Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[catalin2]

În prealabil postat de Florin-Ionut

A spovedi întotdeauna păcatele nu poate fi nici zilnic, nici săptămînal. Cel puțin nu pentru mireni, căci nici ei nu pot forma cozi lungi la duhovnic în fiecare sîmbătă sau duminică înainte de Liturghie, nici preotul nu are timp să spovedească toți membrii activi ai parohiei. Așa că ne întoarcem la aceeași idee, de păcate care necesită în mod neapărat Spovedania, Taină fără de care nu ni se iartă aceste grave căderi.

Toate pacatele necesita in zilele noastre spovedania. Eu nu am auzit de vreun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedesti, daca a trecut mai mult de o zi. Deci discutia poate fi doar la nivel teoretic. Am citit ca e posibil sa exista o astfel de practica pe la unele parohii din strainatete, din tarile care nu sunt majoritar ortodoxe si sunt influente de la catolici. Dar nu cred ca mai sunt, aceia ii impartaseau si pe catolici.

[adam000]

În prealabil postat de catalin2

Toate pacatele necesita in zilele noastre spovedania. Eu nu am auzit de vreun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedesti, daca a trecut mai mult de o zi. Deci discutia poate fi doar la nivel teoretic. Am citit ca e posibil sa exista o astfel de practica pe la unele parohii din strainatete, din tarile care nu sunt majoritar ortodoxe si sunt influente de la catolici. Dar nu cred ca mai sunt, aceia ii impartaseau si pe catolici.

Cataline, fiecare crestin primeste din partea duhovnicului sfaturi personalizate asezarii sale duhovnicesti, astfel incat faptul ca TU nu ai auzit vreun duhovnic sa te impartaseasca daca a trecut mai mult de o zi de la spovedanie, nu inseamna nici ca aceasta este "norma", nici ca "asa se face" nici ca "asa trebuie", ci inseamna doar ca tu nu ai auzit.
Si nici nu trebuie sa auzi ce sfaturi primesc ceilalti pt ca asemenea discutii pot sminti pe multi din greseala.
Cum ar fi sa auzi ca sint multi care se spovedesc si primesc dezlegare sa se impartaseasca dupa 4 - 5 zile de exemplu? Ar exista nenumarate porti deschise smintelilor (sminteli datorate de fapt patimilor proprii).
De exemplu ar putea exista tentatia sa judeci duhovnicii acelora ca de ce nu fac ca al tau? Sau invers, sa iti judeci duhovnicul tau ca de ce nu are incredere in duhovnicia ta sa iti dea dezlegare ca ceilalti? Etc.
Ar exista nenumarate cai deschise spre sminteala si pacat.
Iar asemenea discutii publice din partea credinciosilor (care nu sint foarte induhovniciti), cu referire la practicile duhovnicilor creaza niste opinii generale (din pacate ale celor mai insistenti in vorbe, nu ale celor mai smeriti si vrednici in fapte), sint formatoare de opinii, dar in sens invers (de la mireni neinduhovniciti spre duhovnici) si astfel creaza o presiune asupra duhovnicilor, o presiune pacatoasa (despartita de Dumnezeu deoarece vine din opinie personala a mirenilor), ceea ce nu ar trebui.
De aceea consider ca aceste discutii nu au folos in public, intrucat pot sminti, ci fiecare sa discute in parte cu duhovnicul sau si sa primeasca sfatul adresat nivelului sau duhiovnicesc. si sa nu se uite in ograda vecinului (decat daca vrea sa isi intreaca vecinul in sfintenie).

[Florin-Ionut]

Salut Adame,

În prealabil postat de adam000

Iar asemenea discutii publice din partea credinciosilor (care nu sint foarte induhovniciti), cu referire la practicile duhovnicilor creaza niste opinii generale (din pacate ale celor mai insistenti in vorbe, nu ale celor mai smeriti si vrednici in fapte), sint formatoare de opinii, dar in sens invers (de la mireni neinduhovniciti spre duhovnici) si astfel creaza o presiune asupra duhovnicilor, o presiune pacatoasa (despartita de Dumnezeu deoarece vine din opinie personala a mirenilor), ceea ce nu ar trebui.

Cît de ”foarte înduhovniciți” trebuie să fim ca să avem voie a dezbate în public subiecte de așa o importanță și delicatețe? Există un nivel de la care să ne considerăm suficient de teologi ca să putem atinge astfel de probleme?

De aceea consider ca aceste discutii nu au folos in public, intrucat pot sminti, ci fiecare sa discute in parte cu duhovnicul sau si sa primeasca sfatul adresat nivelului sau duhiovnicesc. si sa nu se uite in ograda vecinului (decat daca vrea sa isi intreaca vecinul in sfintenie).

Atunci despre ce să vorbim pe forum ca să nu smintim? Îți spun sincer, dacă vrei să nu-ți riști sufletul atingînd probleme de credință, atunci mai bine dă logout și să nu mai scrie nimic. Astfel vei fi ferit de posibilitatea comiterii păcatului cu cuvîntul.

[Florin-Ionut]

Salut Cătălin,

În prealabil postat de catalin2

Toate pacatele necesita in zilele noastre spovedania. Eu nu am auzit de vreun preot care sa te impartaseasca fara sa te spovedesti, daca a trecut mai mult de o zi. Deci discutia poate fi doar la nivel teoretic.

Dar de preoți care se împărtășesc mai des decît săptămînal spovedindu-se din cînd în cînd ai auzit? Care e secretul lor, cum de ei au voie? Nu sînt și ei oameni ca mine și ca tine, cu neputințele și căderile lor? Ba da. Mai mult decît atît, ei săvîrșesc dumnezeiasca Liturghie nespovedindu-se înainte de fiecare Jertfă! Hai să-ți spun eu care e secretul lor: este pravila de acasă, este rugăciunea de curățire de păcate pe care o rostesc tainic și public la Liturghie. Așa îndrăznesc ei să se apropie, deși au oarecare păcate asupra lor, nimeni nu poate contesta lucrul acesta. Dar ei se roagă cu credința că sînt iertați și curățiți, pe cînd - iată - văd că sportul ăsta este oarecum necunoscut creștinilor de rînd. Cum, să ne ierte Dumnezeu imediat păcatele atunci cînd spunem rugăciunile începătoare? Cînd spunem psalmul 50 sau acatiste și paraclise și canoane? Da, fraților, chiar așa. Altfel, rugăciunea făcută cu necredință este pierdere de vreme sub înșelare de la cel viclean.

Am citit ca e posibil sa exista o astfel de practica pe la unele parohii din strainatete, din tarile care nu sunt majoritar ortodoxe si sunt influente de la catolici. Dar nu cred ca mai sunt, aceia ii impartaseau si pe catolici.

Practica împărtășirii fără spovedanie pornește din zorii creștinismului, așa cum au arătat Larchet și Pruteanu. Atunci nu oricine devenea creștin, decît după cateheză și după ce demonstra că înțelege într-adevăr ce cere creștinismul schimbîndu-și vechile oriceiuri rele. După care creștinii se împărtășeau la fiecare Liturghie și, doar în cazurile exceptionale cînd păcătuiau flagrant, se cerea intervenția preotului - spovedania - cînd duhovnicul decidea dacă respectivul era sau nu excomunicat pentru o vreme de la Împărtășanie.

Ce-i drept, pe la eterodocși și cu prcădere în străinătate astăzi există influența religiilor creștine locale, dar nu acesta este motivul pentru care teologii de renume militează pentru împărtășania cît de deasă, ci pentru că primirea Lui Hristos este sensul și scopul participării normale la Liturghie a creștinilor ortodocși, așa cum era odinioară și nu mai e acum decît în puține biserici ortodoxe.

[dobrin7m]

Florin tu faci o confuzie. Nimeni nu leaga impartasania de spovedanie.

Aminteai de preoti. Exemplul tau nu justifica nespovedirea anumitor pacate.
Vezi ca te-ai smintit? De unde stii tu ca preotii respectivi nu isi mai spovedesc pacatele mici. Si ce daca se impartasesc mai des si se spovedesc mai rar, asta nu inseamna ca lasa uitate cateva pacate.

Disputa nu este rar sau des ci nespovedirea anumitor pacate, atunci cand se spovedeste omul.

Si in Didahia la cap. IV spune asa:
14. In Biserica sa iti marturisesti pacatele tale si sa nu te duci la rugaciune cu constiinta rea.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Florin tu faci o confuzie. Nimeni nu leaga impartasania de spovedanie.

Cum nimeni? Cred că 99% dintre preoți împărtășesc doar dacă ești spovedit imediat înainte.

Aminteai de preoti. Exemplul tau nu justifica nespovedirea anumitor pacate.
Vezi ca te-ai smintit? De unde stii tu ca preotii respectivi nu isi mai spovedesc pacatele mici. Si ce daca se impartasesc mai des si se spovedesc mai rar, asta nu inseamna ca lasa uitate cateva pacate.

Exemplul justifică nespovedirea unor tipuri ușoare de păcate înainte de Împărtășanie.

Disputa nu este rar sau des ci nespovedirea anumitor pacate, atunci cand se spovedeste omul.

Disputa rămîne, deoarece nu te poți împărtăși des dacă preotul te condiționează să te spovedești de fiecare dată înainte.

Nespovedirea anumitor păcare minore nu e un lucru bun fiindcă duhovnicul trebuie să te cunoască bine, să știe pe unde ești și tot ce faci. Dar, Dumnezeu - prin rugăciunea particulară și a Bisericii - îți iartă acele păcate mai mici dacă te rogi cu credința că primești iertarea. Deci teoretic nu e nevoie să le spui din moment ce sînt deja iertate, dar practic e indicat să le mărturisești ca să-l pui la curent pe duhovnicul tău care îți urmărește activitatea.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cum nimeni? Cred că 99% dintre preoți împărtășesc doar dacă ești spovedit imediat înainte.



Exemplul justifică nespovedirea unor tipuri ușoare de păcate înainte de Împărtășanie.



Disputa rămîne, deoarece nu te poți împărtăși des dacă preotul te condiționează să te spovedești de fiecare dată înainte.

Nespovedirea anumitor păcare minore nu e un lucru bun fiindcă duhovnicul trebuie să te cunoască bine, să știe pe unde ești și tot ce faci. Dar, Dumnezeu - prin rugăciunea particulară și a Bisericii - îți iartă acele păcate mai mici dacă te rogi cu credința că primești iertarea. Deci teoretic nu e nevoie să le spui din moment ce sînt deja iertate, dar practic e indicat să le mărturisești ca să-l pui la curent pe duhovnicul tău care îți urmărește activitatea.

De cand facem noi voia noastra si nu mai ascultam de preoti?

[dobrin7m]

Si daca te conditioneaza un preot, de ce nu asculti? Nu stii ca prin gura duhovnicului insusi Dumnezeu iti graieste?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Si daca te conditioneaza un preot, de ce nu asculti? Nu stii ca prin gura duhovnicului insusi Dumnezeu iti graieste?

Atît duhovnicul meu din România cît și preotul venit tocmai din Chile la care mă împărtășesc acum (după ce m-am spovedit la el o dată acum vreo 5 săptămîni) fac parte din cei 1% care oferă Împărtășania fără o Spovedanie obligatorie cu cîteva ore sau cu o zi înainte. Sînt rarități în lumea noastră ortodoxă.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Vezi ca te-ai smintit?

Fara suparare, autorul articolului este cel care l-a smintit.
Este logica luata de la el, debitata la origine fara prea mult discernamant si insusita ulterior la fel.