Duhovnicul - cine este, cu ce te poate ajuta?

[stefan florin]

În prealabil postat de Leonid7

Iulian,Sophia vrea un duhovnic femeie ! Am si eu dreptul sa imi doresc la fel!

una e sa vrei, alta este sa si gasesti ceea ce vrei. In legatura cu un duhovnic femeie, este IMPOSIBIL in ortodoxie sa gasesti, pentru ca asa ceva NU exista.
ps: mai era pe aici o tipa care locuia in Franta si visa sa devina preot

[sophia]

În prealabil postat de stefan florin

una e sa vrei, alta este sa si gasesti ceea ce vrei. In legatura cu un duhovnic femeie, este IMPOSIBIL in ortodoxie sa gasesti, pentru ca asa ceva NU exista.
ps: mai era pe aici o tipa care locuia in Franta si visa sa devina preot

Din pacate duhovnicia este legata de preotie. Altfel s-ar putea rezolva. Sunt femei care studiaza teologia si predau in scoli, sau lucreaza in alte domenii ale ei, sunt sotii de preoti. Ele ar putea sa ajute si in acest domeniu, adica sa discute cu femeile si copiii, sfatuindu-le in diverse probleme. Asa ar mai ajuta pe preoti.
Nu e vorba sa preia functii strict ale preotului ci numai consultanta.
Sau pot lucra si femei psihologi ortodocsi in acest domeniu.
Daca s-ar vrea, s-ar gasi cai fara a contraveni Bisericii.

[DragosP]

Dar nu s-ar numi "duhovnic".

De ce „din păcate”? Duhovnicie vine de la „Duhul Sfânt”, pe care tot omul care-I urmează lui Hristos dorește și trebuie să-L dobândească. Iar felul în care Îl putem dobândi, calea pe care trebuie să mergem o învățăm de la cei care o cunosc mai bine decât noi, îndeosebi de la preoți, căci ei și-au închinat întreaga viață cunoașterii lui Dumnezeu și călăuzirii oamenilor către El.

Nu văd, așadar, cum să se despartă duhovnicia de preoție, preoții, prin natura slujirii lor, fiind cei mai familiarizați cu Duhul Sfânt.

Poate că de multe ori ei sunt asaltați de către credincioși sau credincioase cu probleme diverse, mai mult sau mai puțin personale, unele nefiind izvorâte din căutarea hotărâtă a mântuirii, ci lumești sau sufletești. Preotul îi va îndruma către Hristos, Cel care pe toate le vindecă, îi va învăța cum să trăiască în Biserică, însă de multe ori răspunsul nu e pe placul omului, care a venit să găsească soluții pentru a-și trăi viața așa cum știe și cum îi place, fără a vrea să și-o schimbe.

În cazurile astea, poate că nu s-a adresat persoanei potrivite, căci preotul-duhovnic nu este consilier pentru problemele acestei vieți dacă ele nu au în vedere mântuirea.
În astfel de cazuri poți merge la psiholog sau la consilier, care poate fi și femeie.

[DragosP]

Două meserii inventate ca urmare a despărțirii deja cronice de Dumnezeu.

[AlinB]

Sigur, si un prieten de la care ceri un sfat de suflet e tot un semn al despartirii cronice de Dumnezeu.

Sau este abia in momentul in care ala nu e prietenul tau cu o oarecare poate marunta experienta de viata si poate nu cel mai stralucit in materie de sfaturi, ci un profesionist oarecare?

Nu orice preot este si un bun sfatuitor intr-o chestiune de suflet, nu degeaba oamenii isi cauta duhovnic, nu se duc pur si simplu la ala care e mai aproape sau se nimereste.
Sa fie asta o fitza, neduhovniceasca?

De acord, nu e de ajuns să fie preot ca să fie și bun duhovnic. Pe de altă parte, duhovnicul nu este numai sfătuitor, ci și sacerdot. Iar spovedania este taină, în care pătrunzi ajutat (asistat) de unul căruia i s-a dat de la Dumnezeu acest dar și lucrare, prin succesiune apostolică, motiv pentru care trebuie să fie preot. Ceea ce se petrece la spovedanie nu este doar o convorbire între doi oameni, ci este Dumnezeu prezent, lucrând tainic cu harul său, simțit adesea de credincioși - ca o mână întinsă, ca o mângâiere, o ușurare de povară, o eliberare, o înnoire.

Dacă e vorba doar de sfat duhovnicesc, cred că acesta poate fi primit și de la oameni care nu sunt preoți, indiferent dacă fac sau nu parte din cler. Este destul de greu, însă, dacă te afli mai la începutul vieții în Hristos, să distingi între un bun sfătuitor și unul care doar pare așa. O rugăciune făcută înainte de a merge să cerem sfat sau de a ne găsi duhovnicul potrivit este necesară.

”Duhovnicul este bun in masura in care stie sa se roage si sa caute cuvant de la Dumnezeu, stergandu-se pe sine din fata omului, cautand adica la Dumnezeu ca El sa-i puna in inima cuvant, stiut sau nestiut lui, inteles sau neinteles lui, dar cuvantul pentru ucenic sa fie drept. Si pentru rugaciunea asta, buna sau proasta, inflacarata sau neinflacarata, cred ca Dumnezeu va face taina asta cu noi; si se vor uimi si ucenicii vostri, dar si mai mult ne vom uimi noi insine. Ma iertati ca vorbesc asa; nu stiu, poate ca vorbesc ceea ce deja stiti prea bine. Dar am intalnit in viata mea multi, unii chiar preoti, care nu stiau tainele acestea, si as vrea totusi sa le impartasesc sfintiilor voastre si sa le subliniez.

Revin: aici intervine o noua greutate in a fi duhovnic bun; intervine ca in toate tainele bisericesti. Cum se savarsesc tainele bisericesti? in virtutea vredniciei noastre de om? Biserica, de la inceput si pana astazi, spune: nu pentru vrednicia preotului. Si-l mangaie pe credincios: “nu pentru vrednicia preotului – n-ai nevoie sa-l critici sau sa-l ataci daca vezi in preot nevrednicii -, ci pentru credinta ta”; pentru rugaciunea ucenicului se naste in preot, vrednic sau nevrednic, cuvant de la Dumnezeu.

As vrea sa aduc doua cuvinte – unul de la Sfantul Siluan: un tanar i-a pus Sfantului Siluan intrebarea asta tragica pe care si-o pune si Prea Sfintitul: “De ce sunt asa de putini duhovnici buni astazi?” Si Sfantul Siluan ii da un raspuns probabil neinteles de tanar si neinteles de mine multi ani, dar in perspectiva pe care o dezvolt acum e din ce in ce mai inteles. Sfantul Siluan zice: “Fiindca nu sunt ucenici buni”. Cuvantul Sfantului Siluan a fost un joc de cuvinte. Pe ruseste, “ucenic” – mai ales in cadrul mana*stiresc – se spune “paslusnik”; “paslusnik” inseamna si “ascultator”. Deci, mai ales in cadrul calugariei, ucenicului i se spune “ascul*tatorul”; e staretul si ascultatorul. Deci: de ce nu sunt stareti buni? Fiindca nu sunt ascultatori buni. [...]

Si pentru noi asta este si incurajare, si infricosare, fiindca noi trebuie sa fim la nivelul acestei maretii, acestei taine infricosatoare, intr-adevar. Da, incurajare; pregatiti-va ucenicii in felul acesta: “Nu veniti la mine daca nu aveti intai rugaciune catre Dumnezeu”. Bine, poate nu de prima oara – vorbesc acum un pic formal, pentru ca nu pot sa vorbesc de fiecare caz in parte; dar aici Dumnezeu, nadajduiesc, da intelepciune fiecaruia dintre noi ca sa stim cu fiecare caz cum sa facem. Vorbesc de generalitati, si generali*tatile, precum stiti, sunt limitate, dar cazurile sunt fara de limita, in general, pregatiti-l pe ucenic sa vina stiind ca nu cu duhovnicul vorbeste: “Nu cu mine sa vorbesti, fiule duhov*nicesc (sau fiica); cu Dumnezeu sa vorbesti! Eu nu fac altceva decat sa te aduc la Dumnezeu. De la Dumnezeu cer, in rugaciunile mele de seara si de dimineata, ca Dumnezeu sa-mi dea cuvant pentru tine, ca Dumnezeu sa nu ma lase sa-ti spun cuvant nefolositor, darmite cuvant daunator mantuirii tale”. Atunci incepe sa fie o duhovnicie adevarata." - Pr. Rafail Noica

[AlinB]

În prealabil postat de N.Priceputu

De acord, nu e de ajuns să fie preot ca să fie și bun duhovnic. Pe de altă parte, duhovnicul nu este numai sfătuitor, ci și sacerdot. Iar spovedania este taină, în care pătrunzi ajutat (asistat) de unul căruia i s-a dat de la Dumnezeu acest dar și lucrare, prin succesiune apostolică, motiv pentru care trebuie să fie preot. Ceea ce se petrece la spovedanie nu este doar o convorbire între doi oameni, ci este Dumnezeu prezent, lucrând tainic cu harul său, simțit adesea de credincioși - ca o mână întinsă, ca o mângâiere, o ușurare de povară, o eliberare, o înnoire.

Nici o problema, poti merge la duhovnic pentru iertare si poti merge pentru un sfat bun undeva unde gasesti un sfat bun, daca duhovnicul nu pare a se ridica la inaltime.

Dar exista si riscul ca duhovnicia sa se amestece cu slabiciunile vizavi de sfaturi, discernamant, etc. cum ar fi duhovnicii care te "spovedesc" de acte cu cip.

Dacă e vorba doar de sfat duhovnicesc, cred că acesta poate fi primit și de la oameni care nu sunt preoți, indiferent dacă fac sau nu parte din cler. Este destul de greu, însă, dacă te afli mai la începutul vieții în Hristos, să distingi între un bun sfătuitor și unul care doar pare așa. O rugăciune făcută înainte de a merge să cerem sfat sau de a ne găsi duhovnicul potrivit este necesară.

Intotdeuna e greu.
Si a distinge intre prieteni este greu, si cand este sa-ti alegi un sot/o sotie este greu, si cu ei petreci mai mult timp chiar.