Duhovnicul - cine este, cu ce te poate ajuta?

[Marius22]

În prealabil postat de Fani71

Dar la inceput functia de parinte spiritual era diferita de cea de preot. Sopovedania era doar pentru pacatele grave, iar calugarii aveau un ghid spiritual, 'batranul' lor. Nu stiu daca in Romania se mai obisnuieste, dar stiu ca la ortodocsii arabi si greci mai exista si mame spirituale.

Ma gandesc ca ar trebui sa revenim la forme mai putin institutionalizate de indrumare spirituala. Daca de ex. cunoastem o femeie mai inaintata decat noi pe calea credintei si a vietii, putem sa o consideram ca pe o inrumatoare si sa ii cerem sfatul, nu trebuie sa fie hirotonita pentru asta..

Sfantul Simeon Noul Teolog facea distinctie intre duhovnicia sacramentala prin "punerea mainilor", deci prin succesiune apostolica, si cea harismatica. Pentru cea de-a doua situatie, acesta il da ca exemplu pe parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul, care nu fusese hirotonit, dar care primise harul duhovniciei direct de la Dumnezeu.

[aurel1211]

Doar preotul poate fi duhovnic . El este pentru fiecare mai mult decat un prieten , un om care ne cunoaste tainele inimii si care ne poate ajuta cu leacul adecvant pentru vindecarea bubelor . Suntem obligati fiecare sa ne cautam un duhovnic chiar daca ar trebui sa mergem pana la marginea pamantului .
Omul se poate spovedi la mai multi preoti dar duhovnic doar un singur preot ii este . De ce ? Fiindca mergand cat de cat la un anumit interval de timp sa ne spovedim la el ne cunoaste sufletul , el ne cunoaste caderiile , el stii cel mai bine dintre toti cum sa ne ridice dupa ce am cazut . El ne ajuta sa nu mai cadem atata de des.
Caci ascultand de duhnovnic , de fapt nu de el ascultam , ascultam de Hristos . Si in general cam toate deciziile din viata aceasta pe care le luam mai mici sau mai mari ar fi bine sa le luam sub indrumarea duhovnicului astfel sa se faca voia lui Dumnezeu prin el .
Doamne ajuta sper sa va fie de folos .

[Decebal]

În prealabil postat de Marius22

Sfantul Simeon Noul Teolog facea distinctie intre duhovnicia sacramentala prin "punerea mainilor", deci prin succesiune apostolica, si cea harismatica. Pentru cea de-a doua situatie, acesta il da ca exemplu pe parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Simeon Evlaviosul, care nu fusese hirotonit, dar care primise harul duhovniciei direct de la Dumnezeu.

Învăţătura Sf Simeon Noul Teolog, ca şi a celorlalţi părinţi autentici ai Tradiţiei autentice a Bisericii susţineau şi susţin că de fapt la duhovnicia sacramentală trebuie să înainteze cei care au deja pe cea harismatică sau viaţă autentică în Duhul Sfânt. Prin asta se vede încă o dată cât de mult contrazice biserica ortodoxă actuală doctrina Sfintei Tradiţii, cât de mult, în fapt, în afara Sfintei Tradiţii se situează adunarea ortodoxistă actuală. În schimb "marii duhovnici" negociatori de cele sfinte ai ortodoxiştilor, ai ortodocşilor de tarabă, de negoţ, recomandă şi pun accent pe cu totul alte aspecte decât viaţa spirituală autentică, mergând pe principiul consacrat de măreţii pseudo-ortodocşi: "Tipic, tipic, şi la inimă nimic!". Să facă ritual, să îşi umfle pipotele la strană, să se ţină de "Tipic" şi să o ia de la capăt (că la altceva nu se mai pricep şi nici nu prea au de unde să se priceapă), cam astea sunt criteriile după care se recomandă aşa zişii "buni duhovnici", adică după criterii în general exact împotriva criteriilor după care funcţionează Sfânta Tradiţie a Bisericii. Cine ia şi compară aceste "criterii" ortodoxiste cu învăţăturile unui Simeon Noul Teolog şi cu ale altora din aceeaşi categorie vede cât de mare este distanţa între adevărata Biserică a lui Hristos, reprezentată de unii ca Sf Simeon Noul Teolog, şi falsa biserică a lui Hristos, pseudo-ortodoxia, ortodoxia de larg consum, practicată cu febră de toţi dezorientaţii care se autoînchipuie pe ei mari oameni ai Duhului, dezorientaţi care la rândul lor îi duc pe alţii la dezorientare, aşa cum bine se vede spre exemplu în societatea rumânească pseudo-ortodoxă.

Norocul ortodoxiştilor că rumânilor puţin le pasă de biserică, de adevăr, de Dumnezeu, de mântuire şi că astfel pot să îşi ducă mizeria şi pseudo-ortodoxia mai departe fără a fi deranjaţi prea mult (măcar pe un termen scurt şi mediu, că oricum pe termen lung deja se cristalizează prăpădul "ortodoxiei" la rumâni), fără a avea prea multe reclamaţii, în ciuda nenumăratelor acte de malpraxis duhovnicesc pe care le comit cu onor "iscusiţii" "duhovnici"; în hărmălaia asta, în muşuroiul acesta de oameni nesimţiţi şi nesimţitori faţă de cele ale Duhului, în gloata asta de mulţi (şi paraleli) îşi pune biserica pseudo-ortodoxă rumânească toată baza; fără ei şi fără marele lor sprijin, în special financiar, dar şi acela de indiferenţă, probabil sistemul ticăloşit al pseudo-ortodoxiei ar capitula sau ar fi capitulat de mult. De aceea cârdăşia indiferenţilor paraleli cu biserica este atât de mult răsplătită de oamenii sistemului ticăloşit, de aceea oamenii de spirit sunt atât de dispreţuiţi şi de marginalizaţi de pseudo-aleşii lui Dumnezeu aici la porţile orientului unde totul este luat în batjocură, inclusiv, şi în mod special, numele lui Dumnezeu şi Sfânta Tradiţie a Bisericii lui Hristos.

Atat scrierile cat si modelul de credinta intruchipate de catre Sfantul Simeon Noul Teolog cred ca depasesc posibilitatile unei analize intr-un cadru virtual pt ca vorbim efectiv de o personalitate extraordinara care a trait complet ceea ce a predicat si in ceea ce a crezut.Ar fi util de analizat invatatura sa si in contextul istoric al vietii sale,cu multe asemanari,mai mult sau mai putin vizibile cu prezentul,pe anumite aspecte insa cred problema este foarte complexa pt ca exemplul sau este unul aproape radical ca si intensitate a trairii si atunci este greu,la nivel general,sa se ridice toti la acest nivel.Pe mine m-a impresionat profund si chiar vroiam sa scriu la sectiunea ,,Patrologie"un articol compilatie despre el,si anuntasem asta, dar acum ezit pt ca este foarte dificil,nu stiu cum sa spun exact,sa gasesti in prezentare echilibrul intre o asemenea personalitate de exceptie,care te poate intimida cumva si modul cum sa-i scoti in relief mesajul scrierilor sale pt ca acest om a ars cumva efectiv in credinta,nu a cunoscut jumatati de masura,aceasta este impresia pe care mi-au produs-o scrierile sale.Intradevar mi-am pus si eu intrebari din perspectiva prezentului dar acesta este efectul unui sfant,ne arunca-n derizoriu falsele zbateri si ne pune sa ne intrebam in ce masura traim si in ce masura mimam trairea.

Ca o simpla parere,ce nu trebuie inteleasa mai mult de atat,eu nu l-as in include intr-o discutie polemica,desi in viata lui au existat lupte spirituale cu cei din jurul sau,pt ca este foarte usor de cazut intr-o extrema despre care ar fi multe de spus dar nu cred ca este momentul acum,cand toti se pregatesc de sarbatorit finalul acestui an si sunt mai putin dispusi la o captatio
benevolentiae. Marea majoritate stiu foarte putine despre el,aproape nimeni nu discuta despre el sau despre scrierile sale la nivel de simplu credincios si orin urmare ar trebui abordata o cale sistematica de catre cineva capabil de asa ceva.Pasul de la o viata traita-n sfintenie, cu tumultul ei,si luat furca-n mana de entuziasm poate putin prea aprins este foarte scurt dar nu toti se pot ridica la nivelul lui.De fapt cred ca foarte putini se pot ridica la nivelul lui si asta ma duce cu gandul la aceea veche polemica despre care ar fi multe de spus.

Sa nu va suparati pt simpla mea opinie,am o intelegere limitata dar sunt un expert in a deveni radical fara sa judec prea mult si din acesta perspectiva am incercat sa-mi spun temerile.Numai bine!