Nedumeriri fata de spovedanie

[Dumitru73]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Am şi eu o nedumerire, apropo de subiect.

Cînd ne spovedim, este imposibil să acoperim toată lista de păcate care ne stau pe suflet. Oricît de atentă este introspecţia dinainte, tot ne scapă cîte ceva.

Ce se întîmplă deci cu aceste păcate uitate sau omise din greşeală? Exclud păcatele ascunse în mod voit, evident. Sînt ele iertate de duhovnic prin rugăciunile molitfei? Sau... mai bine vă las să răspundeţi înainte de a prezenta gîndul ce urmează.

la Dumnezeu contează, în primul rând, gândul bun.
daca te spovedesti şi au uitat pur şi simplu un păcat mare şi mori imediat după aceea, ce se va intampla cu tine?
Dumnezeu nu este un contabil care calculează profitul pe formula venituri minus cheltuieli.
El ia în calcul si gandul bun. El ia în calcul şi potenţialul, asemeni unui investitor înţelept, care investeşte acolo unde nimeni nu vede profitul imediat.
caci asemeni unei investiţii, profitul imediat poate fi urmat şi de o pierdere imediată.
pe când o investiţie gândită strategic, pe termen lung, dacă este bazată pe date reale, va aduce satisfacţii pe termen lung.
în concluzie, Dumnezeu nu se împiedică de uitarea noastră.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Dumitru73

Dumnezeu nu este un contabil care calculează profitul pe formula venituri minus cheltuieli.

Dumitre,

Exact astea sînt cuvintele duhovnicului meu, apropo de listele cu care mă tot prezint la el încheind de fiecare dată cu "şi probabil mai sînt şi alte păcate pe care le-am uitat".

Doar că eu vreau să ajung altundeva pe subiectul ăsta...

[Dumitru73]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Dumitre,

Exact astea sînt cuvintele duhovnicului meu, apropo de listele cu care mă tot prezint la el încheind de fiecare dată cu "şi probabil mai sînt şi alte păcate pe care le-am uitat".

Doar că eu vreau să ajung altundeva pe subiectul ăsta...

unde vrei să ajungi?

[DragosP]

Că de fapt tu ești duhovnicul lui?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Dumitru73

unde vrei să ajungi?

Ceea ce scapă fără voie la spovedanie se iartă prin Sfînta Împărtăşanie, care este printre altele şi "spre iertarea păcatelor". Tot la cuminecare se iartă şi păcatele şi greşelile comise de la spovedanie pînă în momentul respectiv, altfel ar fi obligatoriu ca împărtăşirea să se facă în secunda următoare mărturisirii.

Pe lîngă aceste două metode de a primi iertarea, mai există două:

- prin Taina Maslului
- prin rugăciunile particulare şi publice, împreună cu Biserica

[cezar_ioan]

prin milostenie şi post

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de cezar_ioan

prin milostenie şi post

Da, milostenia acoperă mulţime de păcate - parcă Sfîntul Ioan Gură de Aur a scris asta, nu? Probabil "pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate" de la 1 Petru 4, 8.

Dar de post nu ştiam, că s-ar ierta păcatele prin post. Poate prin post şi rugăciune.

Am mai găsit o metodă de a primi iertarea fără a o cere în mod expres:

"Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate." la Iacov 5, 20

[glykys]

Atentie!

[SIZE=4][COLOR=#800000]ÎNVĂȚĂTURI CORECTE ȘI ÎNVĂȚĂTURI GREȘITE DESPRE POSTURI ȘI ZILELE DE POST[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=#FF0000]"Postul iartă păcatele.[/COLOR]
Postul nu iartă păcatele, ci le iartă Hristos prin preot în Duhul Sfânt. Postul face parte din curăţia trupească, iar iertarea păcatelor din curăţia sufletească. Cine nu ţine post la tinereţe va ţine regim la bătrâneţe!"




http://www.parohiamacin4.org/post.htm


Sfanta Impartasanie se da pentru iertarea pacatelor si spre viata de veci. Iar Impartasanie fara Spovedanie nu se poate...



Iar dependenti nu suntem de spovedanie, ci de pacatele noastre...

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Da, milostenia acoperă mulţime de păcate - parcă Sfîntul Ioan Gură de Aur a scris asta, nu? Probabil "pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate" de la 1 Petru 4, 8.

Dar de post nu ştiam, că s-ar ierta păcatele prin post. Poate prin post şi rugăciune.

Am mai găsit o metodă de a primi iertarea fără a o cere în mod expres:

"Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate." la Iacov 5, 20

Mi-ai luat-o înainte cu versetul din Iacov...:) Tocmai vroiam să adaug, descoperisem pe seară...

Cât priveşte postul, revin la ceea ce am mai zis în legătură cu distincţia dintre post şi abstinenţă sau ambiţii personale care se vor a fi post: postul este intim legat de rugăciune (precum şi de toate celelalte din ţesătura vieţii creştine, care sunt inseparabile, o singură cămaşă), mai mult, dacă nu e cerut permanent prin rugăciune, nici nu văd de ce ar fi lucru creştinesc. Aşadar am zis post, presupunînd, implicit, rugăciunea. Rugăciune fără post se poate, însă post fără rugăciune nu văd cum ar fi posibil.
Rugăciunea e condiţia de toată vremea a creştinului. Că e rostită sau nu, întrucât a te ruga înseamnă nu doar rostirea unei formule sau a unui şir de formule verbale, ci mai degrabă o aşezare a fiinţei, o atitudine permanentă de a fi cu credinţă şi umilinţă înaintea Domnului. În acest sens, nici o lucrare nu poate fi în afara rugăciunii. Aşa cred, Florine, Doamne ajută!

[fallen]

În prealabil postat de Florin-Ionut

D
Am mai găsit o metodă de a primi iertarea fără a o cere în mod expres:

"Să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate." la Iacov 5, 20

Da, intr-adevar interesant. La fel cum cel care ii e "piatra de poticnire" cuiva...

Prima data cand am citit textul am inteles "isi va mantui sufletul prin moarte" si nu "din moarte" si m-am speriat un pic dar si varianta asta era interesanta desi nu poate fi 100% valabila. Ce e drept e ca in ceasul mortii se pot petrece schimbari radicale : unii castiga mantuirea intr-o secunda de pocainta autentica - talharul de pe cruce, pe cand altii o pot pierde precum fariseul cel mandru.