Creatie versus evolutie

În prealabil postat de Dumitru73

am vrut să fac un comentariu mai larg, dar spun doar că mi-a plăcut comentariul.

Dumnezeu sa ne ierte si sa ne lumineze cu harul Lui, frate Dumitru...
Ce se mai grabesc unii oameni sa traga concluzii definitive in cestiunile stiintifice, nebagind de seama ca oamenii de stiinta sunt mereu scrupulosi si relativ neincrezatori in propriile lor sisteme cognitive, care raman mereu deschise la nou, la imbunatatire sau schimbare uneori radicala. Deschise, in definitiv, mereu la aportul insusi al lui Dumnezeu!
Un om de stiinta patimas si incapatinat sa demonstreze pana in panzele albe ca el si numai el detine "adevarul" nu e om de stiinta, ci nebun de balamuc. Cum de nu pricep asta cei ce contempla de pe marginea stiintei, nu imi dau seama...
Cum nu intelegem ca stiinta omeneasca este mereu o cunoastere aproximativa, indiferent de stralucitoarele ei dovezi si aplicatii practice, ingaduite sau de-a dreptul facute posibile de Insusi Dumnezeu Creatorul si Proniatorul.

Probabil cei fara "organul tainei" sunt incapabili, dominati fiind de "organul tinei", sa vada in cunoasterea stiintifica un reflex al dorului de Dumnezeu, fara de care nu exista de fapt nici un strop de viata duhovniceasca nicaieri sub soare.

[Dumitru73]

În prealabil postat de ioan cezar

Dumnezeu sa ne ierte si sa ne lumineze cu harul Lui, frate Dumitru...
Ce se mai grabesc unii oameni sa traga concluzii definitive in cestiunile stiintifice, nebagind de seama ca oamenii de stiinta sunt mereu scrupulosi si relativ neincrezatori in propriile lor sisteme cognitive, care raman mereu deschise la nou, la imbunatatire sau schimbare uneori radicala. Deschise, in definitiv, mereu la aportul insusi al lui Dumnezeu!
Un om de stiinta patimas si incapatinat sa demonstreze pana in panzele albe ca el si numai el detine "adevarul" nu e om de stiinta, ci nebun de balamuc. Cum de nu pricep asta cei ce contempla de pe marginea stiintei, nu imi dau seama...
Cum nu intelegem ca stiinta omeneasca este mereu o cunoastere aproximativa, indiferent de stralucitoarele ei dovezi si aplicatii practice, ingaduite sau de-a dreptul facute posibile de Insusi Dumnezeu Creatorul si Proniatorul.

Probabil cei fara "organul tainei" sunt incapabili, dominati fiind de "organul tinei", sa vada in cunoasterea stiintifica un reflex al dorului de Dumnezeu, fara de care nu exista de fapt nici un strop de viata duhovniceasca nicaieri sub soare.

am văzut chiar azi un clip în care un ateu spunea că,ateul ce afirmă 100% că Dumnezeu nu exista, minte.
majoritatea ateilor sunt agnostici. chiar dacă ei se cred atei 100%.
consider ca necredinta nu este un afront.
pentru mine este o continuă căutare.
chiar dacă unii mă consideră anti-religios.
poate sunt.
dar aşa cum spui, un om trebuie să fie deschis cercetării.
ieri mă gândeam să caut un profesor de la care să învăţ gramatică muzicii psaltice. nu stiu dacă o s-o fac. dar mi-ar place.

dar dacă îmi apar concluziile la care am ajuns până acum şi sunt acid, uneori, în comentarii, nu desconsider pe nimeni.
fiecare are dreptul la părerea lui, oricât de greşită mi s-ar părea. şi o respect, chiar dacă o neg.

ufffff, iar am bătut câmpii.

[catalin2]

În prealabil postat de Dumitru73

am văzut chiar azi un clip în care un ateu spunea că,ateul ce afirmă 100% că Dumnezeu nu exista, minte.
majoritatea ateilor sunt agnostici. chiar dacă ei se cred atei 100%.
consider ca necredinta nu este un afront.
pentru mine este o continuă căutare.
chiar dacă unii mă consideră anti-religios.
poate sunt.

Sunt si atei si agnostici. Tu probabil esti agnostic, dar sunt atei care chiar lupta impotriva religiei.

În prealabil postat de catalin2

Sunt si atei si agnostici. Tu probabil esti agnostic, dar sunt atei care chiar lupta impotriva religiei.

Ce-ar fi sa te opresti din a spune tu cine si ce e fiecare? Ce tot pui etichete, cine te-a solicitat sa pui persoane intregi in borcan?
Nu pricepi ca asta e un comportament antisocial (crestine!), o apucatura urata? Unul din cele mai josnice niveluri ale agresivitatii primare (iubitorule de aproapele!).
Ti s-a tot explicat, ai tot fost rugat. Inceteaza cu etichetarile, daca mai ai un strop de buna cuviinta!

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Ce-ar fi sa te opresti din a spune tu cine si ce e fiecare? Ce tot pui etichete, cine te-a solicitat sa pui persoane intregi in borcan?
Nu pricepi ca asta e un comportament antisocial (crestine!), o apucatura urata? Unul din cele mai josnice niveluri ale agresivitatii primare (iubitorule de aproapele!).
Ti s-a tot explicat, ai tot fost rugat. Inceteaza cu etichetarile, daca mai ai un strop de buna cuviinta!

Nu stiu despre ce vorbesti, cred ca ai inceput sa exagerezi foarte tare. De cand esti pe forum nu ai citit ca Dumitru a spus chiar el ca nu e credincios? Eu i-am facut chiar un compliment spunandu-i ca e agnostic, nu ateu (definitia e in DEX). Te-am rugat pe celalalt topic sa nu mai avem un dialog, poti te rog sa nu-mi mai comentezi mesajele de acum incolo?

[MihaiG]

În prealabil postat de catalin2

Te-am rugat pe celalalt topic sa nu mai avem un dialog, poti te rog sa nu-mi mai comentezi mesajele de acum incolo?

Şi uite aşa, uşor uşor, vei ajunge să nu mai accepţi dialogul decât cu cei care sunt de acord cu tine.

Cred că domnul Ioan Cezar este cel mai calificat să ne spună ce diagnostic sugerează un asemenea simptom.

[catalin2]

În prealabil postat de MihaiG

Şi uite aşa, uşor uşor, vei ajunge să nu mai accepţi dialogul decât cu cei care sunt de acord cu tine.

Cred că domnul Ioan Cezar este cel mai calificat să ne spună ce diagnostic sugerează un asemenea simptom.

De ce doresc sa raresc mesajele cu Cezar am explicat aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=763
Userul catolic, care a initiat discordia, a venit sa-si admire realizarea. Si lucrarea demonilor este asemantoare.

În prealabil postat de MihaiG

Şi uite aşa, uşor uşor, vei ajunge să nu mai accepţi dialogul decât cu cei care sunt de acord cu tine.

Cred că domnul Ioan Cezar este cel mai calificat să ne spună ce diagnostic sugerează un asemenea simptom.

Nu stiu daca sunt cel mai potrivit (chestiunea simptomelor fiind mai degraba medicala, nu neaparat psihologica), insa as vrea sa fac o precizare (nu legat de Catalin, pe care nu mai vreau sa il supar cu vreo afirmatie, ci legat de termenul de "simptom"): simptomul e una, semnul e alta (iar in fraza ta, Mihai, mai degraba e vorba despre semn, in contextul strict al afirmatiei tale).

1. Simptom
Un simptom este acea conduita, subiectiva sau exprimata in comportament, despre care am constiinta ca este problematica/disfunctionala. Pot vorbi despre ea, o recunosc, uneori ma plang de ea si chiar cer ajutor. Apoi ma implic intr-un proces de imbunatatire/insanatosire a activitatii si persoanei mele.
De exemplu, pot merge la doctor si sa ii prezint urmatoarele (simptome): ca am ganduri negre, ca sunt adeseori usor iritabil, ca am tendinta de a intra usor si des in conflicte cu semenii, ca ma simt nedreptatit mai mereu, ca am insomnii, ca ma simt deprimat etc. Acestea sunt simptome ale unei dereglari sufletesti, pasagere sau structurate la nivel de personalitate (de durata asadar, generalizata, stabila, pervaziva).
Similar cred ca putem spune si in legatura cu Spovedania. Bolnavul duhovnicesc prezinta la spovedanie simptomele bolii sale, de exemplu: merge greu rugaciunea, am ganduri-parazit in legatura cu grijile lumesti care ma distrag de la rugaciune, evit sa urmez canonul, refuz sa postesc sau o fac in sila, tind sa lipsesc la slujbe, cand merg totusi nu particip cu toata daruirea sufleteasca etc.
Daca imi dau seama despre toate astea si vorbesc deschis despre ele, inseamna ca prezint simptomele tulburarii mele.

2. Semn
Uneori insa, se tot intampla la noi oamenii, practic la fiecare: nu suntem constienti de problemele noastre sau ascundem voit anumite disfunctii. In acest caz insa, semenii isi dau singuri seama ca este o problema undeva, iar un observator fin si priceput poate recunoaste in aceste semne o anumita tulburare.
De pilda, desi nu sunt constient ca e ceva in neregula cu mine, ceilalti pot observa ca vorbesc prea mult, sunt nelinistit, ma agit, exagerez in exprimarea emotionala, tind sa ma asez in conduite defensive si agresive, raman cam des si cam mult pe ganduri - privind uneori in gol, am fata pamantie, umerii cazuti etc. Desi nu vorbesc despre acestea, desi nu le prezint ca pe o problema (cum se intampla in celalalt caz, al simptomelor), exprim prin intreaga mea activitate aceste semne care sugereaza existenta unei tulburari.

De obicei semnele puse in discutie de interlocutor sunt negate de cel afectat si sunt insotite de dezaprobare si conduite agresive.
Bolnavul nu stie ca e bolnav si nu crede cand ii sugerezi asta sau cand ii atragi in mod explicit atentia asupra unei conduite nepotrivite, nerodnice.
De aici multe neintelegeri intre oameni si, desigur, succesul duhului dezbinarii in relatiile interpersonale.
E nevoie de mult tact pentru a comunica ceva legat de anumite semne si de multa intelepciune si dragoste pentru a nu rani pe cel care si-a prezentat singur simptomele, cerind ajutor.

Avem de invatat, mereu, sa vedem mai degraba barna din ochiul propriu (faptul ca n-o vedem fiind un semn al bolii duhovnicesti si mult mai rar fiind simptom, din pacate...).

Domnul sa ne miluiasca!

În prealabil postat de Dumitru73

am văzut chiar azi un clip în care un ateu spunea că,ateul ce afirmă 100% că Dumnezeu nu exista, minte.
majoritatea ateilor sunt agnostici. chiar dacă ei se cred atei 100%.
consider ca necredinta nu este un afront.
pentru mine este o continuă căutare.
chiar dacă unii mă consideră anti-religios.
poate sunt.
dar aşa cum spui, un om trebuie să fie deschis cercetării.
ieri mă gândeam să caut un profesor de la care să învăţ gramatică muzicii psaltice. nu stiu dacă o s-o fac. dar mi-ar place.

dar dacă îmi apar concluziile la care am ajuns până acum şi sunt acid, uneori, în comentarii, nu desconsider pe nimeni.
fiecare are dreptul la părerea lui, oricât de greşită mi s-ar părea. şi o respect, chiar dacă o neg.

ufffff, iar am bătut câmpii.

Ba nu, nu cred ca ai batut campii. Ci pur si simplu ai practicat o clipa marturisirea onesta despre tine, fara a leza pe nimeni si fara sa iti mai fie frica sa spui: "acesta sunt eu".
Foarte bine! Onestitatea e o insusire virtuoasa iar eu iti multumesc pentru deschidere. In sfarsit un om nu se ascunde dupa o masca pioasa si jegoasa.

Eu cred ca si tine in cautare continua, chiar daca am deja certitudinea personala ca Dumnezeu m-a miluit deschizindu-mi ochii spre El, in Biserica. Ma straduiesc sa devin ceea ce sunt, adica crestin ortodox. Dar imi e greu din pricina vechilor obisnuinte lumesti si sunt inca foarte usor de iritat cand intalnesc nesimtirea si prostia aroganta. Ceea ce e un mare defect al meu, nu o virtute. Ar trebui sa ma ocup mult mai serios de mine, pe linia grea a umilintei, dar nu stiu cum sa suport jigodiile dovedite, caracteropatii... La mine in cabinet stiu cum sa fac, insa in afara imi e tare greu. Jigodiile ma infurie teribil. Nu mai pot vedea pe Dumnezeu in ei, parca sunt cu totul schimonositi si dedati rautatii... In fine, e problema mea grava.

Muzica psaltica se poate invata, desigur, sunt materiale destule (carti, CD-uri cu lectii elementare si apoi mai dificile etc.). Gasesti sprijin la facultatea de Teologie precum si la cantaretii din biserici, daca voiesti cu adevarat sa incepi. Succes! E minunata muzica psaltica...