Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Cornel Urs

si eu zic la fel, nu putem spune ca acela care foloseste prezervativul face acelasi pacat ca si cel care se impreuneaza intr-un mod pervers cu sotia sa, sau care se masturbeaza.

Ha ha...asta chiar e bună. Vrei să spui că e un păcat mic. Uite ce ne spune Părintele Arsenie Papacioc despre "păcatele mici" sau pe care noi le considerăm mici:

Am primit un biletel într-o împrejurare, unde vorbeam, îmi spune unul ca „eu am facut un pacat mic“. Fratilor, nu este lucrul mic în viata raul cel mai mic! E foarte mare pacatul! Si atunci eu, era lume mai multa decât aici: „Domnule draga, eu stiu pe cineva care avea un pacat si mai mic decât al matale! Adam n-a facut decât ca a muscat dintr-un mar dar a rasunat cerul si pamântul, pentru ca facuse o neascultare, pentru ca se despartise de Dumnezeul lui!” Pentru lucrul acesta a trebuit, pentru ca a fost jignita Sfânta Treime, Dumnezeirea, sa Se întrupeze Cineva din Sfânta Treime si asa S-a întrupat Mântuitorul, asa cum stiti. Dar pentru ca noi sa strabatem, desi suntem guvernati de El, cu multe ajutoare, avem înger pazitor, pe care l-ati cam uitat! Si spune asa într-un loc: „E cu neputinta sa nu mori daca l-ai vedea in adevarata lui lumina!“. Îngerul pazitor nu e singur, are alte miliarde de îngeri care sunt o mare unitate. Sunt extrem de puternici pentru ca sunt extrem de curati!

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ţi-am explicat că între Sfânta Scriptură şi Sfânta Traditie este o legătură atât de stransă, încât nici nu se poate face deosebire între adevărul cuprins în una si în cealaltă. Mărturiile lor despre adevărul dumneizeiesc se sprijină unele pe altele. Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie sunt cele două căi de transmitere a Revelaţiei dumnezeieşti supranaturale. Ele transmit adevărul dumnezeiesc încredintat Bisericii spre păstrare şi propovăduire.
Catehismul Ortodox spune cam aşa: Sfintele Evanghelii si toate celelalte părti ale Noului Testament nu cuprind decât o parte din descoperirea dumnezeiască pe care Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, făcut om pentru a noastră mântuire, ne-a făcut-o prin viu grai in timpul petrecerii Sale pe pământ. Acest lucru ni-l spune sfântul apostol si evanghelist Ioan prin cuvinitele: Ťsunt si alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus si care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred — scrie el — ca în lumea aceasta nu ar incăpea cărtile ce s-ar fi scrisť (Ioan XXI, 25).

Acelasi sfânt apostol mai arată în una din epistolele sale : ŤMulte având a vă scrie, n-am voit să le scriu pe hirtie si cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin si sa vă vorbesc gură către gură, ca bucuria noastră să fie deplinăť (2 Ioan I, 12).

Mărturisirile acestea ne incredintează că multe din faptele si învătăturile Mintuitorului Iisus Hristos nu ni s-au păstrat In scris, ci că ele au fost însusite si duse mai departe prin viu grai, de sfintii apostoli si de urmasii acestora, din veac in veac până la noi. De asemenea, că acestea vor fi duse, cu intelesul lor adevărat, de adevăratii credinciosi crestini, până la sfârsitul veacurilor. Adică ni s-au păstrat si ni se fac cunoscute, în scopul mântuirii noastre, prin Sfânta Traditie.

Din cele arătate mai sus, întelegem că Sfânta Traditie este a doua cale sau formă principală, cu nimic mai prejos decât Sfânta Scriptură, egală cu ea, prin care ni s-a transmis Descoperirea dumnezeiască. Numai că această descoperire de la Dumnezeu a fost cuprinsă in scris mai târziu decât cea arătată în Sfânta Scriptură. Iar Sfânta Traditie este viata Bisericii in Duhul Sfânt, este suflul viu al vietii Bisericii.


Pe pământ, toate sunt îngăduite de Dumnezeu, dar nu toate ne zidesc: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de acestea”. (1 Corinteni 6, 12)

Acum să vedem ce spune Părintele Cleopa, un mare dohovnic contemporan al neamului nostru:
De aceea, crestinul care se foloseste de lumea aceasta trebuie sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea, " Ca chipul lumii acesteia trece " ( I Corinteni 7, 31; I Timotei 4, 4; Tit 1, 15 ). Indeosebi clericii, ca si apostolii de odinioara, trebuie sa fie tuturor pilda de infranare ( VI Ecumenic 12,13,18, 30 ) , spre slava lui Dumnezeu, spre folosul aproapelui si spre mantuirea lor ( Fapte 20, 34-35; I Corinteni 9, 12 si 27; Tit 1, 7; 2, 6; I Petru 1, 6 si 13 ).

Acolo unde pacatul a slabit si infranarea se indulceste, ca hrana buna se socoteste ca doctorie folosita in numele Domnului. Cei scrupulosi si neintelegatori in iconomia infranarii, trebuie sa se supuna sfaturilor duhovnicilor. Infranarea trebuie respectata, atat de clerici si monahi, cat si de mireni, respectandu-se invataturile Sfintilor Parinti, traditia Bisericii si sfaturile duhovnicului.

da, da, da...Hristos a lasat in Biblie ATAT cat ii este necesar omului pentru mantuire si a-l cunoaste pe Dumnezeu intrupat. Si cand am zis ca te ratacesti nestiind scripturile am stiut eu ce zic! Ioan spune in evanghelia sa: "Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin." (Ioan 21:25). Deci apostolul spune ca Hristos a facut si alte LUCRURI sau FAPTE nescrise (toate DUPA inviere) dari NU a lasat si alte INVATATURI neconsemnate in scris. Asta o spune evanghelistul care in scrierea sa a pus baza pe INVATATURA Mantuitorului si mai putin pe faptele sale, cum au facut ceilalti 3 evanghelisti. Asa ca nu veni tu sa-mi spui ca Hristos a mai lasat si alte invataturi pe care evanghelistii au omis sa le scrie (culmea toti 4 fix aceleasi "invataturi" au uitat sa le scrie). Nici Pavel nu a venit cu invataturi noi fata de evanghelii

În prealabil postat de stefan florin

da, da, da...Hristos a lasat in Biblie ATAT cat ii este necesar omului pentru mantuire

Asta spune Catehismul Ortox, pe care se pare că tu îl demontezi, la fel cum demiontezi şi ceea ce spun unii sfinţi.

Pr Dumitru Stănioaie ne vorbeşte de abstinenţă: http://www.youtube.com/watch?v=Ex_YF...feature=relmfu ...minutul 3:30

Cu privire la unirea dintre bărbat şi femeie mi se pare că ea poate fi ratată în două moduri: primul este desfrânarea, respectiv căutarea doar a plăcerii şi refuzând rodul firesc al ei, care sunt copiii, şi transformarea celuilalt într-un obiect, cu care comunic doar epidermic, la nivelul senzaţiilor; al doilea e prin respingerea plăcerii sau acceptarea ei ca pe ceva înjositor, însă necesar pentru procreere, unindu-ne cu celălalt doar pentru rod, şi reducându-l din nou pe celălalt la trupul său, necesar de astă dată pentru un scop bun.

În primul caz e vorba de o pervertire, în cel de-al doilea de o ratare a condiţiei umane prin reducerea ei la animalitate.

Cred că păcat este şi unul şi celălalt, dacă sunt abordate aşa, respectiv uitând că celălalt e un suflet unit cu trupul său şi că taina în care intru cu el cuprinde atât sufletul cât şi trupul în unirea cu Hristos. Poate fi o legătură care ne închipuim noi că e legiuită, însă dacă nu e dragoste este păcat, căci Dumnezeu lipseşte acolo unde nu e iubire. Iar omul care nu iubeşte e un om bolnav.

E o stare schizoidă, nevindecată, în care sunt separat în mine însumi, sfâşiat fiind între două chemări - una animalică şi cealaltă duhovnicească; vindecarea înseamnă tocmai îndumnezeirea integrală, inclusiv a animalităţii (şi probabil de aceea sintagma „omul - animal îndumnezeit”), stăpânirea şi transfigurarea ei în Biserică.

Cred că soţii îşi pot trăi frumos relaţia dacă ascultă de Biserică, nedispreţuind trupul, dar nici supunându-i-se, ci asumându-l şi supunându-l sufletului şi duhului, căci aceasta îi este poziţia firească, neferindu-se de naşterea de prunci dar nici iubindu-se doar cu acest scop, transfigurându-şi treptat iubirea către una tot mai duhovnicească şi mai netrupească, ţinând posturile toate şi rugându-se, trăind în relaţii bune, armonioase cu toţi şi toate, într-o relaţie bună cu trupul, sufletul şi duhul său, cu trupul, sufletul şi duhul soţului.

De altfel, consider că Ortodoxia asta a făcut mereu, asumând şi transfigurând materia, nerespingând nimic în afară de păcat, trăind în pace dumnezeiască cu toate. Ea nu dispreţuieşte unirea bărbat-femeie, mai mult, o sfinţeşte, scoţând-o din starea ei căzută şi punând-o la înălţimea care i se cuvine.

În prealabil postat de stefan florin

pe ce temei scripturistic faci astfel de afirmatii?

"Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu". (Evrei 13, 4)

"Femeia se va mântui prin naştere de prunci, dacă ei (copiii) stăruie în credinţă, în iubire şi sfinţire cu cuminţenie (I Timotei 2, 15)

454. – Se numeste curvie, pacatul sexual facut de un barbat si o femeie, a caror fapta se numeste simpla curvie sau desfranare. Daca unul este necasatorit, el face simpla curvie, iar cel casatorit savarseste preacurvie sau adulter, sau rasdesfranare si se canoniseste fiecare dupa situatia si fapta sa. In Vechiul Testament curvia se pedepseste cu moartea: “Daca fata s-a dovedit a nu fi fecioara, sa se scoata la usa tatalui sau si sa fie ucisa cu pietre, pentru ca a savarsit nelegiuire in Israel. Sa se curete astfel raul din mijlocul poporului” (Deut. 22.13-21). Unirea casatoriei legiuite are de scop nasterea de copii, pe cand prin curvie se infaptuieste numai pacatul osandirii de sine si de altul. “Fugiti de curvie! Orice pacat pe care il face omul, este in afara de trup, dar cine curveste intr-al sau trup pacatuieste. Oare nu stiti ca trupul vostru este biserica Duhului Sfant, care locuieste intru voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu?” (I Cor. 6,1S-19). Curvarii, imparatia lui Dumnezeu, nu o vor vedea (I Cor. 6,9-10; Gal. 5,19-21; Efes. 5,5; Apoc. 21,8).

În prealabil postat de stefan florin

amice, te ratacesti nestiind scripturile. Eu cand am dat acest exemplu ma refeream la 2 oameni casatoriti. Cand un barbat face dragoste cu sotia lui desfraneaza?

Sf. Ioan Gura de Aur spune că se poate întâmpla şi desfrânare între soţi atunci când soţii nu au ca scop împlinirea iubirii şi naşterea de prunci, ci se urmează instincul carnal, adică provocarea sexuală, sau consumarea plăcerii.

În prealabil postat de Cornel Urs

domnule "ioan cezar", dumneavoastra sunteti adeptul unei anumite scoli de psihanaliza, nu toti cei in domeniu sunt de parere ca masturbatia copiilor de 2 ani este un fapt dorit si care influenteaza pozitiv dezvoltarea lor !

Cornel, de unde ai scos-o pe asta cu influenta pozitiva a masturbatiei asupra dezvoltarii psihice/sufletesti? Oare am spus eu asa?
Mai intai te rog sa revezi textul meu, ca sa nu ramai cu o impresie gresita, foarte gresita.

Cat priveste insa dezvoltarea, te rog sa fii o clipa atent. E datoria mea sa lamuresc chestiunea, daca tot am inceput-o si daca vad ca tu ai inteles altfel decat ma asteptam.

Observatiile empirice ale comportamentului infantil au adus constatarea ca majoritatea copiilor isi cerceteaza organele genitale, in etapa de debut a formarii eului fizic (schema mintala despre propriul corp, un fel de harta psihica asupra teritoriului privat al fiintei proprii, anatomic si functional). Copiii investigheaza fiecare parte a corpului propriu si, fireste, la un moment dat manutele lor intalnesc si organele genitale. In aceasta intalnire, dupa cum e de asteptat, ei traiesc o senzatie de placere (deoarece organele respective au senzori pentru placere, inutil sa mai amintesc aceasta) si repeta gestul atingerii pentru a procura din nou senzatia de placere. Apoi, copiii experimenteaza tot felul de manevre, cu aceleasi organe, descoperind posibilitati noi de operare motorie si, ca o consecinta, traind noi si variate senzatii de placere.
Astfel, zi dupa zi, copiii au o activitate motorie insotita de placere, iar organele respective sunt organele genitale. Adultii numesc asta masturbatie, desi la rigoare nu prea e masturbatie sau, in orice caz eu nu cred ca e acelasi lucru. Nu exact acelasi, desi sunt multe lucruri comune. Parerea mea, nu insist.
Necazul este ca parintii, considerind ca pruncii lor se masturbeaza si fac asadar un lucru rusinos, ba chiar un pacat, intervin foarte drastic asupra copilului, certindu-l si pedepsindu-l, uneori bestial (un caz il cunosc din experienta mea privata cu o pacienta sever tulburata in relatiile sociale, care a fost bestial pedepsita pentru ca se masturba in jurul varstei de 3 ani si care intre timp devenise lesbiana si satanista). Ba chiar, cum putem citi frecvent in literatura de specialitate, unii parinti le repeta de multe ori copiilor (intrucat conduita respectiva nu dispare asa usor) ca sunt rai, pacatosi etc.
Consecinta - in imaginea de sine a copilului se fixeaza o imagine pe care copilul o verbalizeaza asa: sunt rau, sunt pacatos etc. Cand auzi un copil de 5-6 ani sau mai mult, ca spune astfel de vorbe, ti se face parul maciuca... Pe mine ma apuca furia. Si scarba fata de acei parinti cu totul nepriceputi in intelegerea si indrumarea vietii copilului. Si e datoria mea sfanta sa vorbesc de cate ori am ocazia despre aceste mari greseli ale parintilor si sa incerc astfel sa particip la efortul mai larg al celor din aceeasi breasla de a impiedica sau atenua lantul mare de erori care se petrec in educatia copiilor.

Pentru a nu bloca dezvoltarea copilului (care consta in primul rand in a invata cum sa interpreteze ceea ce simte si cum sa diferentieze senzatiile de placere intre ele), parintele bun/hranitor/grijuliu/priceput gaseste momentul si modalitatea de a ii indruma copilului atat conduita mintala explicativa precum si comportamentul motor. Pe aceasta cale copiii cu parinti buni invata usor ca organele genitale nu sunt pentru placere si iar placere, inteleg ca atunci cand vor fi mari vor face un lucru minunat si sfant numit copii, prin harul lui Dumnezeu si, treptat, copiii inteleg coret, capata repere sanatoase si renunta la comportamentul autoerotic, fiecare dupa ritmul sau personal. Mai greu renunta copiii frustrati, cu carente afective etc., deoarece placerea aceea pareaza cumva, panseaza afectiv ranile produse de parintii si educatorii nepriceputi si distructivi/agresivi/badarani ai bietilor copilasi. De fapt, masturbatia si alte adictii apar de obicei la oamenii cu neajunsuri emotionale generate din alte cauze, iar peste suferinta deja existenta se suprapune, din pacate si adictia cu inselatoarele beneficii pe termen scurt dar cu mari pagube pe termen mediu si lung, unele ireparabile.

In schimb, copiii pudibonzilor ignoranti si persecutori, nu inteleg in ruptul capului de ce un lucru asa placut cum este atingerea organelor genitale este rau sau periculos sau pacatos etc. Ei se supun pe moment, dar, fie practica masturbatia pe ascuns, fie o amana pentru mai tarziu. De aici majoritatea frustratilor, obsedatilor si, de data aceasta, a pacatosilor desfranati despre care vorbim si noi pe forum.
Adaug faptul ca un copil care a introiectat eticheta nenorocita ca e pacatos, rau, scarbos, curva mica, labagiu, nenorocit si alte asemenea scarbosenii din capul stricat al parintilor care se cred crestini virtuosi (in fapt asasini ordinari ai pacii si linistii sufletesti a propriilor copii), un astfel de copil va dobandi treptat un sentiment de vinovatie morbid, patologic CARE NU ARE NIMIC COMUN CU SENTIMENTUL DE CAINTA AL CRESTINULUI si care, chiar mai rau, INDUCE CONFUZIA INTRE VINOVATIA MORBIDA SI CAINTA CRESTINULUI.
In timp ce primul este un sentiment nevrotic si trebuie abordat psihologic, cu multa rabdare si pricepere din partea terapeutului si cu multa suferinta si daruire de sine din partea clientului, celalalt sentiment, sentimentul de cainta este un castig sufletesc, obtinut pe masura maturizarii constiintei morale, dirijat in chip luminos de duhovnicii priceputi si mereu luminat de harul Duhului Sfant.

Dar savantele si savantii din mahalalele invecinate cu adevarata Biserica vor carti intotdeauna cand li se aduc astfel de precizari. Pentru ca oamenii acestia nu sunt din Biserica ci de pe langa, ba chiar impotriva Ei. Iar mie imi e greu sa ii compatimesc. Marturisesc ca ii detest si ii rabd, cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru ca stiu roadele interventiilor lor maladive: boala, suferinta, tulburarea celor duhovnicesti, deturnarea copiilor, si nu numai, de pe Cale.

Iata ce probleme ridica ignoranta, in chiar viata crestinilor. A fi crestin nu inseamna a fi ignorant, nepriceput, grosolan, grabit, persecutor in fata fenomenelor extrem de delicate din viata copilului. A fi crestin nu inseamna a dispretui prosteste (si evident cu mandrie groasa) descoperirile valoroase ale oamenilor de stiinta (pe motiv ca nu ne-am straduit sa pricepem), printre care se numara si cercetatorii pasionati si jertfelnici din psihologia copilului si din alte ramuri psi.

Sau ma insel ?...

[stefan florin]

În prealabil postat de ovidiu b.

"Cinstită să fie nunta întru toate şi patul nespurcat. Iar pe desfrânaţi îi va judeca Dumnezeu". (Evrei 13, 4)

"Femeia se va mântui prin naştere de prunci, dacă ei (copiii) stăruie în credinţă, în iubire şi sfinţire cu cuminţenie (I Timotei 2, 15)

454. – Se numeste curvie, pacatul sexual facut de un barbat si o femeie, a caror fapta se numeste simpla curvie sau desfranare. Daca unul este necasatorit, el face simpla curvie, iar cel casatorit savarseste preacurvie sau adulter, sau rasdesfranare si se canoniseste fiecare dupa situatia si fapta sa. In Vechiul Testament curvia se pedepseste cu moartea: “Daca fata s-a dovedit a nu fi fecioara, sa se scoata la usa tatalui sau si sa fie ucisa cu pietre, pentru ca a savarsit nelegiuire in Israel. Sa se curete astfel raul din mijlocul poporului” (Deut. 22.13-21). Unirea casatoriei legiuite are de scop nasterea de copii, pe cand prin curvie se infaptuieste numai pacatul osandirii de sine si de altul. “Fugiti de curvie! Orice pacat pe care il face omul, este in afara de trup, dar cine curveste intr-al sau trup pacatuieste. Oare nu stiti ca trupul vostru este biserica Duhului Sfant, care locuieste intru voi si pe care l-ati primit de la Dumnezeu?” (I Cor. 6,1S-19). Curvarii, imparatia lui Dumnezeu, nu o vor vedea (I Cor. 6,9-10; Gal. 5,19-21; Efes. 5,5; Apoc. 21,8).

tu ai dat exemple biblice in care se mentioneaza doar relatia sexuala dintre un barbat si o femeie necasatoriti. Eu unul NU am incurajat asa ceva si nici NU O voi face. Eu intotdeauna am vorbit despre un cuplu casatorit

Sf. Ioan Gura de Aur spune că se poate întâmpla şi desfrânare între soţi atunci când soţii nu au ca scop împlinirea iubirii şi naşterea de prunci, ci se urmează instincul carnal, adică provocarea sexuală, sau consumarea plăcerii.

am spus eu ca e bine ca intr-o familie sa nu existe copii? Si eu imi doresc asa ceva! Nu cred ca exista familie care sa nu-si doreasca sa aiba copii. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa am relatii sexuale cu sotia doar pentru a face copii si apoi abstinenta pana la moarte, ca vezi Doamne desfranez cu sotia mea daca mai facem dragoste fara sa ne mai dorim si alti copii

[stefan florin]

În prealabil postat de ioan cezar

Cornel, de unde ai scos-o pe asta cu influenta pozitiva a masturbatiei asupra dezvoltarii psihice/sufletesti? Oare am spus eu asa?
Mai intai te rog sa revezi textul meu, ca sa nu ramai cu o impresie gresita, foarte gresita.

Cat priveste insa dezvoltarea, te rog sa fii o clipa atent. E datoria mea sa lamuresc chestiunea, daca tot am inceput-o si daca vad ca tu ai inteles altfel decat ma asteptam.

Observatiile empirice ale comportamentului infantil au adus constatarea ca majoritatea copiilor isi cerceteaza organele genitale, in etapa de debut a formarii eului fizic (schema mintala despre propriul corp, un fel de harta psihica asupra teritoriului privat al fiintei proprii, anatomic si functional). Copiii investigheaza fiecare parte a corpului propriu si, fireste, la un moment dat manutele lor intalnesc si organele genitale. In aceasta intalnire, dupa cum e de asteptat, ei traiesc o senzatie de placere (deoarece organele respective au senzori pentru placere, inutil sa mai amintesc aceasta) si repeta gestul atingerii pentru a procura din nou senzatia de placere. Apoi, copiii experimenteaza tot felul de manevre, cu aceleasi organe, descoperind posibilitati noi de operare motorie si, ca o consecinta, traind noi si variate senzatii de placere.
Astfel, zi dupa zi, copiii au o activitate motorie insotita de placere, iar organele respective sunt organele genitale. Adultii numesc asta masturbatie, desi la rigoare nu prea e masturbatie sau, in orice caz eu nu cred ca e acelasi lucru. Nu exact acelasi, desi sunt multe lucruri comune. Parerea mea, nu insist.
Necazul este ca parintii, considerind ca pruncii lor se masturbeaza si fac asadar un lucru rusinos, ba chiar un pacat, intervin foarte drastic asupra copilului, certindu-l si pedepsindu-l, uneori bestial (un caz il cunosc din experienta mea privata cu o pacienta sever tulburata in relatiile sociale, care a fost bestial pedepsita pentru ca se masturba in jurul varstei de 3 ani si care intre timp devenise lesbiana si satanista). Ba chiar, cum putem citi frecvent in literatura de specialitate, unii parinti le repeta de multe ori copiilor (intrucat conduita respectiva nu dispare asa usor) ca sunt rai, pacatosi etc.
Consecinta - in imaginea de sine a copilului se fixeaza o imagine pe care copilul o verbalizeaza asa: sunt rau, sunt pacatos etc. Cand auzi un copil de 5-6 ani sau mai mult, ca spune astfel de vorbe, ti se face parul maciuca... Pe mine ma apuca furia. Si scarba fata de acei parinti cu totul nepriceputi in intelegerea si indrumarea vietii copilului. Si e datoria mea sfanta sa vorbesc de cate ori am ocazia despre aceste mari greseli ale parintilor si sa incerc astfel sa particip la efortul mai larg al celor din aceeasi breasla de a impiedica sau atenua lantul mare de erori care se petrec in educatia copiilor.

Pentru a nu bloca dezvoltarea copilului (care consta in primul rand in a invata cum sa interpreteze ceea ce simte si cum sa diferentieze senzatiile de placere intre ele), parintele bun/hranitor/grijuliu/priceput gaseste momentul si modalitatea de a ii indruma copilului atat conduita mintala explicativa precum si comportamentul motor. Pe aceasta cale copiii cu parinti buni invata usor ca organele genitale nu sunt pentru placere si iar placere, inteleg ca atunci cand vor fi mari vor face un lucru minunat si sfant numit copii, prin harul lui Dumnezeu si, treptat, copiii inteleg coret, capata repere sanatoase si renunta la comportamentul autoerotic, fiecare dupa ritmul sau personal. Mai greu renunta copiii frustrati, cu carente afective etc., deoarece placerea aceea pareaza cumva, panseaza afectiv ranile produse de parintii si educatorii nepriceputi si distructivi/agresivi/badarani ai bietilor copilasi. De fapt, masturbatia si alte adictii apar de obicei la oamenii cu neajunsuri emotionale generate din alte cauze, iar peste suferinta deja existenta se suprapune, din pacate si adictia cu inselatoarele beneficii pe termen scurt dar cu mari pagube pe termen mediu si lung, unele ireparabile.

In schimb, copiii pudibonzilor ignoranti si persecutori, nu inteleg in ruptul capului de ce un lucru asa placut cum este atingerea organelor genitale este rau sau periculos sau pacatos etc. Ei se supun pe moment, dar, fie practica masturbatia pe ascuns, fie o amana pentru mai tarziu. De aici majoritatea frustratilor, obsedatilor si, de data aceasta, a pacatosilor desfranati despre care vorbim si noi pe forum.
Adaug faptul ca un copil care a introiectat eticheta nenorocita ca e pacatos, rau, scarbos, curva mica, labagiu, nenorocit si alte asemenea scarbosenii din capul stricat al parintilor care se cred crestini virtuosi (in fapt asasini ordinari ai pacii si linistii sufletesti a propriilor copii), un astfel de copil va dobandi treptat un sentiment de vinovatie morbid, patologic CARE NU ARE NIMIC COMUN CU SENTIMENTUL DE CAINTA AL CRESTINULUI si care, chiar mai rau, INDUCE CONFUZIA INTRE VINOVATIA MORBIDA SI CAINTA CRESTINULUI.
In timp ce primul este un sentiment nevrotic si trebuie abordat psihologic, cu multa rabdare si pricepere din partea terapeutului si cu multa suferinta si daruire de sine din partea clientului, celalalt sentiment, sentimentul de cainta este un castig sufletesc, obtinut pe masura maturizarii constiintei morale, dirijat in chip luminos de duhovnicii priceputi si mereu luminat de harul Duhului Sfant.

Dar savantele si savantii din mahalalele invecinate cu adevarata Biserica vor carti intotdeauna cand li se aduc astfel de precizari. Pentru ca oamenii acestia nu sunt din Biserica ci de pe langa, ba chiar impotriva Ei. Iar mie imi e greu sa ii compatimesc. Marturisesc ca ii detest si ii rabd, cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru ca stiu roadele interventiilor lor maladive: boala, suferinta, tulburarea celor duhovnicesti, deturnarea copiilor, si nu numai, de pe Cale.

Iata ce probleme ridica ignoranta, in chiar viata crestinilor. A fi crestin nu inseamna a fi ignorant, nepriceput, grosolan, grabit, persecutor in fata fenomenelor extrem de delicate din viata copilului. A fi crestin nu inseamna a dispretui prosteste (si evident cu mandrie groasa) descoperirile valoroase ale oamenilor de stiinta (pe motiv ca nu ne-am straduit sa pricepem), printre care se numara si cercetatorii pasionati si jertfelnici din psihologia copilului si din alte ramuri psi.

Sau ma insel ?...

nota 10 prietene, nota 10

În prealabil postat de stefan florin

nota 10 prietene, nota 10

Of, m-ai bagat in necaz...:)
Iti dai seama cati de 1 voi primi, doar asa, pentru "echilibru"?....

P.S. Daca chiar consideri ca iti e de folos ce-am scris, eu sunt multumit si iti multumesc pentru opinie/feedback.
Slava lui Dumnezeu ca are mila, necontenit, de noi, asa cum suntem fiecare...!