Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

"Dumnezeu cere ca omul sa isi spovedeasca intotdeauna pacatele, sa aiba in acelasi timp umilinta, cuget smerit si sa nu-i dispretuiasca pe ceilalti. Sa se caiasca in fiecare zi pentru toate pacatele savarsite cu voie sau fara voie, cu stiinta sau cu nestiinta, sa ii ceara lui Dumnezeu putere duhovniceasca pentru a recunoaste cursele diavolului. " Sf. Simeon Noul Teolog

Tot acest Sfînt, unul dintre doar cei trei Sfinți supranumiți cu acest Nume de Teolog, ne invită să ne împărtășim foarte des. Cum se împacă aceste două îndemnuri?

A spovedi întotdeauna păcatele nu poate fi nici zilnic, nici săptămînal. Cel puțin nu pentru mireni, căci nici ei nu pot forma cozi lungi la duhovnic în fiecare sîmbătă sau duminică înainte de Liturghie, nici preotul nu are timp să spovedească toți membrii activi ai parohiei. Așa că ne întoarcem la aceeași idee, de păcate care necesită în mod neapărat Spovedania, Taină fără de care nu ni se iartă aceste grave căderi. Celelalte păcate cotidiene cu voie sau fără de voie, cu știință sau fără de știință, pot fi iertate prin căința particulară, zilnică, folosind rugăciunile personale. Apoi pentru acestea iertarea ne mai este mijlocită și prin rugăciunile Bisericii prin preot, care se roagă pentru noi și împreună cu noi la Liturghie și la celelalte slujbe.

Dacă absolut toate păcatele ne-ar fi iertate numai și numai prin Botez, Maslu (apropo, spune-mi te rog, care păcate ni se iartă prin Maslu?), Spovedanie și Împărtășanie atunci toate rugăciunile ar fi de prisos și ar trebui să facem coadă la scaunul de spovedanie măcar o dată pe săptămînă - doar altfel nu primim iertare și altfel nu ne putem împărtăși - și e riscant să așteptăm postul următor, nu? Nimic mai fals și mai înșelător!