Venirea Fiului Omului

[iustin10]

În prealabil postat de Tartaruga

Eh Iustin, m-au atras si pe mine candva aceste scrieri. Acum insa apreciez mai mult oamenii din jurul meu, credinta este in oameni nu in carti. Ma intereseaza mai mult interpretarea data acelor carti de oamenii din jurul meu. Pentru ca totul este interpretare in functie de ceea ce are omul in inima sa, ori aceasta ma intereseaza mai mult ca orice stiinta...

Pai da , sunt oameni in jurul tau care iti pot face legatura cu acele carti . Nimic mai frumos decat oamenii plini de duh,care traiesc pentru Dumnezeu.
Toti oamenii sunt minunati, fiecare are ceva extrem de pretios in el, fieecare este o fateta a bucuriei de a exista
Dar exista oameni cu totul induhovniciti,care traiesc numai pentru Dumnezeul cel viu ,si in sulfetul carora nu este decat o dragoste imensa . Noi ce povestim aici sunt doar frumuseti incepatoare,si pacat ca unii nici pe acestea nu le vad . Dar pasul urmator este sa te daruiesti cu totul lui Dumnezeu ,si atunci nimic nu iti va mai impiedica sufletul sa arda impreuna cu El. Credinta este ca un munte in care atunci cand intri,trebuie sa te descalti precum Moise , pentru ca nimic sa nu te desparta de Dumnezeul tau

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

E alegerea ta ca te faci ca nu pricepi ce am scris. Degeaba le invarti si rastalmacesti... Ce am scris e limpede si fara dubii. Accepti sau nu.
Din cate vad, nu accepti. E in regula, eu ma limitez la a propune, nu tin sa iti impun ceea ce este strigator la cer de adevarat, dealtfel. E neplacut insa cand vad cum rastalmacesti si sucesti vorbele... Precum faci cu toate, nu-i asa? Ca sa-ti pice, copil lipsit de intelegeri, precum iti face placere la micile umflaturi ale egoului. Narcisismul lezat si toate ale lui.

Cat priveste fanteziile si fantasmele, iti propun sa nu mai incerci sa vinzi castraveti gradinarului. Poate ai remarcat, printre altele, ca in postarile unde ai facut precizari legate de domeniul tau profesional m-am abtinut sa intervin. Desi am remarcat, in treacat, cateva mici locuri discutabile. Eu am putut sa fac asta, sa ma abtin, tu de ce nu poti?

Nu poti, din acelasi motiv, probabil, pentru care exista o singura republica monahala pe Terra. Unde traiesc exclusiv barbati. Binecuvantata si ocrotita, insa, de O Femeie Lucida. Tocmai de aici, din Cunoasterea Ei vine si binecuvantarea. Pentru ca stie bine cum stau lucrurile pe pamant...

Sa vand castraveti gradinarului? Ioan draga, atata imaginatie cata am vazut la tine, inca nu am vazut la nimeni pe aici si mai ales nu la fete. De ai ajuns pana acolo incat sa-L imaginezi pe Domnul ca fiu risipitor? Se vede treaba ca atunci cand este vorba de persoana proprie, gradinarul este ca cizmarul, cel mai prost incaltat.
Faptul ca unii barbati nu pot trai in preajma femeilor nu arata ca femeile nu pot trai fara barbat ca daca ar fi asa, pai cei din republica monahala de care vorbiti ar fi niste iresponsabili. Faptul ca merg acolo si traiesc doar intre barbati fara sa isi puna problema ca vreo femeie din lume ar depinde de ei arata faptul ca femeile pur si simplu nu depind de ei. Iar femeile nu au nici o problema in a trai in mijlocul barbatilor, doar unii barbati au ceva problema cu treaba asta de unde si republica de care vorbiti. Si vad ca dvs. chiar aveti o problema cu treaba asta, cu faptul ca femeia este o fiinta cat se poate de libera, vad ca v-ar fi placut sa fie dependenta de barbat. Cred ca este lucrul cel mai surprinzator pe care l-am descoperit despre dvs., nu ma asteptam sa fiti atat de reductionist... Pacat.
Si oricum la nivel de logica ramane surprinzatoare argumentatia dvs.: faptul ca femeia ar fi dependenta de barbat este demonstrata de alegerea barbatilor de a trai fara ele, atat de dependente sunt ele. Pai daca o mama ar decide sa arate cat de libera si independenta este ea fata de pruncul ei nou nascut care depinde de ea, pai pruncul ar muri daca ea ar face o republica monahala in care accesul pruncilor sa fie interzis! Asta inseamna a fi dependent si a nu putea trai fara celalat! Exemplul dat de dvs. arata exact opusul, barbatii pot sa stea inchisi in republica lor ca femeile se descurca in continuare si fara. Asa cum se descurca si pe timp de razboi cand barbatii se omoara intre ei si ele raman singure, asa cum se descurca si la batranete cand barbatii cam mor mai repede etc. Pentru mine este incredibil sa aud de la dvs. discursuri reductioniste vis-a-vis de femeie. M-ati surprins mai mult decat pot spune in cuvinte...

[Tartaruga]

În prealabil postat de iustin10

Pai da , sunt oameni in jurul tau care iti pot face legatura cu acele carti . Nimic mai frumos decat oamenii plini de duh,care traiesc pentru Dumnezeu.
Toti oamenii sunt minunati, fiecare are ceva extrem de pretios in el, fieecare este o fateta a bucuriei de a exista
Dar exista oameni cu totul induhovniciti,care traiesc numai pentru Dumnezeul cel viu ,si in sulfetul carora nu este decat o dragoste imensa . Noi ce povestim aici sunt doar frumuseti incepatoare,si pacat ca unii nici pe acestea nu le vad . Dar pasul urmator este sa te daruiesti cu totul lui Dumnezeu ,si atunci nimic nu iti va mai impiedica sufletul sa arda impreuna cu El. Credinta este ca un munte in care atunci cand intri,trebuie sa te descalti precum Moise , pentru ca nimic sa nu te desparta de Dumnezeul tau

Sunt deacord cu tine Iustin. Ceea ce am observat insa din carti legat de oamenii cu adevarat traitori este ca trairea nu le-a venit din cartile citite ci din viata lor personala alaturi de Dumnezeu. Ei au scris carti doar pentru a-i incuraja si pe altii sa traiasca cu Dumnezeu insa din pacate cartile sunt utilizate ca scop in sine, de aceea am pierdut interesul direct pentru ele, ramanandu-mi doar cel indirect: cartile vii care sunt oamenii.
Multumesc mult de cele ce scrii, imi plac foarte mult :)

În prealabil postat de Tartaruga

Sa vand castraveti gradinarului? Ioan draga, atata imaginatie cata am vazut la tine, inca nu am vazut la nimeni pe aici si mai ales nu la fete. De ai ajuns pana acolo incat sa-L imaginezi pe Domnul ca fiu risipitor? Se vede treaba ca atunci cand este vorba de persoana proprie, gradinarul este ca cizmarul, cel mai prost incaltat.
Faptul ca unii barbati nu pot trai in preajma femeilor nu arata ca femeile nu pot trai fara barbat ca daca ar fi asa, pai cei din republica monahala de care vorbiti ar fi niste iresponsabili. Faptul ca merg acolo si traiesc doar intre barbati fara sa isi puna problema ca vreo femeie din lume ar depinde de ei arata faptul ca femeile pur si simplu nu depind de ei. Iar femeile nu au nici o problema in a trai in mijlocul barbatilor, doar unii barbati au ceva problema cu treaba asta de unde si republica de care vorbiti. Si vad ca dvs. chiar aveti o problema cu treaba asta, cu faptul ca femeia este o fiinta cat se poate de libera, vad ca v-ar fi placut sa fie dependenta de barbat. Cred ca este lucrul cel mai surprinzator pe care l-am descoperit despre dvs., nu ma asteptam sa fiti atat de reductionist... Pacat.
Si oricum la nivel de logica ramane surprinzatoare argumentatia dvs.: faptul ca femeia ar fi dependenta de barbat este demonstrata de alegerea barbatilor de a trai fara ele, atat de dependente sunt ele. Pai daca o mama ar decide sa arate cat de libera si independenta este ea fata de pruncul ei nou nascut care depinde de ea, pai pruncul ar muri daca ea ar face o republica monahala in care accesul pruncilor sa fie interzis! Asta inseamna a fi dependent si a nu putea trai fara celalat! Exemplul dat de dvs. arata exact opusul, barbatii pot sa stea inchisi in republica lor ca femeile se descurca in continuare si fara. Asa cum se descurca si pe timp de razboi cand barbatii se omoara intre ei si ele raman singure, asa cum se descurca si la batranete cand barbatii cam mor mai repede etc. Pentru mine este incredibil sa aud de la dvs. discursuri reductioniste vis-a-vis de femeie. M-ati surprins mai mult decat pot spune in cuvinte...

Te-ai cam infierbantat sub carapacea aia... Eu zic de cal, tu marai despre magar!
Nu poti sesiza, oare, cu nici un chip ca vorbele parintelui (si ale mele) nu se refera la vreun conflict de putere sau alte calitati intre barbat si femeie, intre femeie si barbat?

Noi ortodocsii iubim femeile din nenumarate motive binecuvantate de Dumnezeu. Iar fata de sectantele feministe reusim chiar sa avem o urma de compasiune. Le-am iubi si pe ele, daca ar voi sa fie iubite. Dar nu vor! Vor doar sa fie admirate pentru presupusa lor stralucire. Onoruri vor si plecaciuni, deh!

In materie de asceza monahala insa, si de organizare a unei obsti, in materie de talcuire si propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu, in oficierea Sfintelor Taine, in toate ale Bisericii (precum si ale familiei!) DUMNEZEU A RANDUIT CA BARBATUL SA FIE CAPUL, iar nu femeia. Ceea ce tu nu vrei cu nici un chip sa pricepi si sa accepti.

Pentru femeie, Dumnezeu a randuit alte sarcini, deloc lipsite de noblete si stralucire reala, in calitatea lor de sotii, mame si ajutatoare ale randuielilor din Biserica. Precum si alte binecuvantate roluri. Pe care tu le treci cu vederea, nemultumita ca nu ai sceptrul in mana... Ca sa faci ce, oare, cu el?...

In postarea mea am citat cuvantul parintelui profesor Coman tocmai pentru a evidentia faptul ca Biserica (asadar sfintirea omului) poarta o sarcina a carei conducere revine exclusiv barbatilor.
Cunosti desigur faptul ca maicutele, in manastiri si chiar in unele schituri, asculta de stareti barbati si, chiar daca avem o maica stareta, ea asculta la randul ei de un barbat, fie si episcopul locului.
Exclus asadar ca vreodata in Ortodoxie sa intalnim ce aveti voi in sectele voastre: femei pe post de cucos... Asta e o rusine a firii, nu numai o abatere de la cele randuite de Dumnezeu in treburile duhovnicesti.

Dar tu le rastalmacesti pe toate, voluptuos (a la francaise)...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan cezar

Cunosti desigur faptul ca maicutele, in manastiri si chiar in unele schituri, asculta de stareti barbati ...

Uite, eu nu cunoşteam chestia asta şi recunosc că mă surprinde: e prima dată când aud. E o practică larg încetăţenită ? BOR încurajează aşa ceva, sau sunt "iniţiative locale" ?

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Te-ai cam infierbantat sub carapacea aia... Eu zic de cal, tu marai despre magar!
Nu poti sesiza, oare, cu nici un chip ca vorbele parintelui (si ale mele) nu se refera la vreun conflict de putere sau alte calitati intre barbat si femeie, intre femeie si barbat?

Noi ortodocsii iubim femeile din nenumarate motive binecuvantate de Dumnezeu. Iar fata de sectantele feministe reusim chiar sa avem o urma de compasiune. Le-am iubi si pe ele, daca ar voi sa fie iubite. Dar nu vor! Vor doar sa fie admirate pentru presupusa lor stralucire. Onoruri vor si plecaciuni, deh!

In materie de asceza monahala insa, si de organizare a unei obsti, in materie de talcuire si propovaduire a Cuvantului lui Dumnezeu, in oficierea Sfintelor Taine, in toate ale Bisericii (precum si ale familiei!) DUMNEZEU A RANDUIT CA BARBATUL SA FIE CAPUL, iar nu femeia. Ceea ce tu nu vrei cu nici un chip sa pricepi si sa accepti.

Pentru femeie, Dumnezeu a randuit alte sarcini, deloc lipsite de noblete si stralucire reala, in calitatea lor de sotii, mame si ajutatoare ale randuielilor din Biserica. Precum si alte binecuvantate roluri. Pe care tu le treci cu vederea, nemultumita ca nu ai sceptrul in mana... Ca sa faci ce, oare, cu el?...

In postarea mea am citat cuvantul parintelui profesor Coman tocmai pentru a evidentia faptul ca Biserica (asadar sfintirea omului) poarta o sarcina a carei conducere revine exclusiv barbatilor.
Cunosti desigur faptul ca maicutele, in manastiri si chiar in unele schituri, asculta de stareti barbati si, chiar daca avem o maica stareta, ea asculta la randul ei de un barbat, fie si episcopul locului.
Exclus asadar ca vreodata in Ortodoxie sa intalnim ce aveti voi in sectele voastre: femei pe post de cucos... Asta e o rusine a firii, nu numai o abatere de la cele randuite de Dumnezeu in treburile duhovnicesti.

Dar tu le rastalmacesti pe toate, voluptuos (a la francaise)...

Draga Ioan,

Dupa cum observi tu esti cel care vorbesti de sceptre si cocosi, nu eu, deci tu esti cel ce visezi la putere, nu eu. Iti spun ca tu, ca psiholog, ar trebui sa cunosti ca asta este meteahna barbatilor rezultata din modul in care este construit creierul lor: sa doreasca ierarhii, competitii si putere iar tu, in loc sa dai dovada ca ai cunoaste-o, vii sa ma acuzi ca eu as avea dorinta sa sufar de aceeasi meteahna. Pai nu ti-am zis ca femeile au alte valori si ca atare nu au nevoie de ierarhiile si sceptrele si etc. de care au nevoie barbatii? Nu au nevoie, traiesc foarte bine si fara! Creierul lor nu este setat sa viseze putere, sceptre si alte bazaconii. Tu vorbesti de treburi dintr-astea iesite din orgolii si pui semnul egal cu iubire? Pai unde a vorbit Domnul de asa ceva cand a vorbit El de iubire? Tocmai asta-i problema ca unii organizeaza si vorbesc mult si ies deci in evidenta ca si cocosii de care spuneai, in timp ce ceilalti nu au pur si simplu nevoie de toate astea pentru ca relatia cu Dumnezeu este una cat se poate de intima si personala, de Tata-fiu si Tata-fiica, iar asta este ceea ce tu nu poti accepta: fiica nu are nevoie de fratele pentru a avea o relatie cu Dumnezeu, in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie, si asta este ceea ce a lasat Dumnezeu, nu ceea ce spui tu. Dar iata cum te roade, ai fi vrut sa ai tu controlul a toate. In psihologie poarta un nume tulburarea asta in care cineva nu se simte bine daca nu controleaza totul din viata sa, probabil ca o ai si tu...

Uite aici un banc ca sa intelegi mai bine:
Bula ajunge la scoala cu jumate de ora de intarziere. Invatatoarea il intreaba:
- Bula, ce s-a intamplat? De ce ai intarziat?
- pai am ajutat o batranica sa treaca strada
- Bine Bula, da' jumate de ora ti-a luat??
- Pai da, pentru ca ea nu vroia sa o treaca!

Cam asa si cu organizarea de care vorbesti Ioan, foarte buna pentru cei care au nevoie de ea, care au creierul setat in asa fel incat au nevoie sa-i organizeze altii din afara. Cei liberi insa, pur si simplu nu au nevoie, se organizeaza pe ei insisi cum vor, liberi ca pasarea cerului, asta era si sensul cuvintelor preotului catolic. Iar tu le-ai combatut cu o argumentatie care de fapt i-a dat si mai mult dreptate...

Si ca si o paranteza culturala, machismul asta exagerat este tipic bazinului mediteranean si imprejurimilor, mai la vest exista manastiri mixte conduse chiar si de staret femeie... Mai raman doar unul-doi pasi de facut care se vor face pana la urma cand s-or mai domoli orgoliile si va mai disparea aceasta metehna de a controla totul, chiar si pe Dumnezeu daca se poate...

Si tot ca o paranteza cultural psihologica: relatia distanta care exista in trecut intre parinti (si in special tatal) si copiii sai, era din cauza relatiei distante dintre om si Dumnezeu sau s-a intamplat invers, din cauza aparitiei unei relatii mai apropiate parinti-copii (si in special tata-copil) a aparut si relatia mai intima Dumnezeu-om? Care pe care s-a conditionat? Relatia cu Dumnezeu este traita prin prisma celei cu proprii parinti (si mai ales cu propriul tata) sau invers? Sau tu nu vezi nici o corelatie? Ce parere ai?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Uite, eu nu cunoşteam chestia asta şi recunosc că mă surprinde: e prima dată când aud. E o practică larg încetăţenită ? BOR încurajează aşa ceva, sau sunt "iniţiative locale" ?

Da Mihnea, manastirile de maici au adeseori staret barbat. Exista si o conducere "din lateral", adica o staretie este pastorita de duhovnic, preot asadar care vietuieste in alta obste. Maicutele sunt tot sub ascultare de episcopat, in definitiv. Cum altfel?
Pe de alta parte, exista in lume si manastiri mixte, cu maici si calugari (de exemplu la Essex, unde era Parintele Zaharov). Nu stiu daca in BOR avem acest mod de vietuire, banuiesc ca nu, desi s-ar putea sa ma insel.

Dar tu cum credeai?

[nutucutu]

În prealabil postat de Tartaruga

Dupa cum observi tu esti cel care vorbesti de sceptre si cocosi, nu eu, deci tu esti cel ce visezi la putere, nu eu. Iti spun ca tu, ca psiholog, ar trebui sa cunosti ca asta este meteahna barbatilor rezultata din modul in care este construit creierul lor: sa doreasca ierarhii, competitii si putere iar tu, in loc sa dai dovada ca ai cunoaste-o, vii sa ma acuzi ca eu as avea dorinta sa sufar de aceeasi meteahna.

Intervin in discutie pentru cred ca vorbiti de doua lucruri diferite. Rolul femeii sau al barbatului dein puct de vedere crestin e una, iar depasirea limitelor (limite trasate de noi, subiectiv) si daca e gresit sau nu sa depasim aceste limite e alta. Atit creierul barbatului cit si al femeii fost construit de Dumnezeu, iar daca barbatii sint setati pe competitie si ierarhie poate or avea si competitia si ierarhia rolul lor, iar a fi asa cum ne-a lasat Domnul nu este un lucru de condamnat. Competitia naste performanta, iar ierarhia si respectarea ei naste ordine si disciplina. Toate sint valoroase daca le folosim pentru slava si gloria Domnului nostru si sint aducatoare de pacat daca le folosim pentru slava si gloria noastra proprie. Ne putem uita la albine sau la furnici care sint setate pe ierarhii si iata ce lucruri marete pot face niste insetcte minuscule doar pentru ca fac ceea ce Domnul le-a dat sa faca, adica isi fac treaba lor si respecta ierarhia.

Eu cred ca daca Domnul a spus ca barbatul e capul noi trebuie sa acceptam asta fara prea multe comentarii si gaselnite ca de fapt ar trebui sa fie altfel. Oare noi, femeile, cum ne-am cali in rabdare si cum am creste spiritual daca nu am accepta acest lucru? Daca nu putem sa rabdam niste decizii diferite de ale noastre luate de sotii nostri, cum am putea accepta vointa DOmnului pe care nu putem sa o intelegem? Facind lucrurile mici, adica fiind supuse sotilor nostri, vom putea face si lucrurile mari, adica ne vom putea supune vointei DOmnului.

În prealabil postat de Tartaruga

Draga Ioan,

Dupa cum observi tu esti cel care vorbesti de sceptre si cocosi, nu eu, deci tu esti cel ce visezi la putere, nu eu. Iti spun ca tu, ca psiholog, ar trebui sa cunosti ca asta este meteahna barbatilor rezultata din modul in care este construit creierul lor: sa doreasca ierarhii, competitii si putere iar tu, in loc sa dai dovada ca ai cunoaste-o, vii sa ma acuzi ca eu as avea dorinta sa sufar de aceeasi meteahna. Pai nu ti-am zis ca femeile au alte valori si ca atare nu au nevoie de ierarhiile si sceptrele si etc. de care au nevoie barbatii? Nu au nevoie, traiesc foarte bine si fara! Creierul lor nu este setat sa viseze putere, sceptre si alte bazaconii. Tu vorbesti de treburi dintr-astea iesite din orgolii si pui semnul egal cu iubire? Pai unde a vorbit Domnul de asa ceva cand a vorbit El de iubire? Tocmai asta-i problema ca unii organizeaza si vorbesc mult si ies deci in evidenta ca si cocosii de care spuneai, in timp ce ceilalti nu au pur si simplu nevoie de toate astea pentru ca relatia cu Dumnezeu este una cat se poate de intima si personala, de Tata-fiu si Tata-fiica, iar asta este ceea ce tu nu poti accepta: fiica nu are nevoie de fratele pentru a avea o relatie cu Dumnezeu, in Hristos nu mai exista nici barbat si nici femeie, si asta este ceea ce a lasat Dumnezeu, nu ceea ce spui tu. Dar iata cum te roade, ai fi vrut sa ai tu controlul a toate. In psihologie poarta un nume tulburarea asta in care cineva nu se simte bine daca nu controleaza totul din viata sa, probabil ca o ai si tu...

Uite aici un banc ca sa intelegi mai bine:
Bula ajunge la scoala cu jumate de ora de intarziere. Invatatoarea il intreaba:
- Bula, ce s-a intamplat? De ce ai intarziat?
- pai am ajutat o batranica sa treaca strada
- Bine Bula, da' jumate de ora ti-a luat??
- Pai da, pentru ca ea nu vroia sa o treaca!

Cam asa si cu organizarea de care vorbesti Ioan, foarte buna pentru cei care au nevoie de ea, care au creierul setat in asa fel incat au nevoie sa-i organizeze altii din afara. Cei liberi insa, pur si simplu nu au nevoie, se organizeaza pe ei insisi cum vor, liberi ca pasarea cerului, asta era si sensul cuvintelor preotului catolic. Iar tu le-ai combatut cu o argumentatie care de fapt i-a dat si mai mult dreptate...

Si ca si o paranteza culturala, machismul asta exagerat este tipic bazinului mediteranean si imprejurimilor, mai la vest exista manastiri mixte conduse chiar si de staret femeie... Mai raman doar unul-doi pasi de facut care se vor face pana la urma cand s-or mai domoli orgoliile si va mai disparea aceasta metehna de a controla totul, chiar si pe Dumnezeu daca se poate...

Si tot ca o paranteza cultural psihologica: relatia distanta care exista in trecut intre parinti (si in special tatal) si copiii sai, era din cauza relatiei distante dintre om si Dumnezeu sau s-a intamplat invers, din cauza aparitiei unei relatii mai apropiate parinti-copii (si in special tata-copil) a aparut si relatia mai intima Dumnezeu-om? Care pe care s-a conditionat? Relatia cu Dumnezeu este traita prin prisma celei cu proprii parinti (si mai ales cu propriul tata) sau invers? Sau tu nu vezi nici o corelatie? Ce parere ai?

Draga Tartaruga,
ce ma fac eu cu tine?....:)
Una vorbim, alta pricepem. Pai eu iti tot zic de lucruri duhovnicesti, de organizarea Bisericii, de raporturile consacrate in Biserica intre femei si barbati, iar tu vii cu filosofii si psihologii lumesti.
Pai amestecam borcanele!
Ce treaba are Biserica cu socotelile si frustrarile noastre deocheate? Cel mult ne cheama la Maslu si la cateheza. Altceva ce poate face?

Vezi asadar ca ne plasam pe paliere diferite. Cum am putea ajunge la vreun inteles daca vorbim in coordonate total diferite?
Urca si tu in Biserica, de vrei sa polemizam. Ca eu n-am de gand sa cobor acolo unde eram inainte sa ma miluiasca Bunul nostru Domn Iisus Hristos.

Eu iti vorbesc ca un crestin ortodox pacatos si nevrednic, tu imi vorbesti ca o protestanta isteata. Pai ce intelegere putem avea?

Mai bine discutam despre fluturi si paleocortex. Sau despre sistemul port hepatic, ca mai am niste nelamuriri, inca... Vrei?
Dar nu aici, mai bine pe privat...:)

În prealabil postat de nutucutu

Intervin in discutie pentru cred ca vorbiti de doua lucruri diferite. Rolul femeii sau al barbatului dein puct de vedere crestin e una, iar depasirea limitelor (limite trasate de noi, subiectiv) si daca e gresit sau nu sa depasim aceste limite e alta. Atit creierul barbatului cit si al femeii fost construit de Dumnezeu, iar daca barbatii sint setati pe competitie si ierarhie poate or avea si competitia si ierarhia rolul lor, iar a fi asa cum ne-a lasat Domnul nu este un lucru de condamnat. Competitia naste performanta, iar ierarhia si respectarea ei naste ordine si disciplina. Toate sint valoroase daca le folosim pentru slava si gloria Domnului nostru si sint aducatoare de pacat daca le folosim pentru slava si gloria noastra proprie. Ne putem uita la albine sau la furnici care sint setate pe ierarhii si iata ce lucruri marete pot face niste insetcte minuscule doar pentru ca fac ceea ce Domnul le-a dat sa faca, adica isi fac treaba lor si respecta ierarhia.

Eu cred ca daca Domnul a spus ca barbatul e capul noi trebuie sa acceptam asta fara prea multe comentarii si gaselnite ca de fapt ar trebui sa fie altfel. Oare noi, femeile, cum ne-am cali in rabdare si cum am creste spiritual daca nu am accepta acest lucru? Daca nu putem sa rabdam niste decizii diferite de ale noastre luate de sotii nostri, cum am putea accepta vointa DOmnului pe care nu putem sa o intelegem? Facind lucrurile mici, adica fiind supuse sotilor nostri, vom putea face si lucrurile mari, adica ne vom putea supune vointei DOmnului.

Eeeei, sora Nutucutu, daca ar pune problema asa toate femeile noastre, ar renaste Romania iar Biserica s-ar intari cu mult... Nu-i vorba, mai avem si noi barbatii o multime de lucruri de recuperat, oooho!...
Ma tem ca discutiile au deviat aici spre orice altceva decat spre cele duhovnicesti.
De aceea apreciez interventia dumneavoastra iar in ceea ce ma priveste, ma opresc din postat, ca sa nu contribui la denaturarea definitiva a topicului.
Va multumesc pentru gandurile frumoase, imbisericite!
Domnul fie laudat!