Fenomenul obedienţei

În prealabil postat de cezar_ioan

Astăzi la ora de religie copiii din clasa I, unde Tudor este elev, au aflat de la profesoara lor că "ascultarea de fapt nici nu există". După ce a făcut această afirmaţie profesoara a plecat, lăsînd ca temă copiilor să cugete la această afirmaţie. Vor discuta ora viitoare subiectul, mai în amănunt.
Tudor a cugetat deja şi mi-a spus pe seară opinia lui, care sună cam aşa:
"Doamna a vrut, cu siguranţă, să ne provoace să gândim. E tare bine să gândeşti, tati, ai avut dreptate! Ştii, eu când gândesc simt aşa o plăcere de parcă aş zbura cu un cornet de îngheţată aromată prin cer... E un fel de bucurie dulce, nu ştiu cum să zic... Aproape ca la rugăciune.
Aşa, să revin, că mi-am dat seama ce ar putea să ne spună profa.
Eu, după cum ai observat, nu sunt prea ascultător. Mi-am dat şi seama de ce: oamenii mari, chiar şi tu şi mami, aduc mereu argumente sau sfaturi doar dintr-o parte. De exemplu, tu mi-ai arătat ieri de ce să-mi vând telefonul primit ca premiu la concurs (Tudor a câştigat un premiu la şah) dar nu ai arătat nici un motiv pentru care l-aş putea păstra... Eu nu prea am încredere în sfaturi de genul ăsta, să nu te superi... Nu pot să te ascult pentru că simt că vrei să mă păcăleşti, să mă forţezi.
Dimpotrivă, eu am descoperit că nici un lucru nu e cu totul bun sau cu totul rău.
Mai mult, Dumnezeu ne pune în faţă şi răul şi binele şi ni le argumentează pe amândouă. Nu aşa m-ai învăţat? Nu avem noi de ales şi moartea şi viaţa? Nu alegem una din acestea două?
Şi uite, aici e de fapt poanta: eu nu pot asculta decât acolo unde am de ales. Unde nu am de ales pot să mă supun, da, dar cred că asta nu e de la Dumnezeu, tati...
Eu cred că Dumnezeu ne-a creat liberi să alegem. Dacă asta e ascultarea la care ne cheamă oamenii mari, eu sunt ascultător. Dacă nu, atunci eu aleg să fiu neascultător.
Acum, dacă am zis bine, îmi iei o îngheţată?...:) Te rooog!"

Nu ştiu dacă a zis bine dar cred că a adus o contribuţie la tema topicului. Mi-a dat voie să o scriu aici, înainte să meargă la culcare. E a doua lui postare, după cadoul către ceilalţi copii, de 1 Iunie. Se pare că avem aşadar un nou forumist, în vârstă de 7 ani. Cred că ar fi momentul să-i fac un cont, de nu încalc cumva o regulă a forumului (o încalc?). Să nu vă supăraţi dacă uneori se exprimă copilăreşte, vă rog!...:)

Domnule profesor, fiul dvs. este de o profunzime minunata. Sapte ani, ati scris? Sa va triasca, si sa va umple inima de bucurii! E ca acele pietre pretiuoase mentionate in Scriptura, din care sunt facute cele douasprezece porti ale Templului din Cer. De ce zic asta? Pentru ca intelepciunea, la virste tinere, imi evoca o prospetime de clestar. Pietrele pretioase sunt din Pamint. Pamintul, care ne-a nascut si ne tine pe toti. Acolo este intuneric. Insa pietrele raspindesc stralucire, inmultesc lumina soarelui incidenta pe ele. "Si Lumina a stralucit in intuneric, si intunericul nu a biruit-o". Ce spune si cum spune fiul dvs. e ca un semn de Sus ca intunericul ce deja este peste lume nu va birui Lumina: inca sunt clestare tinere care O reflecta.

[cezar_ioan]

Mai întâi felicitări profei de Religie că a avut curajul (nebun?) să pună o aşa problemă copiilor de clasa întâi!

Şi totuşi, colegul nostru Florin Ionuţ zice bine: e prea devreme, poate.
M-am consultat şi cu alţi forumişti şi mi-au recomandat răbdare, încă. Mă supun conştiinţei grupului.
Îi voi citi, o vreme, dincolo de poveştile dinaintea somnului, unele postări de pe forum şi îl voi solicita să îşi spună opinia, ca antrenament pentru dialogul de mai târziu, cândva.
Nu vreau să îl împing unde nu cere cu dinadinsul.
Apoi, din ce îmbătrânesc cred tot mai tare în strămoşescul: "Toate la vremea lor!"

Poate m-am pripit, deh, entuziasmat de precocitatea evidentă şi copleşitoare a lui Tudor.
Poate s-a "pripit" tinereţea din el, iureşul vârstei, forţa primară a naturii... Ştiu şi eu? Teamă îmi e, încât visez fel de fel în timpul somnului, cu feciorul ăsta năzdrăvan, pricină deopotrivă a bucuriilor şi spaimelor mele celor mai mari...

Mă iertaţi, vă rog, sunt doar un tată încântat, până la mare plâns, că are un aşa copil iubitor şi îndrăzneţ, dăruit cu duhul nobilei risipe...

Dacă duhul lui Tudor e de la Dumnezeu, îmi zic mie însumi adeseori, se va vedea deplin la vremea sorocită. "Răbdare, tăticuţule, răbdare!" (îmi zice Tudor, ca unui copil)
Dacă nu, iarăşi se va vedea, vai. (Să nu fie, Doamne!)

P.S. Obedienţa (că despre asta mă tot ţin să rostesc, de fapt) îmi pare o înfrângere a omului acolo unde miezul lui e cel mai moale şi mai dulce, moale precum coarnele unui melc prost...:)

http://meditatiilaromana.wordpress.c...-de-ion-barbu/

În prealabil postat de cezar_ioan

. Ştiu şi eu? Teamă îmi e, încât visez fel de fel în timpul somnului, cu feciorul ăsta năzdrăvan, pricină deopotrivă a bucuriilor şi spaimelor mele celor mai mari...!)

Te inteleg atat de bine Ioane,mai ales cand stau noaptea si ma uit la ai mei cum dorm,si toate sperantele si fricile posibile trec prin inima mea.Orice tata te intelege.Uite o postare pt fiul tau:,,Tudor ai un tata minunat si credincios si esti un copil minunat.Sa ai credinta ca tatal tau si incredere in Dumnezeu mereu,sa fii cuminte si bun,credincios si curajos,sa legi rani si sa aduci bucurie si sa ai grija de parintii tai cum si ei au grija de tine.Dumnezeu sa va ajute!"

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

... stau noaptea si ma uit la ai mei cum dorm,si toate sperantele si fricile posibile trec prin inima mea.

Are Marin Preda un pasaj, în "Cel mai iubit dintre pământeni", cu Petrini întors din puşcărie, când îşi priveşte fetiţa dormind...
Bîrrr!
Ce meditaţie fără anestezie acolo...

[sophia]

@Cezar_Ioan

Frumos a spus copilul tau! I-ai luat inghetata?
Si apropos de inghetata - de ce vrei sa-si vanda celularul primit ca premiu?
Este mic la 7 ani pentru celular, dar este totusi un lucru util. Poti sa tii contact cu el, sa-l controlezi, poate fi utilizat in caz de urgenta.

Nu inseamna sa-l foloseasca pentru prostii.
Si este lucrul lui, o amintire de suflet legata de castigarea unui concurs.

Are mare dreptate cand spune ca judecam numai dintr-o parte. In multe privinte.
Mereu uitam o parte implicata. De obicei copilul, sau omul care sufera.

Pare un copil foarte matur pentru varsta lui. Ai grija! Nu-i "omori" copilaria, nu-l maturiza inainte de vreme. Are tot timpul sa fie matur si adult. Impinge-l sa fie copil.

[cezar_ioan]

Telefonul acela e prea pretenţios, ultima generaţie, iar aici în Titan prin parcuri şi unde se mai joacă el e o lume prea pestriţă ca să-l ştiu în siguranţă cu telefonul în buzunar. Poate fi lesne agresat, prădat etc. Au mai păţit-o şi alţii, a încasat-o şi el pentru un lucru mult mai puţin tentant. De fapt telefonul îi place pentru că are jocuri şi acces la internet, tot pentru jocuri, de strategie, precum şi pentru desene animate. Astea sunt pasiunile generaţiei lui!
Cu banii ar vrea să-şi cumpere... trotinetă! Face tot felul de figuri cu trotineta, cam ca rollerii, sare, se învârte în aer, se dă peste cap etc. Vrea să meargă la campionatul mondial de trotinetişti dar nu are antrenor bun pentru figuri "supertari", cum îi plac lui...:)

Un lucru e cert: dezbatem de câteva zile problema telefonului şi găsesc ca fiind minunat că nu se grăbeşte să ia o hotărâre definitivă, încă pune în balanţă alternativele... cântăreşte, deh, ca un şahist... Iar noi încercăm să-l ajutăm să facă o plajă rezonabilă de argumente şi contraargumente şi să ia, totuşi, o hotărâre.
Dar copilul tot copil: noaptea doarme cu telefonul sub pernă, aşa băgat în ţiplă cum e, că s-a ataşat deja de el...:))

În prealabil postat de cezar_ioan

Dar copilul tot copil: noaptea doarme cu telefonul sub pernă, aşa băgat în ţiplă cum e, că s-a ataşat deja de el...:))

Amuzant :-) E de înţeles, e cadoul lui, şi fiind şi o generaţie nouă, e o bucurie şi mai mare.

[cezar_ioan]

Un alt mod de abordare a temei obedienţei:
http://www.trilulilu.ro/muzica-folk/...upa-melci-1979
http://www.trilulilu.ro/muzica-diver...re-vorbele-sun

P.S. În dar mai întâi Pelerinului şi tuturor copiilor năzdrăvani, care mai forumicesc pe aici...:)