Nedumeriri fata de spovedanie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de costel

"Sa nu destainui gandurile oricui ti-ar iesi in cale, ci sa le vestesti batranilor duhovnicesti care au darul deosebirii, si nu celor ce nu-s decat albiti de vreme. Caci multi, uitandu-se la varsta, si-au marturisit gandurile lor, dar, in loc sa primeasca tamaduire, au cazut in deznadejde pentru neiscusinta batranilor".

Sacramentele au consecinţe:
-asupra Graţiei Sfinţitoare
-asupra graţiilor actuale (=harurilor lucrătoare, în terminologie răsăriteană).

Efectele asupra Graţiei Sfinţitoare sunt independente de vrednicia ministrului, după cum a clarificat Biserica cu ocazia controversei donatiste.
Pe de altă parte, efectele asupra graţiilor actuale depind de ministrul care săvârşeşte Taina sau Ierurgia respectivă. De credincioşia lui. De vrednicia lui.


Efectul asupra Graţiei Sfinţitoare a spovezii (ca şi a botezului) este de restabilire a Graţiei Sfinţitoare. Deci, orice spovadă bună (=care întruneşte atât condiţiile de validitate a actului, cât şi condiţiile de pregătire din partea penitentului) duce la restabilirea Graţiei Sfinţitoare indiferent cât de nepriceput, nevrednic ori chiar cu sufletul căzut este preotul. Dubiul nejustificat în această privinţă este păcat grav.

Dar Sacramentele mai sunt, cum am arătat deja, purtătoare de alt fel de graţii: sunt graţiile sacramentale. Spre exemplu, spovedindu-mă după fiecare păcat aşa cum se cuvine, nu numai că sunt iertat "şi de şaptezeci de ori câte şapte", adică sunt din nou în stare de Graţie Sfinţitoare de fiecare dată, dar şi mai "armat", mai puţin predispus spre păcat (dacă nu spre păcat în general, cel puţin spre păcatele din specia spovedită). Această proprietate a Sacramentului Penitenţial de a lucra pentru viitor, făcându-mă mai puţin predispus spre păcat o numim graţia sacramentală a spovezii.

Ei bine, altitudinea spirituală a preotului influenţează această graţie sacramentală. Dumnezeu mă iartă chiar dacă mă spovedesc la ruşinea Corpului Sacerdotal. Dar întărirea capacităţii de luptă a sufletului meu nu va fi egală în aceast caz cu situaţia în care m-aş spovedi la un sfânt în viaţă.

[Fani71]

Sigur ca iertarea pacatelor nu este afectata de calitatea preotului.
Insa mi se pare ca in Biserica Ortodoxa din vremurile noastre, adesea se cere de la preot mult mai mult; i se cere sa fie ca un ghid spiritual. Si se faceun idol din puterea lui in acest sens.

[costel]

Fani, daca eu ma rog lui Dumnezeu sa-i dea parintelui cuvant de mantuire pentru mine, cred ca nu cad in idolatrie, implinind sfatul parintelui chiar daca el contravine principiilor mele. Sunt multe exemple in Pateric de taiere a propriei vointe in acest sens si Vlad a precizat foarte bine mai sus. E adevarat ce spui numai daca mergem la duhovnic fara rugaciune. Acesta e punctul meu de vedere.

Mesajul meu a fost cam ambiguu. De fapt ceea ce am copiat intre ghilimele este intrebarea pusa de catre cineva din sala iar raspunsul parintelui incepe de la 1,36,40 in linkul din cuvintele albastrite :)

edit: iarasi am scris prostii. Fac o ultima incercare. Intrebarea copiata in mesaj este pusa la 1,36,40 in link, dupa care urmeaza raspunsul parintelui Rafail, pe care nu l-am mai copiat si care poate fi ascultat acolo.

[zaharia_2009]

Teava prin care este captata apa unui izvor cristalin poate fi diferita de la un loc la altul .
Un izvor curge printr-o teava de inox , nu are astfel nici un gust strain ci este limpede, buna si satioasa (poate stimpara setea) si pleci bucuros ca te-ai infruptat din acel izvor ! Ba de multe ori ti minte locul binefacator si doresti mereu sa te reintorci acolo.
Alt izvor curge printr-o teava ruginita iar apa are gust de cocleala, de rugina , gust schimbat fata de firesc si mai ales neasteptat , nu potoleste setea si te face sa si uiti ca ai trecut pe la un asmenea izvor, nu este intru totul binefacatoare. Nu iti vindeca focul din piept, setea !

La fel sunt si medicii . Tot asa si profesorii . Si inca multi altii care pot influenta (in masuri si cu semnificatii diferite) trupul dar si mintea si si sufletul omului !

Dar de ce va mirati de duhovnici ca sunt diferiti de buni ? Au nu stiti ca desi au daruit acelasi har la hirotesie ei , din propria lor vointa , voiesc sa lucreze o viata intreaga diferit cu acesta ?
De deslegat de pacate te poate deslega si un ... brad , asa cum este eterna traditie a ciobanilor moldoveni si maramureseni, dar de condus duhovniceste pe calea strimta a mintuirii ... ei, acesta este lucru tare greu si nu o pot face decit cei care , vorba parintelui Cleopa , se lupra cu ispititorul in mod voiniceste, real, capata experienta ei insisi si abia apoi pot fi in stare sa ii conduca si pe altii !
Sunteti mirati de aceasta realitate deoarece aveti pareri preconcepute despre preoti crezind ca, intr-o baza sau alta, ei sunt meserisi la orice lucrare care se cheama duhovniceasca , daca au fost hirotoniti . Ei, iata ca nu este chiar asa !
Nu va amintiti ca nici apostolii nu aveau puteri sa vindece (si toate celellalte adaugate vindecarii) orice si oricum iar Hristos le arata aceasta, ii mustra si inca ii invata ?

Adica, tragind o concluzie , va mirati deoarece nici scripturile nu le cunoasteti , in sensul lor profund, si nici in puterea lui Dumnezeu nu credeti , cea care se manifesta sub mii si mii de feluri .

Nu este obligatoriu ca daca ai absolvit medicina sa si fi un medic excelent incit sa poti vindeca orice .
Si nici daca ai absolvit teologia si te-a hirotonit sa crezi ca nimic nu iti mai poate sta in cale !
Daca esti hirotonit insemneaza ca ti s-a dat ingaduinta si puterea de a fi slujitorul lui Hristos . Dar cum lucrezi tu cu toate acestea ... aia este cu totul si cu totul altceva !

Si noroc ca acest aspect, aceasta "noutate" este citata din Pateric ca altminteri, de cite ori au spus-o userii aici pe forum nu s-au ales decit cu oprobiul public !
Ca de, asa este in satul acesta !
Dar este bine ca si acum se aduce aspectul in discutie ! Mai bine mai tirziu decit ...

[Mosh-Neagu]

Nu stiu cum sa ma fac inteles. Ceea ce-o sa spun este opinia mea personala. Parerea mea este ca omul ar trebui "sa simta" daca duhovnicul este pe masura nadejdii lui de a se mantui, sau nu. E foarte adevarat ca la tara omul nu prea are de ales, in cazul in care vede ca parintele-duhovnic nu-i la inaltimea asteptarilor si trateaza mai superficial aspectul spovedaniei, dezlegarilor si canoanelor de dupa. In general, cam la toti Sfintii Parinti gasim ca omul trebuie sa se roage pentru ca Dumnezeu sa-i dea un duhovnic pe masura. Din pacate mai intalnim si dintr-acei care "isi cauta" duhovnici mai permisivi, ceea ce este mai mult decat trist. Aseara am intalnit pe cineva care a cunoscut un preot cu mare har (nu-mi cereti sa-i dau nume si locatie ca nu am ingaduinta asta si nici n-o s-o cer), care, dupa ce a lasat omul sa se spovedeasca, i-a zis sa mearga acasa si sa se mai roage, iar cand se va hotari sa-si marturiseasca si pacatul pe care si-l ascunde, sa revina la spovedit. Ei, cam asa ar trebui sa fie un preot duhovnic. Sa stie absolut tot ce-i in capul tau, ca sa nu te trufesti, ci sa te smeresti cu adevarat si sa poti pleca de la el curatat si indreptat.

[Eugen7]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Nu stiu cum sa ma fac inteles. Ceea ce-o sa spun este opinia mea personala. Parerea mea este ca omul ar trebui "sa simta" daca duhovnicul este pe masura nadejdii lui de a se mantui, sau nu. E foarte adevarat ca la tara omul nu prea are de ales, in cazul in care vede ca parintele-duhovnic nu-i la inaltimea asteptarilor si trateaza mai superficial aspectul spovedaniei, dezlegarilor si canoanelor de dupa. In general, cam la toti Sfintii Parinti gasim ca omul trebuie sa se roage pentru ca Dumnezeu sa-i dea un duhovnic pe masura. Din pacate mai intalnim si dintr-acei care "isi cauta" duhovnici mai permisivi, ceea ce este mai mult decat trist. Aseara am intalnit pe cineva care a cunoscut un preot cu mare har (nu-mi cereti sa-i dau nume si locatie ca nu am ingaduinta asta si nici n-o s-o cer), care, dupa ce a lasat omul sa se spovedeasca, i-a zis sa mearga acasa si sa se mai roage, iar cand se va hotari sa-si marturiseasca si pacatul pe care si-l ascunde, sa revina la spovedit. Ei, cam asa ar trebui sa fie un preot duhovnic. Sa stie absolut tot ce-i in capul tau, ca sa nu te trufesti, ci sa te smeresti cu adevarat si sa poti pleca de la el curatat si indreptat.

In asentimentul asertiunii tale frate Mosh-Neagu, adaug indemnul inechivoc al Sfantul Simenon Noul Teolog in care subliniaza foarte bine aceste aspecte legate de preotie si duhovnicie.

Omul care isi cauta duhovnic are datoria atat de a se informa din Sfanta Traditie despre cum trebuei sa fie preotul duhovnic adevarat precum si pe aceea de a se ruga lui Dumnezeul sa il ajute in acest demers.

In legatura cu relatarea cazului de mai sus, consider adecvat sa precizam ca este vorba de un pacat pe care omul il ascundea cu buna stiinta la spovedanie si de aceea preotul duhovnic l-a ajutat rapid sa ia o decizie inteleapta (intrucat pericolul era foarte mare)... caci mai sunt si cazuri in care duhovnicul cunoaste (si nu doar stie, caci cunoastrea implica si intelegerea cauzelor pacatelor omului care vine la Sfanta Spovedanie... iar stiinta pacatelor este doar a pacatelor savarsite, adica enumerarea lor fara intelegerea cauzelor)... pacatele savarsite de om si de care omul nu este constient (adica nu le ascunde intentionat) fie ca nu le considera pacate fie ca a uitat; iar in aceste cazuri preotul duhovnic ajuta omul "discret" (tainic) sa isi "vina in fire" si de cele mai multe ori omul are impresia ca el insusi isi aduce aminte de pacate, ca el insusi constientizeaza pacatele... insa harul lui Dumnezeu lucreaza tainic, datorita rugaciunilor preotului Duhovnic...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de costel

Fani, daca eu ma rog lui Dumnezeu sa-i dea parintelui cuvant de mantuire pentru mine, cred ca nu cad in idolatrie, implinind sfatul parintelui chiar daca el contravine principiilor mele. Sunt multe exemple in Pateric de taiere a propriei vointe in acest sens si Vlad a precizat foarte bine mai sus. E adevarat ce spui numai daca mergem la duhovnic fara rugaciune. Acesta e punctul meu de vedere.

Si eu ma rog mereu cand ma duc la Biserica,la duhovnic,la spovedanie si la Impartasanie sa fie BINE SI MANTUITOR pentru mine.Sa nu ma certe cineva,sa nu ma trateze cu indiferenta sau dispret etc.Sincer am suferit mult la viata mea din cauza rautatii unora,indiferentei si dispretului,nu preoti sau duhovnici,oameni obisnuiti,colegi!Ce colegi am avut eu..Acum e ok.Scuze pentru devierea de la subiect.Referitor la subiect cred si eu ca nu conteaza la cine te spovedesti dar parca te simti prost,neplacut cand un preot,un duhovnic te cearta sau te trateaza cu indiferenta,se grabeste etc.E diar parerea mea.Important este ca te SPOVEDESTI dar cu atat mai BINE daca iti alegi un duhovnic CU HAR!Nu e nimic rau in asta,cred eu.Doamne ajuta!

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Sacramentele au consecinţe:
-asupra Graţiei Sfinţitoare
-asupra graţiilor actuale (=harurilor lucrătoare, în terminologie răsăriteană).

Efectele asupra Graţiei Sfinţitoare sunt independente de vrednicia ministrului, după cum a clarificat Biserica cu ocazia controversei donatiste.
Pe de altă parte, efectele asupra graţiilor actuale depind de ministrul care săvârşeşte Taina sau Ierurgia respectivă. De credincioşia lui. De vrednicia lui.


Efectul asupra Graţiei Sfinţitoare a spovezii (ca şi a botezului) este de restabilire a Graţiei Sfinţitoare. Deci, orice spovadă bună (=care întruneşte atât condiţiile de validitate a actului, cât şi condiţiile de pregătire din partea penitentului) duce la restabilirea Graţiei Sfinţitoare indiferent cât de nepriceput, nevrednic ori chiar cu sufletul căzut este preotul. Dubiul nejustificat în această privinţă este păcat grav.

Dar Sacramentele mai sunt, cum am arătat deja, purtătoare de alt fel de graţii: sunt graţiile sacramentale. Spre exemplu, spovedindu-mă după fiecare păcat aşa cum se cuvine, nu numai că sunt iertat "şi de şaptezeci de ori câte şapte", adică sunt din nou în stare de Graţie Sfinţitoare de fiecare dată, dar şi mai "armat", mai puţin predispus spre păcat (dacă nu spre păcat în general, cel puţin spre păcatele din specia spovedită). Această proprietate a Sacramentului Penitenţial de a lucra pentru viitor, făcându-mă mai puţin predispus spre păcat o numim graţia sacramentală a spovezii.

Ei bine, altitudinea spirituală a preotului influenţează această graţie sacramentală. Dumnezeu mă iartă chiar dacă mă spovedesc la ruşinea Corpului Sacerdotal. Dar întărirea capacităţii de luptă a sufletului meu nu va fi egală în aceast caz cu situaţia în care m-aş spovedi la un sfânt în viaţă.

E vorba cum s-a mai spus parca pe undeva de "harul lucrator". Adica acea capacitate a preotului de a te determina sa nu mai pacatuiesti in viitor, sa renunti macar la acele pacate care te-au robit pana acum. Bineinteles ca daca vezi un preot sau un doctor fumand, de exemplu, cand el iti spun eca nu e bine sa fumezi, nu prea iti vine sa ii dai crezare, sau chiar daca ii dai, te gandesti "trebuie sa fie tare greu ,daca nici el care stie cel mai bine cat de rau face, nu se poate opri". E clar ca trebuie sa fie un exemplu de traire duhovniceasca, zicala "fa ce zice popa nu ce face popa" nu e intodeauna prea convingatoare.
Insa mai poate depinde si de abilitatile duhovnicului de a explica si de a se face inteles de catre fiecare enorias in parte, in functie de caracterul sau chiar educatia fiecaruia, nu mai zic si varsta. De multe ori nu e de ajuns sa-i spui cuiva ca "e pacat" si ca "se supara Dumnezeu", trebuie explicatii logice, pertinente, dar pe intelesul fiecaruia.
De-asta ma intreb daca nu cumva e posibil ca "harul lucrator" sa nu functioneze la fel de bine sau de mult la fiecare enorias, mai laes ca unii oamnei sunt predispusi spre neascultare si contrazicere, unii chiar spre minciuna, unii zic ca fac si nu fac, altii zic ca nu fac dar pana la urma fac.

În prealabil postat de fallen

E vorba cum s-a mai spus parca pe undeva de "harul lucrator". Adica acea capacitate a preotului de a te determina sa nu mai pacatuiesti in viitor, sa renunti macar la acele pacate care te-au robit pana acum. Bineinteles ca daca vezi un preot sau un doctor fumand, de exemplu, cand el iti spun eca nu e bine sa fumezi, nu prea iti vine sa ii dai crezare, sau chiar daca ii dai, te gandesti "trebuie sa fie tare greu ,daca nici el care stie cel mai bine cat de rau face, nu se poate opri". E clar ca trebuie sa fie un exemplu de traire duhovniceasca, zicala "fa ce zice popa nu ce face popa" nu e intodeauna prea convingatoare.
Insa mai poate depinde si de abilitatile duhovnicului de a explica si de a se face inteles de catre fiecare enorias in parte, in functie de caracterul sau chiar educatia fiecaruia, nu mai zic si varsta. De multe ori nu e de ajuns sa-i spui cuiva ca "e pacat" si ca "se supara Dumnezeu", trebuie explicatii logice, pertinente, dar pe intelesul fiecaruia.
De-asta ma intreb daca nu cumva e posibil ca "harul lucrator" sa nu functioneze la fel de bine sau de mult la fiecare enorias, mai laes ca unii oamnei sunt predispusi spre neascultare si contrazicere, unii chiar spre minciuna, unii zic ca fac si nu fac, altii zic ca nu fac dar pana la urma fac.

Dacă îmi permiteţi, sper să nu spun prostii: părerea mea este că cel care ne ajută să lepădăm păcatul este Dumnezeu, căci unde sunt păcate sporeşte şi harul vindecător de la Domnul. Nu contest că şi duhovnicii sunt diferiţi, eu însămi alegându-mi pe unul care am considerat că "mi se potriveşte". Nu aş putea spune, în general, că a dus muncă de lămurire cu mine despre cum să mă opresc din anumite păcate, ci prin îndelunga sa răbdare m-a iertat de fiecare dată, dându-mi canon, şi neoprindu-mă de la Sfânta Împărtăşanie decât de puţine ori şi pe termen f scurt. De asemenea, de mare folos îmi sunt predicile dumnealui şi faptul că atunci când am probleme sau nelămuriri pot să îl întreb şi primesc un sfat de urmat.

Acum nu ştiu cum se transpun aceste fapte în cuvinte de teorie, nu ştiu despre harul lucrător şi nu credeam că Dumnezeu ne iartă în funcţie de "harismele" părintelui duhovnic. Percepţia mea (întărită şi de vorbe din popor) este că fiecare preot îşi asumă şi nişte riscuri atunci când ne iartă anumite păcate, de aceea unii pot să ducă mai multe, iar alţii mai puţine.

Rog să fiu iertată şi corectată dacă am scris prostii. Este doar percepţia mea la acest moment.

P.S. fallen, nu te contrazic. Doar că modul în care duhovnicii ne influenţează depinde atât de ei, cât şi de noi.