Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Atît duhovnicul meu din România cît și preotul venit tocmai din Chile la care mă împărtășesc acum (după ce m-am spovedit la el o dată acum vreo 5 săptămîni) fac parte din cei 1% care oferă Împărtășania fără o Spovedanie obligatorie cu cîteva ore sau cu o zi înainte. Sînt rarități în lumea noastră ortodoxă.

Asadar de aici porneste neintelegerea, am precizat aceasta problema in mesajul meu. Din cate stiu tu esti din Timisoara, unde stim ce a facut chiar fostul Mitropolit, iar preotul din Chile este dintr-o tara majoritar catolica. Asadar e aproape sigur ca ambii preoti sunt influentati de practica de la catolici, parerea mea e ca e gresit, toti preotii spovedesc de fiecare data. Bineinteles, sunt tot felul de preoti, unii din ei atat de influentati de ideile ecumeniste ca impartaseau si catolici sau alte culte sau chiar ii indemnau pe credinciosi daca vor sa se impartseasca la catolici. Asta nu ineamna ca sunt doua feluri de practici si intelegeri, ci ca unii gresesc.
Parerea mea e ca ar trebui sa te spovedesti de fiecare data, roaga-l pe preot sa faca asta, sau daca nu cauta si tu un duhovnic care macar face ce fac toti preotii, nu dupa intelesul lui. Uite ce s-a intamplat cu Mitropolitul daca a facut cum s-a gandit el ca e mai bine.

[Florin-Ionut]

Cătălin,

În prealabil postat de catalin2

Asadar e aproape sigur ca ambii preoti sunt influentati de practica de la catolici, parerea mea e ca e gresit, toti preotii spovedesc de fiecare data.

Influența poate fi și din zorii creștinismului, cînd se împărtășeau toți creștinii fără spovedanie înainte, cu excepția celor care făceau păcate opritoare ce necesitau intervenția preotului, adică Spovedania.

Eu am fost foarte sceptic la început. Degeaba mă tot bătea la cap duhovnicul din țară să mă împărtășesc mai des, că eu tot ce spuneți voi știam și nu concepeam altfel. Apoi, cu timpul, am început să citesc articole care abundau de citate din Sfinții Părinți privitoare la Împărtășanie și la condițiile ei. Încet-încet am început să-mi pun întrebări și să mai caut mai multe surse. Concluzia la care am ajuns este exact ceea ce-mi propunea duhovnicul mai demult: Împărtășania cît mai deasă, dacă se poate de fiecare dată. Niciodată nu mi-a refuzat Spovedania înainte de Liturghie dacă mă duceam la mănăstire dis de dimineață pentru mărturisire.

Deci Cătălin, dacă în Sfînta Tradiție nu aș fi găsit suport pentru ideea de Împărtășanie fără Spovedanie obligatorie imediat înainte, nu aș face-o. Crede-mă că nu mă împărtășesc automat, ci dacă mă lasă conștiința. Am mereu la îndemîna Taina Spovedaniei dacă am nevoie de ea. Și văd că este mult mai bine, duhovnicește vorbind, decît atunci cînd mă spovedeam și împărtășeam doar de vreo 3-4 ori pe an. Se simte ajutorul Lui Hristos și eu încerc să mențin linia de plutire încă o săptămînă fără să comit infracțiuni opritoare. Rezist mai ușor ispitelor care uneori sînt destul de dificile.

Ce să mai zic? Îți dau un sfat: caută și citește orice găsești pe tema asta și fii sincer cu tine. Roagă-te Lui Hristos să-ți descopere calea cea corectă de viețuire în duhul Sfinților Părinți care ne-au lăsat scris cum să procedăm. Discută cu duhovnicul tău despre ceea ce vorbim noi aici și prezintă-i studiul pe care l-ai făcut. Întreabă-l și trebuie să-ți clarifice toate dilemele, dacă ai dileme.

Doamne ajută!

[dobrin7m]

Florin nu e vorba aici de impartasanie fara spovedanie, ci este vorba de nespovedirea anumitor pacate.

Poti sa te impartasesti in fiecare duminica daca asa spune duhovnicul tau, iar cand te spovedesti, mai rar, cum se poate, fiind vorba si de locul unde te afli, atunci spovedesti toate pacatele, nu omiti pe cele mai mici ca, gata sunt iertate. Nicaieri nu spune ca pacatele mici nu se mai spovedesc.

[dobrin7m]

Florin, propun , sa discutam de aici strict pe ideea, nespovedire anumite pacate.

Unde este temei pentru a nu spovedi pacatele mici?
Unde scrie textual ca pacatele mai mici nu se mai spovedesc?

Te gandesti ca s--ar putea sa fie oameni care citesc aici si care vor decide sa nu mai spovedeasca anumite pacate?
Iti pui intrebarea daca vor alege ei binecand vor face aceasta sortare de pacate?

Te gandesti ca vor fi oameni, care nu au citit atatd e mult si care astfel se vor pierde?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Florin, propun , sa discutam de aici strict pe ideea, nespovedire anumite pacate.

Unde este temei pentru a nu spovedi pacatele mici?
Unde scrie textual ca pacatele mai mici nu se mai spovedesc?

Unde am scris eu să nu se mai spovedească păcatele mici? Am spus doar că nu sînt opritoare de la Împărtășania fără Spovedanie, în condițiile unei vieți creștine trăitoare de credință și cu binecuvîntare de la duhovnic. Cred că e a N+2 oară cînd subliniez lucrul ăsta, special pentru tine. Sper ca pe viitor să nu mai spui că eu au zis asta sau am încurajat oamenii să tăinuiască păcate.

Te gandesti ca s--ar putea sa fie oameni care citesc aici si care vor decide sa nu mai spovedeasca anumite pacate?
Iti pui intrebarea daca vor alege ei binecand vor face aceasta sortare de pacate?

Te gandesti ca vor fi oameni, care nu au citit atatd e mult si care astfel se vor pierde?

Acei oameni, dacă sînt începători, să pună mîna pe carte, nu să să facă pe forumuri catehizare. Oricum, dacă sînt sau nu sînt începători, atunci să ceară sfat de la duhovnic pentru toate neclaritățile. Eu nu înucrajez pe nimeni să tăinuiască ceva preotului la care se mărturisesc, ci să-i facă totul cunoscut pentru ca preotul să știe unde au ajuns și ce le este mai de folos să facă pe viitor.

Oricum, dacă cineva spre exemplu omite să mărturisească păcatul mîndriei, sînt sigur că preotul va ști de acest păcat chiar dacă n-a fost menționat. De aceea e indicat să scriem tot de acasă pe hîrtie, ca să nu uităm ceva din grabă sau neatenție.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Unde am scris eu să nu se mai spovedească păcatele mici? Am spus doar că nu sînt opritoare de la Împărtășania fără Spovedanie, în condițiile unei vieți creștine trăitoare de credință și cu binecuvîntare de la duhovnic. Cred că e a N+2 oară cînd subliniez lucrul ăsta, special pentru tine. Sper ca pe viitor să nu mai spui că eu au zis asta sau am încurajat oamenii să tăinuiască păcate.

Florin, ai sustinut pagini intregi ca pacatele mici sunt iertate simplu prin rugaciunea particulara si a Bisericii. Eu cu asta am avut treaba, cu ideea ca unele nu ar mai necesita spovedania. Dar acum ma bucur ca in sfarsit am ajuns la un numitor comun. Deci toate pacatele trebuiesc spovedite.

Eu am spus clar: impartasania este deasa sau rara dupa cum spune duhovnicul care cunoaste cel mai bine sufletul omului, iar pacatele se spovedesc toate, atunci cand se face spovedania.

Acei oameni, dacă sînt începători, să pună mîna pe carte, nu să să facă pe forumuri catehizare. Oricum, dacă sînt sau nu sînt începători, atunci să ceară sfat de la duhovnic pentru toate neclaritățile. Eu nu înucrajez pe nimeni să tăinuiască ceva preotului la care se mărturisesc, ci să-i facă totul cunoscut pentru ca preotul să știe unde au ajuns și ce le este mai de folos să facă pe viitor.

La cine te referi anume aici? cine sunt incepatori si fac pe forumuri catehizare? eu m-am referit la general ca pot fi oameni care intra aici sa citeasca, sa invete si apoi pun in practica ce au citit pe aici, nu ma refer la cei care discuta activ despre ortodoxie. De ce raspunzi asa trufas?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Dar acum ma bucur ca in sfarsit am ajuns la un numitor comun. Deci toate pacatele trebuiesc spovedite.

Eu am spus clar: impartasania este deasa sau rara dupa cum spune duhovnicul care cunoaste cel mai bine sufletul omului, iar pacatele se spovedesc toate, atunci cand se face spovedania.

Exact.

La cine te referi anume aici? cine sunt incepatori si fac pe forumuri catehizare? eu m-am referit la general ca pot fi oameni care intra aici sa citeasca, sa invete si apoi pun in practica ce au citit pe aici, nu ma refer la cei care discuta activ despre ortodoxie. De ce raspunzi asa trufas?

Poate m-am exprimat într-un mod nu tocmai corect. M-am referit la cei care sînt începători și caută să învețe de pe forumuri, nu să învețe ei pe alții.

Acum sînt și trufaș? Aș putea face o listă cu apelative de la tine la adresa mea care altădată m-ar fi deranjat. Nu e bai, dar să știi că într-un dialog public cu altcineva s-ar putea să regreți cuvintele care deranjează interlocutorul. Deci un pic mai multă atenție la exprimare.

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Influența poate fi și din zorii creștinismului, cînd se împărtășeau toți creștinii fără spovedanie înainte, cu excepția celor care făceau păcate opritoare ce necesitau intervenția preotului, adică Spovedania.

Cred ca nu s-a inteles exact, si in sursele date spune ca isi marturiseau pacatele in Biserica, in fata tuturor. Aceasta era forma de spovedanie atunci, iar pacatele mari erau spovedite episcopului sau preotului, pentru ca nu era asa usor ca astazi, un pacat mare ducea la ani de zile de oprire de la impartasanie. Asadar pacatele acelea mici le spuneau cu voce tare in fata tuturor, asta era spovedirea. Apoi s-a renuntat la asta si s-a recurs doar la spovedirea privata, in fata preotului.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Eu am fost foarte sceptic la început. Degeaba mă tot bătea la cap duhovnicul din țară să mă împărtășesc mai des, că eu tot ce spuneți voi știam și nu concepeam altfel.

Asta este altceva, impartasirea deasa, diferit de ce discutam, impartasirea fara spovedanie. Te poti impartasi la o saptamana daca iti ingaduie duhovnicul, dar cu spovedanie inainte, de fiecare data.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Deci Cătălin, dacă în Sfînta Tradiție nu aș fi găsit suport pentru ideea de Împărtășanie fără Spovedanie obligatorie imediat înainte, nu aș face-o. Crede-mă că nu mă împărtășesc automat, ci dacă mă lasă conștiința.

Constiinta depinde de fiecare om. De exemplu parintele tot spune cu repros la predica faptul ca de multe ori vin credinciosi care spun ca n-au niciun pacat si ii mustra. Asadar unii cred ca n-au pacate, depinde cum inteleg pacatele, se gandesc ca doar omorul e pacat. Si eu ma gandeam asa cand nu eram credincios.
Asadar isi marturiseau pacatele si in primele secole, pe langa faptul ca erau si alte conditii, de exemplu tu acum nu poti vorbi in limbi, cum faceau atunci cei ce se botezau.

[Florin-Ionut]

Cătălin,

În prealabil postat de catalin2

Cred ca nu s-a inteles exact, si in sursele date spune ca isi marturiseau pacatele in Biserica, in fata tuturor. Aceasta era forma de spovedanie atunci, iar pacatele mari erau spovedite episcopului sau preotului, pentru ca nu era asa usor ca astazi, un pacat mare ducea la ani de zile de oprire de la impartasanie. Asadar pacatele acelea mici le spuneau cu voce tare in fata tuturor, asta era spovedirea. Apoi s-a renuntat la asta si s-a recurs doar la spovedirea privata, in fata preotului.

Știu despre ce vorbești. Spovedania publică s-a practicat, într-adevăr. Chiar acum un secol Sfîntul Ioan de Kronstadt a făcut spovedanii publice. Aruncă o privire și aici:

1. Din punct de vedere istoric, putem spune că practica mărturisirii păcatelor şi a dezlegării lor de către un urmaş al apostolilor (episcop sau un preot delegat) este de origine apostolică (sec. I) şi ea a existat dintotdeauna în Biserică, numai că în decursul timpului această practică a avut înţelesuri şi forme diferite. Mărturiile istorice din primele trei-patru secole sunt lacunare şi confuze, dar deja din sec. IV-V atestăm existenţa a două tipuri total diferite de mărturisire a păcatelor, care mai târziu „au fuzionat”, rezultând practica spovedaniei de astăzi. Mai exact:

a) Exista o mărturisire care se făcea doar în cazul păcatelor mari: idolatrie, apostazie, curvie, ucidere, furt şi alte păcate considerate „mari” sau „de moarte” (I Ioan 5:16). O astfel de mărturisire era acceptată o singură dată după Botez (cf. Păstorul Herma, Tertulian ş.a.) sau cel mult de 2-3 ori în viaţă, iar creştinii care-şi luau în serios viaţa de după Botez, deşi se împărtăşeau la fiecare Liturghie duminicală sau chiar zilnică, practic nu se mărturiseau niciodată. Până spre sfârşitul sec. IV, în cazul păcatelor ştiute de toţi, această mărturisire se făcea public, iar în cazul păcatelor necunoscute comunităţii, acestea erau mărturisite în taină episcopului sau unui preot delegat de acesta. În urma mărturisirii, episcopul sau chiar sinoadele locale (cf. Canonul 5, Sin. I Ecumenic) hotărau oprirea de la împărtăşirea cu Sfintele Taine a penitentului respectiv pentru o perioadă determinată de timp (de la câteva luni până chiar la 15-20 de ani). În funcţie de pocăinţa penitentului, termenul de oprire de la împărtăşire putea fi scurtat sau prelungit. Primirea la împărtăşire se făcea automat, după expirarea termenului care a fost rânduit prin epitimie, fără careva rugăciuni sau formule speciale de dezlegare, iar în unele tradiţii locale – prin punerea mâinilor episcopului sau prin ungerea cu untdelemn sfinţit.

Asta este altceva, impartasirea deasa, diferit de ce discutam, impartasirea fara spovedanie. Te poti impartasi la o saptamana daca iti ingaduie duhovnicul, dar cu spovedanie inainte, de fiecare data.

Uite, mi-am amintit că acum cîțiva ani m-am întîlnit cu un călugăr la vreo 50 de ani, venit de la Athos. Și l-am întrebat cum se practică la ei Împărtășirea, cu Spovedanie de fiecare dată înainte? Omul mi-a răspuns că ei se împărtășesc de fiecare dată și, cînd este cazul, se spovedesc înainte. Deci ei își fac un proces de conștiiință înainte de a se cumineca și se apropie sau nu în funcție de rezultatul introspecției examinatoare.

Constiinta depinde de fiecare om. De exemplu parintele tot spune cu repros la predica faptul ca de multe ori vin credinciosi care spun ca n-au niciun pacat si ii mustra. Asadar unii cred ca n-au pacate, depinde cum inteleg pacatele, se gandesc ca doar omorul e pacat. Si eu ma gandeam asa cand nu eram credincios.

Nu vorbim de cazul lor, ci de cazul nostru, al creștinilor care frecventăm Biserica și mai știm cîte ceva în materie de teologie. Un pic mai mult decît nimic...

Asadar isi marturiseau pacatele si in primele secole, pe langa faptul ca erau si alte conditii, de exemplu tu acum nu poti vorbi in limbi, cum faceau atunci cei ce se botezau.

Așadar, își mărturiseau păcatele în primele secole doar dacă erau grave și foarte grave. Ei făceau diferența, menționată la 1 Ioan 5, între păcate de moarte și care nu sînt de moarte:

16. Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este păcat, dar este şi păcat care nu e de moarte.

De unde rezultă că păcatele care nu sînt de moarte pot fi vindecate prin rugăciunile simple, pe cînd păcatele de moarte necesită obligatoriu Spovedania. Nu încurajez pe nimeni să nu spună toate păcatele la Spovedanie, însă îi încurajez pe creștinii ortodocși activi să se împărtășească la fiecare Liturghie dacă duhovnicul le dă binecuvîntare și dacă conștiința le permite, chiar fără Spovedanie.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Nu încurajez pe nimeni să nu spună toate păcatele la Spovedanie, însă îi încurajez pe creștinii ortodocși activi să se împărtășească la fiecare Liturghie dacă duhovnicul le dă binecuvîntare și dacă conștiința le permite, chiar fără Spovedanie.

La fiecare liturghie??? Hai acum in post merge dar in afara postului?? noi cei care suntem casatoriti este imposibil sa ne impartasim in fiecare liturgie, pr Cleopa spunea ca pt sf tainte trebuie curatenie trupeasca 3 zile inainte si 3 zile dupa...

Si un alt aspect nu crezi ca se ajunge la un formalism daca te impartasesti in fiecare liturghie??? Eu nu zic sa ne impartasim rar sau des, dar trebuie sa fie un echilibru. Cel mai bine ne intrebam duhovnicii, cum e bine , pt ca ei ne cunosc sufletele cel mai bine.