Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Florin, ai ravna si asta este minunat. Iarta-ma ca indraznesc, (nu stiu ce am de vreo doua zile de vorbesc atata) problema ta sa fie paza mintii. Stii, cand te opresti de a mai face pacate mari, opritoare de la Impartasanie sa te rogi la Dumnezeu sa iti dea vederea pacatelor. De ce spun asta. Pentru ca pacatele , dupa ce te opresti sa le mai faci pe cele mari si vizibile, devin apoi atat de subtile si subtiri incat trec neobservate. Roaga pe Dumnezeu sa iti dea vederea pacatelor si invata paza mintii.

Lasa gandul la Potir, mai bine lasa asta in seama duhovnicului, cand spune el atunci te Impartasesti cu ascultare si tu tine paza mintii.

Nu asa trebuie sa ni se para sfintenia, de neatins, ca doar Dumnezeu nu ne cere ceva ce nu putem face. A zis "fiti desavarsiti"? iata acesta este un tel.

Împărtășirea se face doar cu acordul duhovnicului, nu de capul nostru. Sper să nu aibă cineva dubii în privința asta.

Păstrînd legătura cu Biserica prin Hristos, împărtășindu-mă cît de des posibil, sper ca să mă ajute Dumnezeu să sporesc acuitatea minții. Pe lîngă asta, marele avantaj este resetarea păcatelor o dată pe săptămînă în mod sigur prin Sîngele cel curățitor. Dar, cum am arătat, păcatele se iartă prin multe metode.

Mă rog Lui Dumnezeu să mă ajute să discern între păcatele opritoare de la Împărtășanie și cele care se pot ierta și prin rugăciunile obișnuite, acasă și în biserică. Mă mai rog să ne descopere tuturor care este calea corectă pentru un creștin ortodox care țintește viața veșnică, în acest veac al minciunii și dezinformării pe toate planurile, în special cînd vorbim despre credință.

Doamne ajută și insist să citești ce am copiat din scrierile Sfîntului Nicolae Cabasila, unul din cei mai de seamă teologi ortodocși dintotdeauna.