Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Fiecare vorbeste alta limba si asta chiar nu este ceva nou sub soare,de la Babel si pana in prezent :) Primul link postat,foarte interesant(pt cine are disponibilitatea sa-l citeasca cu atentie pana la capat)si complet ignorat,se refera la legatura spovedanie-impartasire din perspective chiar istorice.In schimb linkul postat de Alin se refera la varianta finala a unui studiu teologic despre slujba Cununiei.Cred ca fiecare vorbiti despre altceva.

Este vorba de acelasi autor care se pare ca nu se remarca neaparat printr-un mare discernamant, chiar daca punctual ar putea avea dreptate pe ici si colo.

Primul link,dupa cum trist a remarcat promotorul sau,a trezit fix acelasi interes precum cotele apelor Dunarii.Ori toti sunt savanti pe subiect si nu mai au nimic de aflat,ori nu prea au inteles,din diverse motive, ce spune ieromonahul acolo,ori au inteles dar cele scrise se cam bate cap in cap cu realitati cotidiene intelese din perspective romantice ori,cel mai grav,nu intereseaza pe nimeni in comparatie cu profunde subiecte precum gradinaritul.Cu riscul de a deveni extrem de antipatic(nu ma deranjeaza)pot spune nu este ceva deloc nou din pacate.

Eh, deschide un sondaj daca vrei sa afli cauzele exacte.
Eu zic ca e mai bine asa.
Poti aduga la optiunile de sondaj: "instinctul ca ceva din cele scrise pute" mai degraba decat "cele scrise se cam bate cap in cap cu realitati cotidiene intelese din perspective romantice".

Acum, pe concret - asa cum crestinismul a evoluat (in sens generic fara conotatii + sau -), si forma lui concreta de organizare a evoluat (in sensul de conotatie +).

Forma actuala este probabil cel mai bine adaptata omului actual, ca mai sunt exceptii e partea doua, dar calea de a ajuns o exceptie nu este sa te comporti ca una (in sensul extrem rebel-egotic).

Eu nu merg pe instinct pe asa ceva iar domnul ieromonah Pruteanu nu imi pare genul de om incult cu privire la doctrina credintei sale,sunt prudent cand am de gand sa critic un astfel de om intrucat abordarea dansului nu lasa loc de expedieri rapide,o critica sistematica se face dupa alte reguli,mai putin sentimentale sau partizane :) Daca tot vrei sa cureti o asemenea abordare atunci trebuie sa operezi metodic,sa tai precis,o faci ca la carte.

Hai sa-ti dau un exemplu de evolutie in crestinism care,in opinia mea,arata cat de subtire este linia metamorfozei istorice.(Faza initiala):Notiunea de ,,pacatosi"in conceptia ebraica clasica,cand se refereau in scrierile lor in mod generic la un grup de persoane,nu se referea la cei ce pacatuiau ocazional dintre evrei ci la cei care, intr-un mod fundamental,erau in afara Legii,adica pagani.Pentru evreii era folosita notiunea de resha'im,adica mai apropiat de imaginea vierilor din pilda din Marcu 12:1-12.Cand evreii au inceput sa traduca versiunea ebraica in greaca(faza secunda a evolutiei) s-a folosit pt pacatosi sintagma ,,hamartoloi"si acesta a devenit termenul standard pe care evreii vorbitori de greaca il foloseau pt cei care erau in afara Legamantului si nu cunosteau Legea.Termenul grecesc a absorbit practic cele doua distinctii iudaice intr-o singura notiune pt ca acel cuvant in greaca se putea referi,traditional si previzibil, atat la neamuri dar simultan si la evrei incadrati anterior in notiunea de resha'im.In Evanghelii cuvantul grec se refera la evreii care in mod sistematic(suntem in a treia faza a mutatiei)si flagrant pacatuiesc,nefiind cu nimic diferiti de neamuri ba chiar mai vinovati.Tu astazi,cand folosesti notiunea de ,,pacatosi"nu te referi in nici un caz in mod preponderent la evrei ci chiar exclusiv,in multe cazuri,la cei dintre neamuri.Suntem in faza finala a absorptiei si metamorfozarii.Interesant drum evolutiv de la distinctia initiala la sinteza finala,cu o usoara tendinta de intoarcere spre originea notiunii :)