Ce veti face pe 21 decembrie?

[Mosh-Neagu]

Haideti sa nu fim rautaciosi. In felul nostru, nu suntem cu nimic deosebiti fata de el, doar ca ale noastre le tinem bine-ascunse de ochii lumii!...

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ştii tu Moşule, Maria fără Marta riscă să moară de foame sau din alte pricini "postapocaliptice". :) Da, sîntem datori să rămînem în viaţă cît mai mult pentru a ne ajuta semenii. Citeam undeva unde se vorbea despre martiraj că într-o situaţie de viaţă şi de moarte e o greşeală să alegem moartea (ca şi creştini), aruncîndu-ne de bunăvoie în gura leului sau în foc. Trebuie să facem tot posibilul să supravieţuim!

Nu cred ca judecam corect, draga frate. Sunt atatea sfaturi pe care ni le da Mantuitorul si pe care noi nu le luam in seama incat are mult mai multe motive sa fie dezamagit (de noi, cei care ne consideram printre "oile Lui"), decat sa fie multumit pentru reactiile noastre. In privinta pericopei cu Marta si Maria, sfatul Lui este mai mult decat clar: "Marto, lasa grija cea lumeasca in seama lui Dumnezeu si alatura-te Mariei, care si-a ales partea cea buna!" Daca as putea si mi s-ar ingadui, as dori sa ajung acolo sus pe post de "Maria" si nu de "Marta". Ne inchipuim oare ca Maria era o lenesa si ca de fapt, tocmai cand Marta se ostenea mai tare, ea si-a gasit scuza de relaxare? Nu. Sa-i dam deci Cezarului ce-i al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Eu, intr-un moment "delicat", gasesc de cuviinta sa las la o parte "grija cea lumeasca" si sa ma incred in voia lui Dumnezeu, peste care ar fi o mare naivitate din partea mea sa cred ca as putea trece. Nu vreau sa tulbur pe cineva si chiar imi cer scuze daca se intampla sa par "sadic" in exprimarea mea... Nu cu multe saptamani in urma la Sf liturghie s-a citit pericopa cu neinteleptul care si-a marit hambarele spunand "Bucura-te suflete si te veseleste!..." Dumnezeu poate lua sufletul nostru in orice clipita, daca excesul pentru grija de a "supravietui" ii poate sminti si pe altii! Cum as putea sa supravietuiesc impotriva voii lui Dumnezeu?
Si-apoi... care sunt acei prooroci cu frica de Dumnezeu de a caror sfat sa tin eu, crestinul de rand, seama. De unde vin "zvonurile"? De la induhovniciti sau de la cei care nu au nimic in comul cu Harul lui Dumnezeu? Nu cumva, "ascultand" scenariile lor, ma smintesc si eu si-i determin si pe cei de langa mine, mai putin pregatiti duhovniceste, sa ma imite, ca si cum... de la Dumnezeu imi vin aceste ganduri si nu de la vrajmas!... Eu gasesc o inselare vizibila, cel putin din punct de vedere religios.
Orice-ar fi, nu asa merge treaba! Cand Dumnezeu vrea, iti arata puterea lui exact cand ti se pare ca ai scapat. Iar eu ma rog sa ne pazeasca pe toti de inselare. Pentru ca unii isi fac rau numai fiindca accepta sa mearga pe un drum laturalnic pentru... "mai multa siguranta", dar care ar putea oricand sa se infunde!! Ori, Calea spre Dumnezeu este una singura. Trebuie sa vrem sa traim, sa ne crestem copiii, sa ne ajutam intre noi cum ne tin puterile, dar daca "de sus" auzim: "Hai acasa!", las jugul lumii asteia si plec fara sa ma eschivez in vreun fel! Sau... macar asa ar trebui!...