Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu
Cred ca ti-ai raspuns singur acestui gen de reflectie gen "Itzic si Strul":
|
Nu asteptam un raspuns ci era un indemn la meditatie, poate totusi ai inteles.
Citat:
Cine sustine ideea statului cu bratele incrucisate? Doar ca una e voia lui Dumnezeu si alta ingrijorarea venita de la cei care nu-l au pe Dumnezeu...
|
Motiv pentru care cum am zis, nici eu nu cred in astfel de "apocalipse" in schimb sunt indoieli rezonabile fata de stabilitatea societatii actuale care este bine sa fie luate in serios.
Citat:
Eu n-am intalnit nici preoti, nici monahi care sa transmita un gand de teama si ingrijorare. As vrea sa cred ca ma pot increde in siguranta pe care mi-o transmit ei. Iar daca pierd, inclin sa cred ca de fapt sunt intr-un mare castig!...
|
1. In ceea ce priveste preotii nu e treaba lor sa faca asta, mai ales ca nu au nici o informatie certa si probabil o buna parte nici nu si-au pus problema.
2. Un monah in manastire este mai bine protejat de catastrofe sociale decat este cineva care traieste in oras sau pe langa oras.
A doua la mana, un monah - se are in grija doar pe sine si oricum nu are prea multe de pierdut intr-o asemnea eventualitate.
Citat:
Cred ca ti-a scapat singura si cea mai importanta lipsa: cea a lui Dumnezeu. Cu El, nu duci nici un fel de lipsa!... Dar probabil... vorbim din carti!...
|
Stiu si eu? Poate ar trebui sa intrebi asta pe cei care au supravietuit foamei instaurata de comunisti in Basarabia sau Ucraina, cand milioane au murit.
Sa mori de foame este cumplit, dar sa-i vezi pe cei dragi murind din acest motiv si sa nu poti face nimic, cred ca este si mai si.
Erau toti atat de lipsiti de Dumnezeu atunci?
Oare cei care au scapat au scapat doar cu apa si rugaciune?
Citat:
Din tot ce am, nu-mi ajuta la nimic, daca "ceva" nu merge!... Ca orice familie, in fiecare an ne straduim si noi sa intram in iarna cu rafturile camarii (in cazul meu a beciului) cu cele necesare, pana la recolata viitoare. In cazul asta, as putea spune ca eu ma tem de apocalipsa in fiecare an!...
|
Da, ai remarca foarte bine, un taran are ceva ce un orasean care traieste din pensie/salariu, ceva care nu are, constiinta fragilitatii vietii si relatia ei cu cele care vin din pamant, pentru ca un an fara roada sau roada putina este chiar o apocalipsa pentru el.
Aceasta constiinta este un avantaj + faptul ca viata e la mana sa (la propriu) nu pe raftul magazinelor.
In acest context (si probabil nu doar), ateismul/agnosticismul se poate spune ca s-a nascut la oras.
Citat:
Pe mine ma lasa rece "New Age". Era doar un exemplu. Eu nu pot anticipa ce "gaselnita" are Dumnezeu pentru a ne trezi din "somnul cel de moarte"!
|
Dar asta nu te poate impiedica sa te intrebi ce ai de facut ca sa nu "te ia valul".
Si spiritual, dar si material.
Citat:
Ei, eu cautam o nuanta mai... optimista! Tu esti mai drastic, se pare. Sa speram ca-si face Dumnezeu mila si de cei de la orase!...
|
Mila are de toti si de toate, si tot timpul, dar nu poate impiedica nici manifestarile liberului arbitru, indiferent cat de teribile sunt in consecintele lui ultime!