Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Impartasania "deasa" sau "rara" nu se masoara dupa zilele din calendar ci dupa felul omului.

Sfanta Maria Egipteanca s-a impartasit de doua ori in viata si nu ma indoiesc ca n-a fost nici rar nici des, ci exact cat a trebuit.

Alin,

Exemplul ei este model pentru cei care viețuiesc în lume? Să ne retragem în pădure singuri să ne pocăim sau să nu ne împărtășim cu zecile de ani pentru că așa a făcut ea?

Am reținut că Sfînta, înainte de a merge în pustie, s-a împărtășit și abia după aceea s-a retras schimbîndu-și complet viața. Trebuie să caut.

EDIT: pentru tine de la Pruteanu citire:

Ceea ce vedem uimitor în viaţa ei nu este neîmpărtăşirea de‑a lungul câtorva zeci de ani (chiar dacă unii îşi găsesc în această scriere hagiografică un argument în sprijinul propriei ignoranţe), ci faptul că înainte de a merge în pustie, când abia făcuse făgăduinţă de pocăinţă Maicii Domnului[5], dar nu împlinise nici cea mai mică parte a canonului ce‑l „merita” pentru păcatul desfrânării, ea s‑a împărtăşit cu Sfintele Taine în biserica Înaintemergătorului de lângă Iordan şi abia după aceea a mers în pustie să se pocăiască[6]. Deci Sfânta Maria nu a neglijat în nici un fel lucrarea iertătoare şi sfinţitoare a Sfintelor Taine. Mai mult decât atât, ea a fost convinsă că fără Hristos nu poate face nimic (Ioan 15:5) şi de aceea nici nu şi‑a conceput pocăinţa fără lucrarea tainică a lui Hristos prin Sfintele Taine. Vedem deci că aşa‑zisul „argument” în favoarea unei împărtăşiri mai rare nu este valabil. Cazul Sfintei Maria Egipteanca este în mod clar unul special şi aproape unic, chiar dacă mai există şi alţi sfinţi care s‑au împărtăşit rar.