De asta ce ziceti? Din vest ne vin "bunatatile"!!!

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

L-ati descris corect pe Parintele Iustin Parvu (in prima parte, ceea ce urmeaza nu i se potriveste). Parintele este cu adevarat model de viata induhovnicita. Inzestrat cu multe daruri, printre care si darul discernamantului, este cel mai in masura sa-si exprime parerea despre starea actuala a tarii. Parintele iubeste aceasta tara cu adevarat, sufera pentru drama romanilor, se roaga cu lacrimi pentru acest popor. Cuvintele Parintelui Iustin, descriu perfect starea in care ne aflam in acest moment.

La modul ideal si strict duhovnicesc asa o fi, din pacate insa datorita unor slabiciuni omenesti s-a implicat si in lucruri care nu atat ca nu-i fac cinste dar nici nu au ajutat cu nimic Biserica ba dimpotriva.

Aici ma refer la povestea cu legionarismul si cipusoarele unde a facut niste afirmatii de tot rasul, s-au stabilit canoane de tot plansul, ca sa nu mai vorbim de razbelurile care au urmat si care s-au intors impotriva Bisericii in general, de la ierarh la mirean.

Si sa nu mai vorbim ca cei care conduc problematicul blog "apologeticum" si se pare ca isi fac veacul in manastirea patronata de dumnealui si care au reusit f. bine se pare sa treaca drept un soi de "birou de presa" al manastirii si al dumnealui personal.

Este un bun si preacucernic de altfel crestin care imi spun nu de putine ori "apologeticum - blogul parintelui Iustin".

No more comments.

În prealabil postat de ioan cezar

Moshule, bun cuvant ai pus pentru sarmanul meu suflet. Ai plusat ca un gamer la treaba cu rugaciunea pentru sfintitii slujitori, ce-i drept...:) Sa zicem ca deocamdata nu sunt la cea mai mare inaltime, ok! Dar pe niste coclauri, ceva, tot mai umblu, sontac...:)
Nu stiu cat de folositor e, pana in sfarsit, cuvantul fratelui Cristian, insa iti multumesc Cristi pentru ca ai fost nobil si ai luat apararea unui sarman incoltit de ale lui insusi, precum si de ale altora... Iti multumesc, prietene, pentru bunavointa careia nu stiu de ii pot fi pe masura!
Multumesc si voua celor care ati combatut pozitia mea. Nu doream sa imi aduceti laude si flori. Avem un dialog! Chit ca e usor tensionat, dar este, slava Domnului, un schimb sincer de opinii si de sentimente. Deocamdata eu zic: bun lucru. Voia Domnului mai departe, mereu.

Acum, haideti sa trecem putintel la treaba. Haideti sa ne reamintim o parte din fundamentele credintei noastre.
1) Matei 4, 17: "De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor."
2) Matei 5, 19: "Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, si va invata asa pe oameni, foarte mic se va chema in Imparatia cerurilor; iar cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema in Imparatia cerurilor."
3) Matei 5, 39: "Eu insa va spun voua: Nu va impotriviti celui rau; iar cui te loveste peste obrazul drept, intoarce-l si pe celalalt."
4) Matei 6, 19: "Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura..." ....... "Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta."
5) Matei 6,33: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua."
6) Matei 7, 27: "Si a cazut ploaia si au venit raurile mari si au suflat vanturile si au izbit in casa aceea, si a cazut. Si caderea ei a fost mare."

Ca ii invata pe ei ca Unul Care are putere, iar nu cum ii invatau carturarii lor.

Acum mie imi este foarte frica.
Am impresia ca ar trebui sa transcriu intreaga Evanghelie pentru a urla, sprijinindu-ma in Cuvant: suntem in inselare!

Voi nu pricepeti fetelor ca menirea preotului nu este lumeasca?
De ce va tineti, evreilor, in cerbicie inca si acum??????????? Hristos nu e imparatul veacului acestuia, nu scade biruri, nu da bani si papica la bobor, nu salveaza leul de inflatie, nici Grecia de UE. Nici concedii moca nu da, nici comisioane, nici hepatobiliare, nici pampoane, nici guma de mestecat, nici inghetate pe bat, nici marijuana, nici altele asemenea, NU! Nici macar succesul la operatii pe cord! Si nici malformatiile congenitale nu le vindeca. Pur si simplu Domnul nu e trebalaul vostru / nostru de serviciu! NU, NU, NU!
Hristos nu S-a pogorat, nu S-a intrupat, nu a patimit, nu S-a rastignit, nu a coborat in mormanturi ca sa invie dreptii in Imparatie, nu a inviat, nu S-a inaltat la Ceruri si nu sade la dreapta Tatalui CA SA TINA POPII DISCURSURI HORTICOLE, CULTURALE SI POLITICE!!!

Ci numai si numai ca prin sfintitii preoti, noi pacatosii, in Sfanta Biserica sa fim sloboziti din ghiarele mortii demonice. Ceea ce este, deja, o preaminunata Fericire.
Nu este oare de ajuns pentru lacomiile noastre?
Ba sa fie! AMIN+

Sunt absolut de acord că preoţii nu ar trebui să ţină discursuri politice, culturale şamd, însă nu cred că acesta este un fenomen de masă în România. Poate greşesc.
Ceea ce putem noi face este, aşa cum s-a mai spus, să ne rugăm ca preoţii să ne înveţe cuvântul lui Dumnezeu, să nu fim în înşelare... Şi să nu mai acuzăm atât...

Pentru mine a rămas deschisă partea cu sfaturile primite de la preot, care, de multe ori, sunt sfaturi concrete la situaţii concrete de viaţă, ceea ce le face, pentru unii, să pară că depăşesc aria de acţiune a preotului. Cred că unii dintre noi avem nevoie de asemenea sfaturi atunci când discernământul nostru, sau experienţa noastră de viaţă nu ne ajută suficient în clarificarea situaţiei. Desigur, există şi alţi specialişti la care putem apela, în funcţie de natura problemei, este bine să ne informăm şi să analizăm situaţia prin prisma minţii şi a sufletului nostru, dar de câte ori nu avem nevoie de un cuvânt care să încline balanţa spre una din părţi?

[Tomita]

În prealabil postat de Demetrius

Iartă-o, Doamne, că nu știe ce spune!

N-ai observat că infringementul ăsta nu face nimic? E ca un cartonaș galben, dar cartonaș roșu nu există.
Ei au nevoie de această piață de desfacere, singurul șantaj posibil este marja de fonduri nerambursabile care se pot diminua.
Deși taxa de înmatriculare a autovehiculelor a fost declarată ilegală de CE statul român nu a scos-o, ci doar a reformulat-o și tot ilegal se percepe în continuare.

Nu cred ca ti-ai dori cartonas rosu pentru ca l-ai plati din buzunarul tau. Pentru cartonasul galben nici nu stii cate masuri se iau in cazuri care nu devin publice.
Au nevoie de aceasta piata cum si noi avem nevoie de a lor. Fondurile nerambursabile sunt altceva. Si da, neacordarea fondurilor poate fi considerata santaj daca se incalca unele principii de transparenta, ilegalitate...
Cu taxa de inmatriculare sunt discutii cu Comisia Europeana si in prezent. Problema e destul de serioasa. Se va rezolva probabil foarte, foarte greu.

În prealabil postat de Adriana Cluj

Parintele Iustin Parvu:

""Măi, Europa pentru noi e mormântul Ortodoxiei, Europa pentru noi este moartea noastră şi spirituală şi materială. Noi nu avem nevoie de Europa aceasta, care s-a transformat în noul socialism. Noi nu ştim să ne promovăm valorile naţionale, aşa cum o fac celelalte state europene. Românul nu cumpără decât produse străine, când are aici şi vaca cu lapte, şi holdele cu grâne şi munţii cu aur. Dar este o stare programată, astfel încât românul să piară şi toate valorile lui. Dacă nu facem investiţii româneşti, dacă nu ne promovăm cultura şi obiceiurile, riscăm să pierim ca neam. Aţi văzut grecul, italianul sau germanul să cumpere produse chinezeşti sau roşii turceşti? Nu, doar românul cumpără toate otrăvurile străine, fără să îşi dea seama că distruge piaţa românească. Dacă s-ar pune de acord acum toţi cei care mai simt româneşte să nu mai cumpere nimic decât produse româneşti, ia să vedeţi cum crește şi economia şi bogăţia culturală a ţării. Europa şi occidentalii trăiesc bine, dar pe seama cui? Tot pe seama românilor care au făcut muncile cele mai grele şi cele mai de jos în toată Europa. Dar noi alegem primari care fac investiţii europene. Nu vedeţi că este de fapt o cenzură, să nu mai putem face nimic fără acordul lor?""

Dar cine sa auda???

http://atitudini.com/interviu-cu-par...ri-canonizati/

Ma autocitez pentru a aduce in fata cuvintele rostite de parintele, deoarece regret profund ca postarea mea nu a facut decat sa aduca in dezbatere persoana si activitatea parintelui Iustin, iar cuvintele sale au fost trecute cu vederea, desi sunt atat de simple si atat de la ordinea zilei prin ceea ce, cu totii, vedem si traim; luati insa de multe valuri, unele lumesti, altele nelumesti, nu bagam de seama pasii catre prapastia -care nu este doar materiala ci si spirituala si nationala- spre care ne indreptam, indrumati, "ajutati" si obligati de noile oranduiri si puteri mondiale.

Imi pare nespus de rau ca postand cuvintele parintelui, l-am asezat intr-o ipostaza de inculpat. Sa ma ierte Dumnezeu si parintele daca am gresit facand aceasta.

În prealabil postat de Annyta

Sunt absolut de acord că preoţii nu ar trebui să ţină discursuri politice, culturale şamd, însă nu cred că acesta este un fenomen de masă în România. Poate greşesc.
Ceea ce putem noi face este, aşa cum s-a mai spus, să ne rugăm ca preoţii să ne înveţe cuvântul lui Dumnezeu, să nu fim în înşelare... Şi să nu mai acuzăm atât...

Pentru mine a rămas deschisă partea cu sfaturile primite de la preot, care, de multe ori, sunt sfaturi concrete la situaţii concrete de viaţă, ceea ce le face, pentru unii, să pară că depăşesc aria de acţiune a preotului. Cred că unii dintre noi avem nevoie de asemenea sfaturi atunci când discernământul nostru, sau experienţa noastră de viaţă nu ne ajută suficient în clarificarea situaţiei. Desigur, există şi alţi specialişti la care putem apela, în funcţie de natura problemei, este bine să ne informăm şi să analizăm situaţia prin prisma minţii şi a sufletului nostru, dar de câte ori nu avem nevoie de un cuvânt care să încline balanţa spre una din părţi?

Da, sora, ati vorbit cumpatat si, zic eu, cu intelepciune. Avem in experienta concreta astfel de situatii cand sfintitii slujitori ne ajuta sa trecem peste incercari grele si ispite mari. Bine faceti ca ati reamintit aceasta. Va multumesc!
Pe mine ma ia uneori valul indignarii cam prea tare... E greseala mea si regret ca nu-mi tin caii in frau.
Inca o data, multumiri pentru blanda dojana...:)
Sa va lumineze Domnul si Maicuta sa va ocroteasca pururea! AMIN+

În prealabil postat de Adriana Cluj

Ma autocitez pentru a aduce in fata cuvintele rostite de parintele, deoarece regret profund ca postarea mea nu a facut decat sa aduca in dezbatere persoana si activitatea parintelui Iustin, iar cuvintele sale au fost trecute cu vederea, desi sunt atat de simple si atat de la ordinea zilei prin ceea ce, cu totii, vedem si traim; luati insa de multe valuri, unele lumesti, altele nelumesti, nu bagam de seama pasii catre prapastia -care nu este doar materiala ci si spirituala si nationala- spre care ne indreptam, indrumati, "ajutati" si obligati de noile oranduiri si puteri mondiale.

Imi pare nespus de rau ca postand cuvintele parintelui, l-am asezat intr-o ipostaza de inculpat. Sa ma ierte Dumnezeu si parintele daca am gresit facand aceasta.

Adriana, te rog sa ma ierti pentru ca am asociat cuvintele Parintelui cu un fenomen mai larg in lumea noastra de azi. Imi cer iertare pentru sentimentele pe care vad ca ti le-am ranit. Nu am voit aceasta, te rog sa intelegi, sora draga.
Analiza starii tarii noastre o facem cu totii si avem studii pretioase ale analistilor politici, sociologilor, oamenilor de cultura care descriu drama ori poate tragedia tarii in ultimii ani.
Chiar daca preotii reamintesc aceste lucruri, eu cred ca e bine sa ne folosim de ei cu toata daruirea in primul rand in cele duhovnicesti. Avem atat de mult de lucru duhovniceste! Dar ne pierdem vremea cu lucruri laturalnice.

Imi povestea de curind un prieten din copilarie, azi preot ortodox, ca Biserica trece printr-o refacere a legaturilor cu statul si societatea civila, inevitabila dupa anii comunismului cand a fost silita sa se restringa drastic, sa devina cumva izolata, oarecum rupta si, intr-un anumit sens cu grija interpretat, autista. Asa a fost istoria la noi!
Acum, in miscarea de recul, procesul duce si la exagerari si la amestecari nedorite iar secularizarea castiga teren, se pare. Dar acesta-i mersul vremurilor, zicea prietenul meu. Deocamdata ne supunem si ne vedem de treaba.

Ei, Dumnezeu sa ne miluiasca!

Si ma iertati, sora, ca v-am necajit. Am gresit, din pacate. Iertati-ma, va rog!

[AlinB]

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

În prealabil postat de AlinB

Frate, nu ti s-a facut rau de la atata ploconeala?

Probabil esti pe marginea chestiunii, altfel ai sti ca nu e cazul, cel putin acum.

Dar..atat deocamdata sa nu se mai inflameze spiritele, atat timp cat nu se confunda ortodoxia cu cultul personalitatii, este bine si ne ferim sa ajungem si in cealalta extrema.

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

[AlinB]

În prealabil postat de ioan cezar

Nu stiu la ce te referi dar rau nu imi este. Dimpotriva, ma simt bine dupa ce am facut ceea ce face orice crestin: mi-am cerut iertare de la semenul meu caruia cred ca i-am ranit sentimentele. Asta-i tot.
Ma simt foarte bine acum!

Pai atunci trebuia sa incepi prin a nu le mai tine predici, ca cine stie pe cine mai ranesti, ai vazut ca de la un chibrit aruncat pe podea tot acoperisul e in flacari (chiar daca la casa de peste drum).

Si pe urma trebuie sa-ti ceri scuze si asta inseamna probabil implicit sa retractezi ce ai spus.
Nu mai bine nu mai scrii?
Lasa-i doar pe ei sa vorbeasca, menajeaza-le sentimentele.

Cuvintele parintelui Iustin, mie personal, mi-au amintit de o intamplare din toamna anului 1989.
Lucram in alt oras atunci, un orasel frumos din sudul tarii, resedinta de judet. Acolo am luat repartitie si am ramas 15 ani.
In primavara ma certasem cu secretarul de partid, mai intai, apoi si cu seful santierului. De fapt nu stiu daca e potrivit spus "certat", am refuzat categoric sa mai particip la o activitate, cu care oricum nu aveam nici o legatura decat dictia, si i-am spus secretarului sa-si caute alt om, ca eu ""pa"". Scurt.
Oricum eram paralela cu partidul si cam razvratita si incomoda totdeauna, ca nu-mi tineam gura. Bucuria pauzei era reciproca.
M-au amenintat cu datul afara, dar tot nu m-am razgandit. Nu era curaj nebun din partea mea ci mai curand inconstienta asupra a ceea ce puteam pati si proptire pe picioarele din-darat.
In sfarsit, acea activitate presupunea participarea la sedinte de alea interminabile, in care faceam rebus si motaiam, la judet.
Au fost nevoiti sa trimita pe altcineva de atunci incolo, un coleg, si astfel am pierdut sa vad in direct intamplarea care urmeaza.
Vine toamna.
Nu stiu exact prin ce luna era, cred ca octombrie, apare colegul a doua zi la santier si imi spune foarte conspirativ, ii era frica si sa vorbeasca, despre sedinta la care fusese cu o zi in urma.
La acea sedinta venise un nene de la Bucuresti, cred, unul Secares ori Secaris (asa am retinut eu numele, poate gresesc) care, spre deosebire de toate sedintele de pana atunci, prin ceea ce a vorbit i-a facut pe toti sa stea ochi si urechi.
Politrucii de la judet cand l-au auzit pe nenea asta ce vorbea, nu stiau pe unde sa se ascunda, ca nu cumva sa fie banuiti ca ii impartasesc spusele, erau in stare sa se bage pe sub banci.
Ce spunea nenea? A inceput prin a face o descriere asupra situatiei economice mondiale, extrem de la obiect dupa spusele colegului meu care asculta Europa Libera si mai stia cate ceva (eu nu aveam nici macar televizor sau radio pe vremea aia!!!!).
Despre faptul ca pietele economice principale din lume sunt acaparate de SUA, de statele puternice din Asia (China in special), tinuturile arabe din Asia si Africa de Nord erau inaccesibile, iar vest-europenii ramasesera cam cu ochii in soare.
A vorbit despre revolutiile care avusesera loc pana atunci in Europa si motivatia lor, care nu era neaparat doar una interna, ci erau ajutati (li se dadea voie in sfarsit...) putin dinafara ca sa aibe curajul sa se revolte. A vorbit destul de mult...
Nu lungesc povestea prea mult, ca oricum nu imi amintesc prea multe, dar cateva cuvinte spuse de colegul meu nu le-am uitat niciodata.
Primele sunt acestea, concluzia lui nenea de la Bucuresti rostita cu voce tare: vestul are nevoie de piata de desfacere economica si noi asta vom deveni.
Urmatoarea intrebare pe care a adresat-o salii a fost: nu sunteti curiosi sa aflati cand se intampla si la noi? (adica revolutia). Lumea era amutita... Cum sa spui asa ceva intr-o sedinta de asemenea amploare in toamna lui 1989? Raspunsul l-a dat tot el, nu bazaia nici musca in sala: mutarile sunt in plic la Moscova!
Ei, vreau sa va spun ca aceste confidente mi-au fost facute de coleg cu promisiune ferma ca imi tin gura si nu raspandesc intamplarea, era periculos la vremea respectiva sa te apuci sa vorbesti, desi in sala era multa lume si toti au auzit, dar probabil ca nici aceia nu au avut curaj sa vorbeasca atunci despre ce auzisera, dar...nenea acela venise sa pregatesca terenul, dupa cum rezulta din aceasta stranie intamplare.
Eu oricum nu eram la curent cu mersul lumii, prioritatile mele erau de cu totul alta natura si atunci nu am dat importanta evenimentului, dar acele cuvinte nu le-am uitat niciodata, si mi s-au improspatat singure in minte pe masura ce vedeam ce se intampla in tara noastra in anii ce au urmat.

PS: Aceasta a fost intamplarea de atunci.Fata de cele de mai sus as adauga doar ca plicul, intre timp, nu mai este la Moscova. Restul a ramas la fel.


PS1; Draga Ioan Cezar nu m-am suparat absolut deloc, imi parea rau pentru raul ce i l-am facut parintelui Iustin.
PS2; pentru restul: acuma astept sa dati in mine, lasati-l in pace pe parintele.