Citat:
În prealabil postat de Cornel Urs
Parintele Arsenie Papacioc se referea la faptul ca un gest minor, cum a fost cel al perechii primordiale, a constituit un mare pacat, dar de ce? a fost vorba de neascultare a unei porunci date de Dumnezeu, si nu de un pacat "gastronomic".
|
De un de până unde intrepretarea asta? Citește cu atenție ce a spus.
Până la urmă fiecare face ce vrea și cum vrea, Dumenzeu din marea sa iubire față de om i-a dat libertatea de a alege din pomul binelui sau al răului - lumea de astăzi. Spre ce înclină omul cu astea se va duce la dreapta judecată..
Citat:
În prealabil postat de Cornel Urs
eu am discutat cu parintele la Biserica si asa mi-a spus ca in Ortodoxie anumite mijloace contraceptive sunt tolerate, chiar daca nu reprezinta "idealul" de convietuire conjugala (daca sotia mea ramanea insarcinata inca o data, sau de mai multe ori, putea sa-si piarda viata).
|
Frate e bolnav unul dintre soți, păi atunci stai în loc. Nu comentez ceea ce a spus părintele...
"Căsnicia este o ambianță în care cei doi parteneri – soțul și soția – pot experia în chip nemijlocit răbdarea?
Da. Depinde de fiecare. O, sunt greutăți foarte mari în viață, sau pentru unul sunt mai mari, pe care trebuie să le suporte și celălalt. Și cel care suferă, care-i bolnav, și acela trebuie să rabde, așa după cum trebuie să rabde și cel care stă lângă celălalt. În căsătorie este și multă răbdare, poate mai multă răbdare decât la monahi. Monahii au și ei virtuțile lor, dar au și mirenii virtuțile lor. Este sfântă și căsătoria. Nu spun că nu-i sfânt și monahismul deși - am accentuat – monah devii prin ierurgie, om căsătorit devii prin taină.
Cum se împacă aceasta moderație cu sentimentul întotdeauna excesiv – al preaplinului dragostei, cu bucuria sufocantă, resimțită ca nemăsurată pe care și-o provoacă contemplarea subiectului iubit?
Dar în răbdare este numai moderație? În răbdare este mai multă forță, mai multă exaltare, decât în nerăbdare.
Vreți să dezvoltați puțin…?
Este mai multă forță.
Să rabd pe cel care este căsătorit cu mine, și poate este bolnav, chiar toată viața. Este și o iubire a lui Dumnezeu, încât nu eu văd în răbdare moderație. Văd în nerăbdare. Din pornirea spre toate poftele. Acolo este o proastă moderație; adică o păcătoasă moderație. Poate moderația este cerută de iubirea adevărată. Iarăși trebuie să împăcăm aceste două antinomii: să fiu răbdător înseamnă să iubesc pe Dumnezeu fără margine, să-mi fac datoria față de ceilalți, să-i împac singur poate cu greutate, cu suferința, poate nu cu plăceri că nu în asta stă iubirea. Iubirea stă într-un sentiment de răspundere față de importanta celuilalt, față de valoarea celuilalt, față de mântuirea celuilalt. Dacă-l iubesc, țin să se mântuiască". - Cuvinte către tineri (VIII) - Pr. Dumitru Stăniloae