apararea credintei in Rusia

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Fetele am inteles ca au fost condamnate la 2 ani de munca fortata pentru huliganism. Eu nu sunt de acord. Ar trebui ca noi, crestinii, sa protestam.
Amintiti§va de sfinti care luau asupra lor chiar pacatul altuia, numai ca acela sa nu fie pedepsit!

De protestat, se vede că sunt proteste la cele mai înalte niveluri. Dar creştinii nu văd să protesteze. Poate duşmanii creştinismului, da !

Nu am auzit în viaţa mea de vreun sfânt care să susţină că nu ar trebui date pedepse. Nici în general, nici ca bătaia de joc de cele sfinte să nu fie incriminată. Acestea sunt idei ale duşmanilor lui Dumnezeu, nu ale copiilor Lui. Copiii Lui îi apără onoarea. Eu ştiu sfinţi care au murit ca să apere o sfântă icoană sau statuie, care au murit ca să Îl apere pe Domnul nostru de cei fără lege şi fără Dumnezeu. Sf Tarciziu este primul care îmi vine în minte, dar mai sunt atâţia alţii !

Eu cred că pedeapsa este un aspect al dreptăţii, iar dreptatea este un lucru bun. Secol după secol, profesia şi poziţia de judecător, adică de om chemat de Dumnezeu ca să pronunţe juste pedepse, a fost şi este încă apreciată cu cea mai mare stimă de creştini. Un stat în care fiecare ar fi "liber" să îşi bată joc de Dumnezeu şi de oameni ar fi de neguvernat şi, de fapt, de neimaginat. Sfinţi care au deţinut poziţii publice nu s-au dat înapoi să pedepsească. Ştefan cel Mare şi Sfânt era cunoscut pentru pedepsele aspre pe care le dădea. La fel şi Constantin, întocmai cu apostolii. Nici în Vechiul Testament lucrurile nu au stat diferit, acolo îl vedem pe Moise pedepsind sacrilegiul cu cea mai mare asprime.

Pentru acestea, eu consider hotărârea tribunalului rus ca fiind dreaptă. În plus, ea nu are legătură cu stalinismul. Stalinismul a desacrat el bisericile, nu a apărat caracterul lor sacru: aici e diferenţa dintre un stat legitim şi unul ilegitim. Un stat acţionează el pentru întărirea legii lui Dumnezeu ? Lucrează el pentru ca să semene cu Ierusalimul ? Dacă da, vorbim de un stat legitim. Dacă nu, atunci vorbim de un stat ilegitim. Deosebirea este mare: conducătorilor legitimi le datorăm ascultare, conducătorilor ilegitimi le datorăm opoziţie. Iar Putin a arătat, cel puţin în această privinţă şi de această dată, că este un conducător legitim.

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pentru acestea, eu consider hotărârea tribunalului rus ca fiind dreaptă. În plus, ea nu are legătură cu stalinismul. Stalinismul a desacrat el bisericile, nu a apărat caracterul lor sacru: aici e diferenţa dintre un stat legitim şi unul ilegitim. Un stat acţionează el pentru întărirea legii lui Dumnezeu ? Lucrează el pentru ca să semene cu Ierusalimul ? Dacă da, vorbim de un stat legitim. Dacă nu, atunci vorbim de un stat ilegitim. Deosebirea este mare: conducătorilor legitimi le datorăm ascultare, conducătorilor ilegitimi le datorăm opoziţie.

Este şi ăsta un punct de vedere, doar că se poate aduce în discuţie dacă cei care au călcat în picioare Ierusalimul şi Templul erau sau nu legitimi. Din punctul unora de vedere devastarea de două ori a Templului sfânt, călcarea în picioare a Ierusalimului pot fi privite ca fapte ilegitime din moment ce acolo era Templul lui Dumnezeu, Poporul ales al lui Dumnezeu, chivotul legii ş.a.m.d. Însă aşa stau lucrurile când sunt privite prin ochii oamenilor şi nu prin ochii lui Dumnezeu. Mai mult chiar Christos a vorbit foarte clar despre faptul că nu va rămâne piatră pe piatră şi nu a spus deloc că ar fi fost vorba despre ceva ilegitim. Vroia Imperiul Roman instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu? Nu. A fost legitimă călcarea în picioare a Ierusalimului şi a Templului? Din punctul unora de vedere, nu; din punctul de vedere al lui Dumnezeu, da. Cu alte cuvinte oamenii nu sunt în măsură să se pronunţe întotdeauna asupra legitimităţii unui regim sau asupra legitimităţii unor fapte ale unui regim atâta timp cât ei nu judecă prin prisma judecăţii lui Dumnezeu, ci prin prisma judecăţii lor limitate şi de multe ori extrem de lipsite de obiectivitate şi de imparţialitate. Nu este dreptatea oamenilor aceeaşi cu dreptatea lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că încerc să justific pe cineva sau ceva, ci doar că privind în istorie legitim este ceea ce a considerat Dumnezeu că a fost legitim, nu ceea ce considerau unii sau alţii la un moment dat, prin prisma judecăţilor lor părtinitoare, subiective, pretins infailibile.