Venirea Fiului Omului

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Te-ai cam infierbantat sub carapacea aia... Eu zic de cal, tu marai despre magar!
Nu poti sesiza, oare, cu nici un chip ca vorbele parintelui (si ale mele) nu se refera la vreun conflict de putere sau alte calitati intre barbat si femeie, intre femeie si barbat?

Noi ortodocsii iubim femeile din nenumarate motive binecuvantate de Dumnezeu. Iar fata de sectantele feministe reusim chiar sa avem o urma de compasiune. Le-am iubi si pe ele, daca ar voi sa fie iubite. Dar nu vor! Vor doar sa fie admirate pentru presupusa lor stralucire. Onoruri vor si plecaciuni, deh!

In materie de asceza monahala insa, si de organizare a unei obsti, in materie de talcuire si propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu, in oficierea Sfintelor Taine, in toate ale Bisericii (precum si ale familiei!) DUMNEZEU A RANDUIT CA BARBATUL SA FIE CAPUL, iar nu femeia. Ceea ce tu nu vrei cu nici un chip sa pricepi si sa accepti.

Pentru femeie, Dumnezeu a randuit alte sarcini, deloc lipsite de noblete si stralucire reala, in calitatea lor de sotii, mame si ajutatoare ale randuielilor din Biserica. Precum si alte binecuvantate roluri. Pe care tu le treci cu vederea, nemultumita ca nu ai sceptrul in mana... Ca sa faci ce, oare, cu el?...

In postarea mea am citat cuvantul parintelui profesor Coman tocmai pentru a evidentia faptul ca Biserica (asadar sfintirea omului) poarta o sarcina a carei conducere revine exclusiv barbatilor.
Cunosti desigur faptul ca maicutele, in manastiri si chiar in unele schituri, asculta de stareti barbati si, chiar daca avem o maica stareta, ea asculta la randul ei de un barbat, fie si episcopul locului.
Exclus asadar ca vreodata in Ortodoxie sa intalnim ce aveti voi in sectele voastre: femei pe post de cucos... Asta e o rusine a firii, nu numai o abatere de la cele randuite de Dumnezeu in treburile duhovnicesti.

Dar tu le rastalmacesti pe toate, voluptuos (a la francaise)...

Draga Ioan,

Dupa cum observi tu esti cel care vorbesti de sceptre si cocosi, nu eu, deci tu esti cel ce visezi la putere, nu eu. Iti spun ca tu, ca psiholog, ar trebui sa cunosti ca asta este meteahna barbatilor rezultata din modul in care este construit creierul lor: sa doreasca ierarhii, competitii si putere iar tu, in loc sa dai dovada ca ai cunoaste-o, vii sa ma acuzi ca eu as avea dorinta sa sufar de aceeasi meteahna. Pai nu ti-am zis ca femeile au alte valori si ca atare nu au nevoie de ierarhiile si sceptrele si etc. de care au nevoie barbatii? Nu au nevoie, traiesc foarte bine si fara! Creierul lor nu este setat sa viseze putere, sceptre si alte bazaconii. Tu vorbesti de treburi dintr-astea iesite din orgolii si pui semnul egal cu iubire? Pai unde a vorbit Domnul de asa ceva cand a vorbit El de iubire? Tocmai asta-i problema ca unii organizeaza si vorbesc mult si ies deci in evidenta ca si cocosii de care spuneai, in timp ce ceilalti nu au pur si simplu nevoie de toate astea pentru ca relatia cu Dumnezeu este una cat se poate de intima si personala, de Tata-fiu si Tata-fiica, iar asta este ceea ce tu nu poti accepta: fiica nu are nevoie de fratele pentru a avea o relatie cu Dumnezeu, in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie, si asta este ceea ce a lasat Dumnezeu, nu ceea ce spui tu. Dar iata cum te roade, ai fi vrut sa ai tu controlul a toate. In psihologie poarta un nume tulburarea asta in care cineva nu se simte bine daca nu controleaza totul din viata sa, probabil ca o ai si tu...

Uite aici un banc ca sa intelegi mai bine:
Bula ajunge la scoala cu jumate de ora de intarziere. Invatatoarea il intreaba:
- Bula, ce s-a intamplat? De ce ai intarziat?
- pai am ajutat o batranica sa treaca strada
- Bine Bula, da' jumate de ora ti-a luat??
- Pai da, pentru ca ea nu vroia sa o treaca!

Cam asa si cu organizarea de care vorbesti Ioan, foarte buna pentru cei care au nevoie de ea, care au creierul setat in asa fel incat au nevoie sa-i organizeze altii din afara. Cei liberi insa, pur si simplu nu au nevoie, se organizeaza pe ei insisi cum vor, liberi ca pasarea cerului, asta era si sensul cuvintelor preotului catolic. Iar tu le-ai combatut cu o argumentatie care de fapt i-a dat si mai mult dreptate...

Si ca si o paranteza culturala, machismul asta exagerat este tipic bazinului mediteranean si imprejurimilor, mai la vest exista manastiri mixte conduse chiar si de staret femeie... Mai raman doar unul-doi pasi de facut care se vor face pana la urma cand s-or mai domoli orgoliile si va mai disparea aceasta metehna de a controla totul, chiar si pe Dumnezeu daca se poate...

Si tot ca o paranteza cultural psihologica: relatia distanta care exista in trecut intre parinti (si in special tatal) si copiii sai, era din cauza relatiei distante dintre om si Dumnezeu sau s-a intamplat invers, din cauza aparitiei unei relatii mai apropiate parinti-copii (si in special tata-copil) a aparut si relatia mai intima Dumnezeu-om? Care pe care s-a conditionat? Relatia cu Dumnezeu este traita prin prisma celei cu proprii parinti (si mai ales cu propriul tata) sau invers? Sau tu nu vezi nici o corelatie? Ce parere ai?