mainilor", deci prin succesiune apostolica, si cea harismatica. Pentru cea de-a doua situatie, acesta il da ca exemplu pe parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul, care nu fusese hirotonit, dar care primise harul duhovniciei direct de la Dumnezeu.

Învăţătura Sf Simeon Noul Teolog, ca şi a celorlalţi părinţi autentici ai Tradiţiei autentice a Bisericii susţineau şi susţin că de fapt la duhovnicia sacramentală trebuie să înainteze cei care au deja pe cea harismatică sau viaţă autentică în Duhul Sfânt. Prin asta se vede încă o dată cât de mult contrazice biserica ortodoxă actuală doctrina Sfintei Tradiţii, cât de mult, în fapt, în afara Sfintei Tradiţii se situează adunarea ortodoxistă actuală. În schimb "marii duhovnici" negociatori de cele sfinte ai ortodoxiştilor, ai ortodocşilor de tarabă, de negoţ, recomandă şi pun accent pe cu totul alte aspecte decât viaţa spirituală autentică, mergând pe principiul consacrat de măreţii pseudo-ortodocşi: "Tipic, tipic, şi la inimă nimic!". Să facă ritual, să îşi umfle pipotele la strană, să se ţină de "Tipic" şi să o ia de la capăt (că la altceva nu se mai pricep şi nici nu prea au de unde să se priceapă), cam astea sunt criteriile după care se recomandă aşa zişii "buni duhovnici", adică după criterii în general exact împotriva criteriilor după care funcţionează Sfânta Tradiţie a Bisericii. Cine ia şi compară aceste "criterii" ortodoxiste cu învăţăturile unui Simeon Noul Teolog şi cu ale altora din aceeaşi categorie vede cât de mare este distanţa între adevărata Biserică a lui Hristos, reprezentată de unii ca Sf Simeon Noul Teolog, şi falsa biserică a lui Hristos, pseudo-ortodoxia, ortodoxia de larg consum, practicată cu febră de toţi dezorientaţii care se autoînchipuie pe ei mari oameni ai Duhului, dezorientaţi care la rândul lor îi duc pe alţii la dezorientare, aşa cum bine se vede spre exemplu în societatea rumânească pseudo-ortodoxă.

Norocul ortodoxiştilor că rumânilor puţin le pasă de biserică, de adevăr, de Dumnezeu, de mântuire şi că astfel pot să îşi ducă mizeria şi pseudo-ortodoxia mai departe fără a fi deranjaţi prea mult (măcar pe un termen scurt şi mediu, că oricum pe termen lung deja se cristalizează prăpădul "ortodoxiei" la rumâni), fără a avea prea multe reclamaţii, în ciuda nenumăratelor acte de malpraxis duhovnicesc pe care le comit cu onor "iscusiţii" "duhovnici"; în hărmălaia asta, în muşuroiul acesta de oameni nesimţiţi şi nesimţitori faţă de cele ale Duhului, în gloata asta de mulţi (şi paraleli) îşi pune biserica pseudo-ortodoxă rumânească toată baza; fără ei şi fără marele lor sprijin, în special financiar, dar şi acela de indiferenţă, probabil sistemul ticăloşit al pseudo-ortodoxiei ar capitula sau ar fi capitulat de mult. De aceea cârdăşia indiferenţilor paraleli cu biserica este atât de mult răsplătită de oamenii sistemului ticăloşit, de aceea oamenii de spirit sunt atât de dispreţuiţi şi de marginalizaţi de pseudo-aleşii lui Dumnezeu aici la porţile orientului unde totul este luat în batjocură, inclusiv, şi în mod special, numele lui Dumnezeu şi Sfânta Tradiţie a Bisericii lui Hristos.